2,571 matches
-
primit rația de două pachete de biscuiți și două borcănașe de plastic cu iaurt. Ceea ce mi se cuvenea. Acestea mi le-a adus, în afara cantinei, doamna Mari. Nu am rămas să mănânc, am plecat către salon. Singur, înconjurat de cățeii cerșetori, printre salcâmii ca niște giganți - păzitori credincioși ai aleilor uzate de pașii multor generații de pacienți. Merg alene, simt oarece teamă în suflet... Am parcurs drumul acesta... Dar nu mai contează de câte ori! Vorbesc cu cățeii și încet-încet ajung la destinație
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
În urmă cu o jumătate de oră am luat tratamentul de dimineață. A venit Vera și l-a împărțit fiecărui pacient la pat. Nu a trebuit să mergem abia treziți, precum zombi: cu cănile în mâini să primim ca niște cerșetori, pastilele. E singura dintre asistentele de pe acest palier, care procedează mereu corect și conștiincios din punct de vedere uman. * * * Vera rămâne...Vera! Frumusețea și omenia ei m-au atras ca un magnet și sper ca într-o zi s o
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
al amiezii, Petru și Ioan urcau la templu pentru a asista la rugăciunea publică și la jertfa de seară. Ajunși la poarta numită «Cea Frumoasă», dădeau să intre în prima curte a templului, când s-au auzit chemați de un cerșetor. Bietul om, afectat de paralizie la picioare încă de la naștere, era dus în fiecare zi în acel loc ca să cerșească de pomană. Petru și Ioan și-au fixat privirea asupra cerșetorului, pentru a-și face o idee clară despre starea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a templului, când s-au auzit chemați de un cerșetor. Bietul om, afectat de paralizie la picioare încă de la naștere, era dus în fiecare zi în acel loc ca să cerșească de pomană. Petru și Ioan și-au fixat privirea asupra cerșetorului, pentru a-și face o idee clară despre starea și de personalitatea acestuia, apoi au adăugat: «Privește-ne!». „Invitația - scria Le Camus - avea scopul - de a-l aduce sub directa influență morală și fizică a acelora care voiau să-l
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți» (Fap 4,8-12). Declarația sinceră și hotărâtă a Apostolilor a pus în încurcătură sinedriul, care din acuzator s-a trezit în situația de a fi acuzat; pe de altă parte, cerșetorul vindecat era acolo, înaintea judecătorilor; tăcea, dar era mai convingător decât orice alt martor; afară, un popor întreg, care de 40 de ani îl cunoștea pe cel vindecat miraculos și fusese sensibilizat de cuvintele Apostolilor. Ce să facă? S-au
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
s-a arătat atât de sensibil față de nevoile trupului. Asemenea lui Isus și sfinților, trebuie să ne înălțăm îndeosebi la viziunea spiritului; să vedem dincolo de trup marea realitate a sufletului, să privim, atât sub mantia regală cât și sub zdrențele cerșetorului, sufletul făcut după imaginea și asemănarea lui Dumnezeu, sufletul răscumpărat în Sângele lui Isus Cristos, sufletul cu amprentele neșterse ale Botezului și ale Mirului. Sufletul ca templu al Duhului Sfânt și al Omului-Dumnezeu; sufletul care îmbrățișează cu gândirea tot universul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și nevinovată, ori să fi furat un bănuț fără motiv. Ea consideră acțiunea acestei lumi și acțiunea sufletului, văzute prin prisma sferelor lor, complet disproporționate. Ar prefera mai degrabă să mântuiască sufletul unui singur tâlhar sau al celui din urmă cerșetor, decât să construiască sute de căi ferate, oricât de folositoare ar fi ele, ori să efectueze o vastă reformă igienico-sanitară, oricât ar fi de providențială, exceptând cazul în care aceste opere sociale nu ar viza și nu ar tinde și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în care locuim sunt două astfel de magazine, unde se găsesc aceleași mărfuri ca și în supermarketuri, dar la prețul de numai 100 ¥. A început să plouă! Noroc că ne-am luat umbrelele. Pe o străduță am întâlnit un „călugăr cerșetor” căruia i-am oferit un mic ajutor, apoi am făcut o poză cu el. Este ora 16: 20! Am revenit la hotel. Dacă mă veți întreba ce pot face într-o zi ploioasă alături de un băiețel iute precum argintul viu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
IV — M-au lăsat muritor de foame, blestemații, se văită starețul. Asinul rotofei tropăia mărunt alături de calul uriaș al ministerialului din Opfingen. și el, și stăpânul lui răsu flau greu, neobișnuiți cu ritmul precipitat al nobilului animal. — M-au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice, preasfinte părinte, ripostă cavalerul Înfrânându-și armăsarul. Cine vă vede, monseniore, se poate gândi la orice, numai la mizerie nu. Privirea lui Eglord cercetă cu ironie făptura bucălată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se văită starețul. Asinul rotofei tropăia mărunt alături de calul uriaș al ministerialului din Opfingen. și el, și stăpânul lui răsu flau greu, neobișnuiți cu ritmul precipitat al nobilului animal. — M-au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice, preasfinte părinte, ripostă cavalerul Înfrânându-și armăsarul. Cine vă vede, monseniore, se poate gândi la orice, numai la mizerie nu. Privirea lui Eglord cercetă cu ironie făptura bucălată a omului sfânt, capul lui rotund ca o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
are de gând. Poate că e prea târziu, poate că nu. Pleacă neîntârziat! Prefă-te așa cum știi prea bine. Ești un biet cocoșat, pe care nu-l cunoaște nimeni. Vorbește cu unul și cu altul. Trimite-ți oamenii peste tot, cerșetorii tăi care pot intra oriunde fără să-i bage nimeni În seamă. Îți cunosc semenii. Ai mai multă putere decât avem noi, căci ești stăpân peste o lume de umbre, care se strecoară peste tot. Du-te și la castelul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat ceva. După cum știi, oamenii noștri au cutreierat noaptea tre cută tot ținutul, călare sau pe jos, cum a putut fiecare, și și-au Întrebat toți ortacii. Din nenorocire se mai Întâmplă ceva ciudat. Adineauri s-a Întors
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de argint. Iată, pentru osteneala ta și a oamenilor tăi! Nu, monseniore, nu vrem nici o răsplată, nici eu, nici oamenii mei. Veniți-i de hac ticălosului de Eglord și vom fi răsplătiți așa cum dorim. Conrad Îi Întinse mâna, pe care cerșetorul o sărută cu smerenie. — Omule, n-am să te uit! Ia acest inel. Dacă ai vre odată nevoie de ceva, sau ai dat de greutăți, arată-l. știi unde mă găsești. Poartă-l Însă acum astfel Încât să nu bată la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
supusul credincios al ducelui Conrad. Mi-a poruncit să mă strecor În cetate ca să vă găsesc pe amândoi, În timp ce ei o asediază și n-au timp de altceva. N-a fost greu să pătrund aici, cine se sinchisește de un cerșetor? Hai, trebuie s-o găsim pe domniță. Urcară treptele ținându-și răsuflarea și ajunseră la Încăperile care dădeau spre curte. Câteva slugi aprinseseră un foc mare și topeau smoală ca s-o toarne În capul asediatorilor. Cercetară pe rând Încăperile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și pe această făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ei. Unul tot ne rămâne și nouă... suspină Johannes. Dacă nu i-aș fi jurat ducelui Conrad s-o scot pe prințesă de-aici... Se strecurară cu multă băgare de seamă prin cotloanele Întunecoase: — Acum nu mai putem ieși, spuse cerșetorul. E prea târziu. Peste tot mișună soldați. Nu putem ajunge la poartă. Simeon Își pierduse glasul. O durere cumplită Îl Încerca și o ură neputincioasă, ca odinioară când culesese rând pe rând mădularele Însângerate din noroi. În minte Îi reve
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la călugărie și mânăstirea m-a primit așa sărac cum eram, fiindcă are nevoie și de unii care să facă muncile mai grele, pentru așa ceva eram destul de bun. Tocmai Îmi terminasem noviciatul când, Într-o zi, m-a căutat un cerșetor bătrân și neputincios. Era bunicul meu. Voia să-mi povestească totul. Aflase că eram la mânăstire și a venit Înainte de a-și da sfârșitul. Mi-a cerut să păstrez deocamdată taina, ca să nu-mi primejduiesc viața. Dar cândva, așa a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și acum l-ai ucis și pe bie tul tânăr! Trebuia să te zdrobesc Încă dinainte, să te strivesc cu mâinile goale! De data asta nu-mi mai scapi! Eglord ridică sabia să se apere, dar brațul de fier al cerșetorului i-l prinsese deja pe-al lui ca Într-un clește. Se auzi un pârâit și sabia Îi scăpă din mâna care atârna ca o zdreanță. — Ar trebui să-ți sfărâm fiecare os pe rând, unul după altul. Dar nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
obicei oamenii din curte nu erau deosebit de vorbăreți, Însă domnul Josua avea darul de-a des cleșta orice limbă... „Era acasă măcar mâna dreaptă a jupânului Urs, Solomon?“ Întrebase el. Da, el era acasă. Tocmai ce primise la el un cerșetor cu care nimeni nu-și putea Închipui ce ar fi avut de Împărțit... În ultimele zile sosiseră mereu pârliți de teapa lui, vagabonzi care cereau cu tot dinadinsul să fie primiți... — Deh, când Îmbătrânești, te gândeși mai des la suflet
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bătrân Își continuă monologul, pe când Josua Își privi Însoțitorul cu ochi care spuneau multe. Da, voia și el, neapărat, să vorbească cu jupânul Solomon. Mărfurile aduse erau foarte de preț și nu rezistau prea mult... Ușa se deschise și un cerșetor ieși, cu pași mici și de-a-ndăratelea, mulțumind cu o sumedenie de plecăciuni binefăcătorului său. — Ce v-am spus? șopti slujitorul. Încă un trântor! Solomon se bucură să-și revadă prietenul, pe care Îl cu noștea de mult și cu care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu depline puteri. Se ridică și se mai Înclină o dată În fața oaspeților. Josua zâmbi: — Prietene Solomon, nu ne spune că n-ai prins de veste tot ce s-a Întâmplat. Pesemne că unele lucruri vi s-au spus. Toți acești cerșetori care trec pe aici, toți acești vagabonzi care rătăcesc pretutindeni și știu tot ce se petrece sub soare nu vă povestesc nimic? Solomon răspunse: — Nu vi se poate ascunde nimic, domnii mei! Nu mi-aș dori niciodată să am potrivnici
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Eglord, Adalbrecht și starețul Otto se află desigur și alți trădători, chiar În apropierea domnilor duci. Doar că nu le cunoștem numele... — Eu le cunosc, spuse Solomon. Tocmai atunci când ați sosit la Zürich le-am aflat. L-ați văzut pe cerșetorul care pleca de la mine... Prietenul nostru Josua a Înțeles de Îndată, nu sunt niște nenorociți fără căpătâi aceia care mă caută... Sunt oameni Îndemânatici, care se pot strecura oriunde și află totul. Astăzi am aflat nume noi: noul maestru de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în plus de a zâmbi... malițios... Ceea ce nu înseamnă că supremii nu pot zâmbi, cu subînțeles, și în absența unui răspuns tranșant. (Când vine vorba de ei, îmi amintesc că un mare poet german scria: "suntem zei când visăm și cerșetori când gândim".) Chiar dacă nu aș dori să-i las prea curioși (cu toate că, se zice, zeii știu totul despre noi și fără mărturisirile noastre...). Vreau să spun că, probabil, într-o anumită măsură aș avea dreptul să încerc o stare sufletească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și nici la Luvru, iar înțelepciunea ta se reduce doar la o pojghiță de ignoranță. (V-am povestit cum m-am făcut de râs în fața unui vânzător ambulant, unul transpirat, nebărbierit și prost îmbrăcat! Aparența lui era a unui simplu cerșetor - dar ce spirit ascundea!) Va trebui, atunci - dacă ai discernământul și onestitatea de a-ți recunoaște limitele - să-ți revizuiești atitudinea față de viață, față de oameni, față de Dumnezeu. Neiubindu-ți semenul și nerespectându-l, nu-L iubești și nu-L recunoști
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a dus în sat și s-a înțeles cu ceilalți săteni să-l ospăteze pe rând... În altă parte a țării un pensionar a murit de foame pentru că nu se gândise la aceea că ar putea solicita o diplomă de cerșetor; Ce ni se mai dă? Sporul cel nou de 40%, dar în raport cu salariul ce l-am avut până acum, astfel că și de data aceasta s-au ales cu prea puțin; Ce se mai întâmplă? În același timp în care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]