3,719 matches
-
se repeadă înapoi pe scenă. Mi-am mai luat o cafea de la mașina din ungherul tihnit al directorului de scenă, cu grijă, să nu deranjez recuzita așezată atât de ordonat și etichetată, și am pornit-o prin culise, sorbind din ceașcă. Îmi plăcea perioada asta, când nu mai era nimeni prin preajmă și scena - luminată și goală, cu pahare pe jumătate pline așezate pe masă - avea un aer misterios, de parcă toți actorii fuseseră luați pe sus de extratereștri. Am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Așa că, am pășit în cameră, mi-am pus mănușile de lucru pe masă și m-am dus în bucătărioară ca să pun de ceai, leacul englezesc de inimă albastră, de moarte năpraznică, de morți în beci... Când m-am întors cu ceașca de ceai, Margery nu mai plângea, dar cam aici se oprea starea ei de „mai bine“. Găsisem niște aspirină prin dulapul din bucătărie, așa că i-am adus două pastile și un pahar cu apă și i le-am pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dulapul din bucătărie, așa că i-am adus două pastile și un pahar cu apă și i le-am pus la îndemână. După care, mi-am tras un scaun la masă, față în față cu ea, am tras o înghițitură din ceașca mea și am încercat să afișez o atitudine cât mai înțelegătoare. Nu și-ar fi descărcat sufletul decât față de un străin și, din fericire, eram candidatul perfect. —Mulțumesc, zise ea după un timp, după ce se ridică, smiorcăindu-se. Își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toate aceste incidente pentru ca oamenii să o compătimească mai degrabă decât s-o disprețuiască pentru că întârziase aproape o săptămână la repetiții. Ar fi fost atât de ușor să mintă în legătură cu mesajul și să-și pună vreo două antihistaminice în propria ceașcă cu cafea. Sophie spunea că Violet fusese foarte tulburată când i-a zis acesteia despre incidentul cu pastilele, dar asta nu dovedea nimic. O credeam pe Violet în stare să pună la cale ambele evenimente. Era clar o măsură extremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-n oraș Cuvinte seci sunând a pian dezacordat - iarna iubirii Adormire în poziție fetală - melc pe nisip Concert în luncă - auditoriul atent doi ochi de buhă Rază de soare lasou peste țurțur - cade o lacrimă Dimineață roz - cafea neagră-n ceașcă și gânduri amare Cer în carouri - sub volieră hulub pe tabla de șah Solstițiul verii - toată planeta-i prinsă-n chihlimbar topit Pe țărmul pustiu visul verii eșuat - cioburi de stele Vișini în floare și sâmburi în iarbă - timpul scamator
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
În orice caz, insistă el, ai putea să te însori, măcar și numai pentru siguranța ta. Un bărbat are nevoie de nevastă. — Dumneavoastră aveți nevoie? — Cazul meu e diferit. Am făcut un jurământ... Dădu și el cafeaua pe gât, luă ceștile și începu să le clătească în micul spălător de vase din bucătăria lui mizerabilă. Când vorbi, o făcu stând cu spatele: — Nu mă pot căsători, spuse el, sunt deja însurat. — Nu mi-ai spus niciodată. Unde este? — Cine poate ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo două linguroaie, și niște portocale prăjite, și o cafea neagră și tare ce vopsea ceștile. Și un păhărel de coniac care își merita greutatea în aur, chiar și o țigară de foi, pe care Monseniorul o păstra pentru marile ocazii. — Mă stricați, admise el. Cu o cină, distrugeți toate eforturile mele de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dintre casele Înălțate deasupra canalului cu fața spre campo deschise cu putere obloanele verde-Închis de la bucătărie și se Întoarse pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin, puse câteva lingurițe de zahăr Într-o ceașcă mică, opri aragazul cu o mișcare exersată din Încheietura mâinii și turnă un șuvoi gros de cafea În ceașcă. Apucând-o gingaș cu ambele palme, se duse Înapoi la fereastra deschisă și, așa cum făcea În fiecare dimineață de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin, puse câteva lingurițe de zahăr Într-o ceașcă mică, opri aragazul cu o mișcare exersată din Încheietura mâinii și turnă un șuvoi gros de cafea În ceașcă. Apucând-o gingaș cu ambele palme, se duse Înapoi la fereastra deschisă și, așa cum făcea În fiecare dimineață de zeci de ani, se uită la uriașa statuie ecvestră a lui Colleoni, cândva cel mai temut conducător militar venețian, acum cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de-un sac cu gunoaie măturat de pe debarcader de reflux. Dar era ciudat de simetric, alungit,, cu două ramuri ce fluturau de-o parte și de cealaltă a trunchiului, aproape ca și când ar fi fost... — O, Dio, șopti ea și scăpă ceașca de cafea În apele de jos, nu departe de forma ciudată ce plutea cu fața În jos În canal. Nino, Nino, strigă, Întorcându-se spre dormitor. E-un cadavru În canal. Același mesaj - „E-un cadavru În canal“ - Îl trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
seară cam doi centimetri și jumătate de cafea făcută. Cu toate că ura cafeaua reîncălzită, o turnă Într-o oală și-o puse la foc mare, rămânând lângă ea și așteptând să fiarbă. Când aceasta fierse, turnă lichidul aproape văscos Într-o ceașcă, puse trei lingurițe de zahăr și-o dădu iute pe gât. Clopoțelul de la ușă sună, anunțând sosirea șalupei de poliție. Aruncă o privire la ceasul de la mână. Șase fără opt minute. Probabil că era Bonsuan; nimeni altcineva nu era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
uniformă, apoi se Întoarseră la discuția lor. Brunetti ceru un espresso, Vianello un caffè corretto, cafea neagră cu un strop zdravăn de grappa. Când barmanul le puse cafelele În față, amândoi le amestecară cu două lingurițe de zahăr și strânseră ceștile calde În mâini pentru o clipă. Vianello Își goli ceașca dintr-o singură Înghițitură, o așeză la loc pe tejghea și Întrebă: — Altceva, domnule? — Vezi cum stă treaba cu traficul de droguri În cartier. Cine se ocupă de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
espresso, Vianello un caffè corretto, cafea neagră cu un strop zdravăn de grappa. Când barmanul le puse cafelele În față, amândoi le amestecară cu două lingurițe de zahăr și strânseră ceștile calde În mâini pentru o clipă. Vianello Își goli ceașca dintr-o singură Înghițitură, o așeză la loc pe tejghea și Întrebă: — Altceva, domnule? — Vezi cum stă treaba cu traficul de droguri În cartier. Cine se ocupă de el și unde? Vezi dacă nu e cineva În cartier cu cazier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
salariul; asta era adevărat. Dar asta nu mai avea importanță pentru el și nici, bănuia el, pentru majoritatea conaționalii săi. Într-o țară unde mafia era liberă să ucidă când și pe cine poftea, a nu tăia chitanță pentru o ceașcă de cafea nu era o crimă care să-l intereseze pe Brunetti. Înapoi la masa de lucru, găsi un bilet care-i spunea să-l sune pe doctorul Rizzardi. Când Îl sună, Îl găsi pe medicul legist Încă la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
faci o vizită. Ce frumos, ce frumos! Dar ar fi trebuit să suni, ca să pot face curățenie În casă, să-ți pregătesc fursecuri proaspete. El Înțelese „suni“, „casă“, „curățenie“ și „fursecuri“, așa că-i construi discursul În acest sens. — Signora, o ceașcă din cafeaua dumitale cea bună e mai mult decât aș putea spera să primesc. — Intră, intră, zise ea, apucându-l de braț și trăgându-l spre ea. Femeia intră cu spatele prin ușa deschisă a apartamentului ei, ținându-l În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să fiarbă, iar ea apucă repede vasul, Îl răsturnă peste cap dintr-o singură mișcare agilă și aduse tava la masa cea mare ce ocupa mare parte din peretele Încăperii. Ca un crupier, femeia distribui farfurii și farfurioare, linguri și cești, așezându-le cu grijă pe fața de masă din plastic, apoi se duse Înapoi să aducă la masă cafeaua. După ce totul era făcut, se Întoarse spre el și flutură din mână către masă. Brunetti trebui să se opintească pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mijloc ca ridurile pergamentoase pe care el și le amintea pe obrajii bunicii sale. Lingurile străluceau și lângă farfuria sa se afla un șervețel de olandă călcat Într-atât Încât stătea docil sub formă de dreptunghi. Signora Ruffolo turnă două cești de cafea, așeză una În fața lui Brunetti și apoi puse lângă farfuria sa bolul argintiu de zahăr. Folosind cleștișori argintii, puse unul peste altul șase fursecuri, fiecare de mărimea unei caise, pe farfuria lui, apoi folosi aceiași cleștișori să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
signora Concetta. Dar tocmai am prânzit și, dacă mănânc prea multe, nu voi mai putea mâna la cină și-atunci soția mea va fi furioasă pe mine. Ea clătină din cap. Înțelegea furia nevestelor. El Își termină cafeaua și puse ceașca Înapoi pe farfurioară. Nu trecură nici trei secunde Înainte ca femeia să fie deja În picioare, să străbată Încăperea și să vină Înapoi cu o garafă și două pahare nu mai mari ca niște măsline. — Marsala. De acasă, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
el o oală cu lapte, apoi, cât timp se Încălzeau, se duse la baie. Când ieși de acolo, cu dinții periați și fața radiind de șocul apei reci, cafeaua făcea bulbuci, umplând casa cu aroma ei. O turnă În două cești mari, adăugă zahăr și lapte și se duse Înapoi spre dormitor. Așeză ceștile pe măsuța de lângă pat, se strecură din nou sub cuverturi și se luptă cu perna sa până ce-o făcu să stea Într-o poziție care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
baie. Când ieși de acolo, cu dinții periați și fața radiind de șocul apei reci, cafeaua făcea bulbuci, umplând casa cu aroma ei. O turnă În două cești mari, adăugă zahăr și lapte și se duse Înapoi spre dormitor. Așeză ceștile pe măsuța de lângă pat, se strecură din nou sub cuverturi și se luptă cu perna sa până ce-o făcu să stea Într-o poziție care să-i permită să stea În capul oaselor ca să-și bea cafeaua. Sorbi o dată lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ieși o mână, se transformă În pumn și-l lovi În umăr. — Minunată, minunată cafea. Cred că mai iau o gură. Se auzi un sunet amenințător distinct. El Îl ignoră și sorbi din cafea. Știind ce urma să vină, așeză ceașca pe măsuța de lângă pat, așa Încât să nu se verse. — Mmm, fu tot ce spuse el Înainte ca umflătura să irumpă și Paola să se Întoarcă pe spate, așa cum ar face un pește mare, Întinzându-și brațul stâng peste pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu se verse. — Mmm, fu tot ce spuse el Înainte ca umflătura să irumpă și Paola să se Întoarcă pe spate, așa cum ar face un pește mare, Întinzându-și brațul stâng peste pieptul lui. Întorcându-se, el luă a doua ceașcă de pe masă și i-o așeză În mână, apoi i-o luă Înapoi și o ținu cât timp ea se Împinse În sus pe pernă. Această scenă avusese loc prima dată În a doua duminică a căsniciei lor, ei fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se Întoarse spre Paola. — Ești trează? Ea clătină din cap, Încă incapabilă să vorbească. — Ce-o să facem cu banii? Ea scutură din cap, cu nasul Îngropat În aburii cafelei. — Vrei ceva În mod deosebit? Ea Își termină cafeaua, Îi dădu ceașca fără nici un comentariu și se lăsă Înapoi pe pernă. Uitându-se la ea, Brunetti nu știu dacă să-i mai facă niște cafea sau respirație artificială. — Au nevoie de ceva copiii? Cu ochii Încă Închiși, ea scutură din cap. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Bine. Poate că va vrea și Raffi. Poate. Paola aruncă spre el Manifesto și luă Corriere. Nu avea să se facă nimic, nici un gest de Îmbrățișare a acelei zile glorioase, până ce nu avea să fi băut cel puțin Încă două cești de cafea și să fi citit ziarele. El luă ziarul Într-o mână, ceașca În cealaltă și străbătu camera de zi către terasă. Așeză ambele lucruri pe balcon și intră Înapoi În camera de zi după un scaun cu spătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
luă Corriere. Nu avea să se facă nimic, nici un gest de Îmbrățișare a acelei zile glorioase, până ce nu avea să fi băut cel puțin Încă două cești de cafea și să fi citit ziarele. El luă ziarul Într-o mână, ceașca În cealaltă și străbătu camera de zi către terasă. Așeză ambele lucruri pe balcon și intră Înapoi În camera de zi după un scaun cu spătar drept, pe care-l așeză la o distanță perfectă de balustradă. Se așeză, Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]