2,841 matches
-
apoi că... — Da, da, înțeleg, se auzea încurajarea Venerei, care aranja pe masă fursecurile. — Acum, mi-a scris cumnată-mea, nemțoaica. Mi-a trimis și ceva bani. Mai trimiteau ei, din când în când. Așa, de sărbători, haine, delicatese, fleacuri. Cică, frate-miu ar fi matol. Senil, vreau să zic. Adică, nu chiar, ea nu zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
opera. O operă, ai să te convingi. A luat cu el o copie. A izbutit, dracu’ știe cum, să ia cu el o copie. O fi găsit cui să plătească gras pentru asta. O copie, să le arate tuturor rudelor, cică. Rudele nevestei! Victimele aciuite în țara călăului, ce zici?! Îți plac rudele dumitale, îți plac? La rudele nevestei se ducea, așa spunea mutulache. Doar n-o s-o ia razna... să-și caute iubita, s-o impresioneze cu tragedia vieții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa spune Șperaclu. N-a fost violent, dar nici n-a scos vreo vorbă până acum. Mut, surd. Nu-și va mai aminti de investigațiile lui caraghioase, nici de echipa de la TRANZIT, știu asta. Băiatul e defectat, spune Sfânta Veturia. Cică, într-o noapte, acum vreo zece zile, când se ducea la baie, a văzut lumină și a auzit vocea profesorului. Vorbea cuiva. I s-a părut ciudat. Chiriașul nu primea vizite, nici nu avea unde, cămăruța lui era prea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unde, cămăruța lui era prea mică, știu asta. Cu atât mai puțin noaptea, la ora aceea. Madam Murătură n-a rezistat, s-a uitat pe gaura cheii. S-o fi uitat ea mereu, nu numai în noaptea aia, știu asta. Cică recepționerul era în picioare, gol, în fața oglinzii. Vorbea cu unul, Tudor. De fapt, cu puța lui tăiată, la care se uita tot timpul. Dacă vă puteți închipui: Tudor! Tudor! Să vezi și să nu crezi, avea dreptate madam Ciupercă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vezi și să nu crezi, avea dreptate madam Ciupercă, să se sperie. Ne-au sufocat, Tudore, așa vorbea. Ne-au stors, nu mai avem plăcere de nimic, doar greață de gândurile și trupul și sufletul nostru găurit ca un șvaițer, cică așa spunea. Ne ascundem, atât am învățat, ne micșorăm într-atât că nici noi nu ne mai putem găsi, așa vorbea Limbutul. Nu era glumă, vorbea de-adevăratelea, parcă plângea. N-avem găuri de scăpare, toate orificiile sunt capcane, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tudore, toate, așa vorbea. Murim împreună, Tudore, că suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase totul pe de rost. Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu s-a opus brancardierilor. Dar când l-au ridicat pe targă, Tudorică se trezise. Madam Gafton își dădea cu mâna peste gură, gata să-și facă cruce, ca în fața Necuratului, parcă îi venea și nu-i venea să râdă. Cică în momentul când l-au mișcat pe profesor, Tudorică s-a ridicat, brusc, pentru onor. Și uite-așa, s-a dat de gol pușlamaua, nu mai putea ascunde seminția păcătoasă, așa voiam să-i spun cartoafei de Veturia, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fierul, cei ca tine, casa ei. BOCETUL MAMEI PENTRU FIUL SĂU Măi băiete, măi băiete, Ți‐o fi foame, ți‐ o fi sete, Ți‐o fi frig și ți‐o fi ploaie Pe acolo prin războaie. Spun femeile din sat, Cică te‐ ai fi însurat, Te‐ a luat moartea de bărbat. Doamne, nu‐ i adevărat. Că noi suntem mame rele, Bune numai la belele, Noi fătăm pe‐ aici prin sate Morții marilor armate, Dar tu n‐ ai căzut sub foc, 269
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
prin sate Morții marilor armate, Dar tu n‐ ai căzut sub foc, 269 Că te‐oi face eu la loc, După câtă jale‐ am strâns. O să mi te fac prin plâns. De pe fronturi de departe Am primit amar de carte Cică scrie‐ n ea de tine C‐ ai murit și nu ți‐e bine. Eu scrisoarea o ghicesc C‐ am uitat și să citesc și cu drag te‐ oi aștepta Să‐mi citești ce scrie‐n ea Chiar de‐ar fi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
prin ...suicid!), genialul Șt. Ciubotărașu (despre care aflăm că după ce s-a mutat, cînd bea un pahar În plus, se ducea...tot la vechea locuință și, dacă nu i se dădea drumul, făcea tărăboi; actualii locatari, la un moment dat, cică i-au pus un pat pliant Într-una din camere, să aibă unde dormi fostul chiriaș!), popularul Amza Pellea, cel care povestea la modul „ ăsta de venii Îi zice Gheorghe a lu’ Dămijeană și e văr de frate cu Dumitru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ca să-nveți să vorbești, și o viață ca să-nveți să taci! Just. Poate de aceea și teatrul non-verbal e mai dificil decît celălalt... Radu Penciulescu povestește, Într-o emisiune tv, că la Teatrul din Oradea era un recuziter de geniu. Cică, aflați În turneu În Tg. Mureș cu Steaua fără nume, au uitat la sediu ceasul mare, de gară, care apărea În actul I. Ceasul era foarte important În acel spectacol. Omul nostru nu s-a panicat : s-a dus În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Afinoghiu Băcănel-Obănceanu, care într-un fel era șeful lui Nisip, ăla de-i în săculeț?! Numai să fi zis conu Tilică ceva, și crezi că inginerașu ăsta mai făcea fițele astea de le face acu’, cu tija și ghiventu’ care cică e lipsă de la inventar?! - Dom’ Afinoghiu nu i-a fost șef răposatului. Dom’ Băcănel era din partidul ălalalt. Erau la opziție la partide, pe vremea aia! S-au și bătut de câteva ori, la București. S-au contrat și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
De câtva timp, se aciuase pe lângă el o tinerică, Mantinela, din neamul Brandaburlenilor, dar nu prea o trăgea inima la nevoile bătrânului. Fata făcuse doi ani de liceu. La începutul anului trei, avusese niște probleme cu un coleg de clasă. Cică acela ar fi violat-o pe la mijlocul lui octombrie 1984, când Nicolae și Elena Ceaușescu se aflau în vizită în Germania Federală, iar Mantinela fusese cu colegii ei la cules de porumb, la o fermă a Gospodăriei de Partid de la Șoptireanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
voie la colectivă. Băteau majurii cu săculeți, să nu rămână urme. Nu bătea ăla. Goncea stătea pă scaun, citea ziarul Scânteia sau bea un pahar de șpriț, ciugulea semințe de bostan. De bătut bătea alți malaci, da’ Goncea stătea și cică lămurea omu’ cu ideologia și glasul partidului. Că era specialist. Câți a lămurit el... Oftă visător, scărpinându-se după ceafă. Era clar că treceau prin el imagini porno. - Seara Goncea avea plăceri și aducea fete, neveste, văduve, ce se nimerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
văduve, ce se nimerea la el la iatac. A dormit o vreme la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le tocmea milițianul. Veneau alea, de ce să nu vină. Mai de frică, mai de curiozitate, mai de plăcere. La unele cică le dădea și basmale, din alea de cașmir. Era una, Sița, veterinara, care până la urmă l-a luat la ea să... Cum se zice p’aici să-i facă manejul complet. Satul știa, da’ tăcea, că era o frică... Tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai corect să mă exprim, de ce s-a mai stricat, dacă tot nu le-a dat atelajele înapoi, sau ce-o mai fi fost? I-a lăsat să fure, care a apucat și a fost pă fază. De despăgubirea țăranilor cică. Da lu’ tata ce i-a dat? Nu ziceți că se judecă și-acușica pentru via aia care-a luat-o ai lui Soporan și nu mai vrea să o retrocedează? În fine... Privi îngândurat în jurul lui prin atelier. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poza pă afișe, de zice că vine la noi? Păi da e mare omul, ta... dom Pancras! E mare și gros la bani. S-a făcut și liste la disperare cu ajutoarele care le vrea lumea, acuma cu venirea lui. Cică dă bani, premii, chestii de-astea de disperă toată omenimea. Le dă... Spală și el niște bani, cum aud că se face acuma cu toți ăștia care împarte bani și ajutoare. Pancratz ridică din umeri. - Am auzit și eu chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
treabă. Făcuse și doi ani de liceu, pe vremuri. Poate chiar ați auzit de ea. E doamnă mare acuma. Ține stabilimentul cu acadele de pe Dumbrăveanca, unde-a fost grădinița aia cu orar prelungit. N-au lăsat-o ai ei, că cică eu nu eram de familie. Că eu la calapod și ea fată cu școală. Că făcuse, de, și doi ani de liceu, pe vremurile alea. Apoi a avut un accident de-a nenorocit-o unul și s-a retras. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alta. - Katy, contină Pancratz. Cu i grec, râse el. Era din Cluj, dar cum-necum îi însoțea pe olandeji. Se dădea unul din ei la ea, dar Katy nu vroia să se-ncurce cu el și m-a luat pe mine, cică eram de logodnic. Pe Katy o știam de mai dinainte. Venea în vacanțe la noi, pe Șipotului. De când era printr-a patra, a cincea, venea și stătea vara la un unchi de-al ei. „Băi, mi-a zis Katy. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tarafu’ să-ți cânte la mandole și ghitare? Cum vă petreceți în orăcăieli și chermezeală, de răsună Balta? Crezi că nu le știe lumea? Tot satul știe parangheliile voastre, da’ tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acu din nou să acționeze, mai ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de căcărezele ei nenorocite, melenă sigură, să nu se mai dea mare că blamează acum arta revoluționară, devotată. Și cu Goncea, știe ea ce-a fost? Comenzi erau, da’ știe ea câți bani lua el și câți Goncea? Că sprijinea, cică, artiștii. Și dacă nu te lăsai sprijinit, pictai până la urmă afișe la Salcia, în Baltă. Sau la Chilia, cu tăietorii de stuf pentru export. Vedea tabloul. Îl pictase în 1957, pentru Expoziția Județeană organizată când, la 7 iulie, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Și țipă, că ăla a venit să semneze. Vă dați seama, câte mistere mai sunt pe lumea asta?“ Nu-i răspunse aceluia. N-avea chef de discuții de-astea aiurea. De câteva luni toți o țineau numai așa. Că ăia, cică, sunt iar printre noi. Da cine-s, ce vor, ce fac de fapt, nimeni nu poate să spună. Așa cum nu au putut să spună, nici atunci, când cu Revoluția de la Județeană, cine au fost teroriștii. A ieșit doar, așa, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se sfârșește sub sugrumarea ei, târzie sugrumare, așa cum dăduse să o facă de demult, de când îl prinsese cu securista aia de Aspasia chiar la el în garsoniera de la primărie, îl trimisesră primar aici, după ce îl scoseseră din minister, rotația cadrelor, cică făcea de gardă, băgase Ceaușescu chestia cu paza noaptea în instituții, umbla Aspasia aia lihnită după bărbații altora, nu putea unul să promoveze dacă nu o târnosea cel puțin odată, tot orașul o știa de lihnită, n-a putut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
antilopa când o vânează șacalii sau beduinii când trece caravana. Am avut însă noroc pă timpul când mă frecau la anchete, că după ce m-au terminat acolo, la București, m-au trimis aici, acasă să mă prelucreze ai mei, că cică mă cunoștea mai bine, la sinceritate și observație personală, ani de zile m-au prelucrat cu interviuri, semnături și declarații, oricum, nu puteam pleca nicăieri, trebuia aprobare de la maiorul Goncea, da până să ți-o dea te deznoda, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vroia, de vroiam puteam pleca și eu acum la Egipt, dar singură ce să mă fac, că nu mai era Păstrămaț să-mi arate ce e pe acolo, iar Sofronică îl împușcase când s-a dus să apere revoluția, plecase cică Goncea și Macatist cu niște tiruri cu ajutoare din alea care veneau de peste tot și s-au întors peste un an ca și cum erau de când lumea aici, nici nu ieșiseră din casă, nimeni nu i-a-ntrebat, nici nu avea cine, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]