6,424 matches
-
geantă când ceva - sau mai degraba lipsa acelui ceva - Îi atrase atenția. Semnătura lui Sam era În mod clar făcută cu stiloul. Deci, cum de cerneala nu se Întinsese când o udase ploaia? A Început să frece semnătura cu degetul. Cerneala nici nu se clintea de pe foaie. Asta pentru că nu e cerneală! Își murmură sieși și i se aprinse un beculeț. E printat. Jill Își făcuse deci de cap cu un copiator și un scanner. Era plină de emoție și inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
atenția. Semnătura lui Sam era În mod clar făcută cu stiloul. Deci, cum de cerneala nu se Întinsese când o udase ploaia? A Început să frece semnătura cu degetul. Cerneala nici nu se clintea de pe foaie. Asta pentru că nu e cerneală! Își murmură sieși și i se aprinse un beculeț. E printat. Jill Își făcuse deci de cap cu un copiator și un scanner. Era plină de emoție și inima Îi bubuia În piept. Îi ura pe Jill McNulty și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
povestește, și tocmai de aceea sar acum ideologii zicând că pasajul e apocrif, că atunci când cărturarii și fariseii au adus-o la Isus pe femeia adulteră, El, plecându-se în jos, a scris cu degetul pe pământ, fără trestie sau cerneală, cu degetul gol, și-n timp ce-l întrebau, El iarăși s-a plecat și-a scris pe pământ după ce le-a spus că cine se simte fără păcat să arunce cel dintâi piatra asupra păcătoasei, iar ei, acuzatorii, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
istorice. Și când scrie, Dumnezeu se pleacă spre pământ. Și ceea ce a scris Dumnezeu este propria-ne minune, minunea fiecăruia dintre noi, Sfântul Augustin, Jean-Jacques, Jean Cassou, a ta, cititorule, sau a mea, cel care scriu acum cu peniță și cerneală comentariul acesta, miracolul conștiinței noastre despre singurătatea și eternitatea omenească. Singurătatea! Singurătatea e miezul esenței noastre, și când ne adunăm unii într-alții, când ne gregarizăm, nu facem decât să o adâncim. Și din ce, din ce oare dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce nu știu nici să mânânce o carte - nu sunt în stare decât s-o citească -, nici nu știu să frământe cu sângele și carnea lor o carte care să fie mâncată, ci doar s-o scrie cu tocul și cerneala. Are dreptate Cassou, ce să caute în asemenea interviuri un om, spaniol sau nu, care nu vrea să moară și știe că solilocviul e modul de a conversa al sufletelor ce simt singurătatea divină? Și ce interes poate prezenta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă gândesc la povești. Stăteam lângă pătuț, cu câte un cuțit în fiecare mână. —Taci din gură, șuieram eu. Fiul meu se uită în sus la mine. Sunetele se opriră. Pleoapele pline de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îndepărtat încât unii oameni ziceau că Holocaustul, cum era numit acum, nu avusese niciodată loc. Și dacă Holocaustul nu avusese loc, Anne nu își scrisese jurnalul. Era o farsă, insistau denigratorii. Anne și Peter nu erau nume evreiești. Hârtia și cerneala nu erau disponibile în anii ’40. Scriitura era prea bună, ca să fi venit din stiloul unei adolescente, judecățile prea clare, sentimentele prea profunde. Jurnalul era munca șireată a unui scriitor evreu american pe nume Meyer Levin, susțineau ei. Sărmanul Levin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
seva vieții să rămână acolo pentru ziua în care la porțile Troiei soarta se va împlini. Penița de oțel trebuia s-o ții în gură un timp, înainte de a o fixa în toc. Era unsă cu grăsime și nu lăsa cerneala să se lipească de ea. Apoi o cufundai în călimară; un ultim moment de reflecție și vârful peniței zgâria forme învățate care ticluiau cuvinte și fraze. Simțeam cocoașa plăcut dureroasă de la degetul mijlociu, unde apăsa curbura tocului și se formase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unui strămoș șugubăț și alcoolic, căci altfel nu s-ar fi străduit la începutul fecundării să-mi desprindă embrionul din rădăcina ei. Poate că din pricina asta apăs cu dușmănie câteodată, vârful peniței pe hârtie, până ce se deschide o gură de cerneală cu două buze negre, pe care mi-e teamă să le pipăi, cum altădată, în copilărie, mi-a fost groază să mă ating de portalul acoperit cu postav negru, drapat în fața caselor celor adormiți pe veci. Tata a murit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îi pierise. Zădarnic se răsti Marcu la ea. Fata ținea morțiș că măseaua n-o mai doare și că nu vrea s-o mai scoată. Bărbieritul o stropi atunci pe bluză cu apă de colonie albăstrită cu câteva picături de cerneală și, după ce i mai șopti ceva la ureche, fata zâmbi și deschise gura, hotărâtă. Marcu îi prinse măseaua în clește și trase de ea până îi se umflară vinele de la tâmple. De scos, tot a scos-o, însă cu gingie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de lemn, părăsindu-și pentru totdeauna pitorescul ei costum cu bretele la pieptar și malacovul ondulat, Albertina rămăsese pentru mine pescărița cu bujorii în obraji, voinică la trup și cu chipul alb ca urda scoasă dintr-o hârtie scrisă cu cerneală roșie, parcă. Îmi plăcuseră de la prima vedere, ochii vineți, genele castanii, de aceeași patină ca și părul lins, plecat din boneta care-i ascundea o bună parte a frunții drepte și netede. Doamna Pipersberg o angajase, impresionată de arătarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru a face ca viața să merite trăită pentru toți cei apropiați și dragi lui, dispăruse dintre noi.“ Din buchetul de clișee se Înălța parcă un iz de nesinceritate. Cartea era scurtă, bogat ilustrată cu caricaturi umoristice În creion și cerneală și poezii olografe ale lui Du Maurier, evocând episoade din anii petrecuți Împreună În Flandra. Moscheles păstrase, evident, hârtiile, Împreună cu scrisorile primite de la Du Maurier și nu puteai să nu-l bănuiești că scotea un ban de pe urma boom-ului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai știu ce anume era scris în ea cu o grafie frumoasă, dar tunarul care tocmai își primise uniforma a fost destul de arogant încât să corecteze în mare grabă câteva greșeli de ortografie și să trimită înapoi scrisoarea, notată cu cerneală roșie, așa cum făceau profesorii, însoțită de câteva rânduri cu un conținut posibil poetic. După asta, prima mea iubire s-a stins în tăcere. La cincisprezece ani, câți număram pe atunci, eu însumi incapabil să nu fac greșeli, ba chiar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât de aproape, încât parcă s-ar afla la îndemână. Și chiar așa e: acum seamănă cu eroul din grajdul lui Grimmelshausen, pentru care lumea este un balamuc plin de cotituri labirintice, din care nu se poate scăpa decât cu cerneală și pană sub chipul cuiva al cărui nume este Curând-altfel. Trucul lui din anii de școală, inventarea de cuvinte, trebuie să-i fie de ajutor pentru ca dorința lui de a trăi mai departe să se împlinească. Și așa se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
servindu-se fără jenă, ca și când ar fi inventate, din camera de recuzită. Căci, din cauză că în preajma și pe teritoriul de protecție al acestui bărbat cumsecade cu barba încrețită expresiv, posibilul și imposibilul deveneau imaginabile și reprezentabile în tablouri, mai târziu, când cerneala nu mai voia să mi se termine odată, un personaj închipuit și-a aflat locul în menajeria lui Pankok. Capitol după capitol, el își trăia romanul său cronofag. În fiecare dintre ele, se afla în punctul central al întâmplărilor. Pasiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmbogățea cântecele pentru copii, colindele sau melodiile populare, cu sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile din cântările negrilor culegători de bumbac de pe plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub ochi partitura cu cerneala încă udă pe ea. În afară de asta, era un decorator atât de iscusit, încât putea, cu pasiune pentru fiecare detaliu, să transforme cea mai ordinară dintre cârciumi într-un saloon din Vestul Sălbatic pregătit de filmare sau în cabinele unui vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Niciodată nu aș fi insistat să se publice tot ceea ce scrisesem din simpla nevoie de a scrie. Pe cât de sigur de mine mă vedeam, în anii mei tineri, pe scenele viitorului, pe atât de sigur eram de neajunsurile tuturor produselor cernelii de până atunci. Abia poeziile născute în aerul berlinez au fos cu totul ale mele, au vrut să fie rostite, citite, tipărite. Și tot așa, acele desene în peniță pentru broșura englezească ce urma să devină, sub titlul Avantajele găinilor-giruetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cruciș și din această cauză nu este lovită de săgeți. Foarfeci care zboară ciripind. Iar țânțarii se transformă în metafore, luând proporții omenești. Într-o viziune extrem de personală și concretă asupra lumii, cuvânt și semn curgeau din una și aceeași cerneală. De îndată ce îmi evoc locul vrăjilor mele pe hârtie, pivnița din ruina produsă de războiul mondial de pe malul lacului Diana din Berlin, mi se pare că, fără să fi căutat anume, pe un dublu făgaș trasat cumva dinainte, am găsit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zăpadă și Marea Baltică zăcea până departe sub un pod de gheață. Reîntorși la Paris, Anna dansa sub supravegherea severei madame Nora, în vreme ce eu scriam, dar eram cu o ureche pe direcția gemenilor. Când și când venea prietenul Höllerer, mâzgălea cu cerneală violetă cărți poștale ilustrate pe care le trimitea în toată lumea și-i cumpăra Annei o rochie pe care noi am numit-o rochia Höllerer. De la Paris am călătorit în primăvara lui 1958 prin Varșovia până la Gdańsk, ca să caut acolo urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care exclude din sarcinile sale glosatoare orice elogiu și cenzură. „Noticulele“ sale, care se reduceau nu de puține ori la unele clichés de pe coperta sau supracoperta cărților analizate, au ajuns, cu vremea, să Înregistreze formatul, dimensiunile centimetrice, densitatea, tipografia, calitatea cernelii, porozitatea și mirosul hârtiei. Între 1924 și 1929, Lambkin Formento a colaborat, fără să culeagă nici lauri, nici ciulini, la ultimele pagini ale Analelor orașului Buenos Aires. În luna noiembrie a ultimului an, a renunțat la atari activități, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fost, după cum se știe, chiar flamandul sau olandezul Frans Praetorius, pe care steaua lui bună l-a aruncat Într-un bordel simbolist pe care Îl frecventa, chiar dacă precum pasărea călătoare, chiar perimatul Vielé-Griffin. E 3 ianuarie 1884; mâinile pătate cu cerneală ale tineretului literar Își dispută, cine s-ar Îndoi de așa ceva, ultimul exemplar al revistei Étape, care tocmai a ieșit călduț din cuptor. Ne aflăm la cafeneaua Procope. Sub basca studențească, unul vântură o notă ascunsă În ultimul fascicul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
revista The Tattler l-a salutat drept primul exemplu concret al noii conștiințe arhitectonice. Cine ar fi spus atunci că În viitorul apropiat haoticul avea să fie etichetat drept nehotărât și defetist?! Nu vom irosi, desigur, nici o singură picătură de cerneală, nici un singur minut pentru a scrie și a face de două parale grosolanele imitații care au fost deschise publicului (!) Într-un Luna Park din Orașul Etern și În cele mai acreditate târguri france din Orașul-Lumină. E demn de interes, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
arheologia, statistica, hermeneutica, nici faptele; istoriei Îi incumbă istoria, liberă de orice ezitare și scrupule; numismatul să-și păstreze monedele, iar vânzătorul de hârtie - terfeloagele. Istoria e o injecție cu energie, un suflu dătător de viață. Intensificând potența, istoricul Încarcă cernelurile; farmecă, exaltă, dă curaj, Însuflețește; nici vorbă să calmeze sau să enerveze; cuvântul nostru de ordine este să respingem hotărât ceea ce nu Întărește, ceea ce nu-i pozitiv, ceea ce nu-i laur.“ Sămânța a Încolțit. Astfel, distrugerea Romei de către Cartagina e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea cernelii de către calmari este un foarte interesant... — Ce-ați zice de calmari la cină? se interesă Levy. — La naiba, nu, spuse Barnes. Dacă sunt o specie necunoscută, n-o să-i mâncăm. Asta ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea cernelii de către calmari este un foarte interesant... — Ce-ați zice de calmari la cină? se interesă Levy. — La naiba, nu, spuse Barnes. Dacă sunt o specie necunoscută, n-o să-i mâncăm. Asta ne mai lipsește acum, o intoxicație alimentară. — Foarte rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]