3,731 matches
-
paralizat de groază. —Mâine, mi-a zis ea. Vai, nu! a țipat creierul meu. Vai, nu! Mâine e ziua chestionarului. Cum de putusem să cred c-o să reușesc să-l evit? — Mâine, a zis ea. M-am gândit că e cinstit să te avertizez... Am simțit că sunt pe punctul să izbucnesc în lacrimi. —Să-ți dau puțin timp ca să te pregătești... Gânduri de sinucidere au început să-și ridice capetele asemenea mugurilor de început de primăvară. —Părinții tăi au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi simt genunchii de ceară. — Anul trecut am pus capăt unei relații de durată. Fosta mea era o fată fantastică, dar, pur și simplu, nu mă vedeam căsătorindu-mă cu ea. Mi s-a părut că n-ar fi cinstit s-o țin legată de mine. Inima mea a început să tresalte din cauza nefericirii bietei fete. — Ei, sunt sigură că n-ai probleme să faci cunoștință cu femei. — Să fac cunoștință cu femei ca tine e mult mai dificil decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în slujba unor romane grozave, care aduseseră recunoaștere și un nivel de succes stratosferic pentru niște autori care, până atunci, fuseseră necunoscuți. Citisem un interviu în care Grant se plângea - în mod justificat - că nimeni, niciodată, nu părea s-o cinstească și s-o respecte atunci când publica o carte cu merite literare și că oamenii nu sunt interesați decât s-o asocieze cu produse mai curând obscene. Fie că oamenii o plăceau sau nu, Vivian Grant era considerată ca fiind unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se ridică și îi înconjură talia cu brațul. — De ce nu vii cu noi în State în noiembrie? întrebă ea. Ne-am putea distra așa de bine! — O, nu, n-aș putea să fac așa ceva! îi răspunse Eva. N-ar fi cinstit față de Henry. Pe inspectorul Flint nu-l bântuiau astfel de griji. Intransigența arătată de Wilt sub tirurile intense de întrebări indica pur și simplu că bărbatul era mai dur decât părea. — Se împlinesc treizeci și șase de ore de când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
chiar dacă nu a reușit să îl termine la timp pentru ceremonie, el s-a aflat acolo cu sufletul. Îmi place de mor, Nathan. Whitman și Mallarmé, părinții gemeni ai poeziei moderne, umăr la umăr la Liceul de Fete din Vest, cinstindu-și înaintașul comun, dizgrațiatul și dezonoratul Edgar Allan Poe, primul scriitor adevărat pe care l-a dat America lumii. Da, Tom era într-o formă excelentă în ziua aceea. Poate puțin prea pătimaș, cred, dar fără îndoială, pălăvrăgeala lui dezlânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
exact ca asta care acum biciuie pieziș geamurile jegoase, cu gulerul hainei ridicat peste față, călcând în bălți cu un fel de voluptate (drumul era, vezi Doamne, o aventură, o înfruntare a intemperiilor, după care aveam toate motivele să mă cinstesc), la barul prin ale cărui geamuri mari iarna lumina curge atât de atrăgătoare. Mi-a spus „să nu plec“ și în ziua tristă de peste săptămână, în joia fără alcool, câteva săptămâni după plecarea Antoniei. Probabil câteva zile, acolo unde voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
engleză. Insistă să plece fără să plătească. Ce zici dacă plătești cinci yuan-i? Tang Nah ridică glasul. Cunosc zona. Distanța de unde a început cursa până unde s-a terminat ar costa cel puțin opt yuan-i. Hai să fim cinstiți. Un bănuț, oferă, jignitor, rusul. Îl aruncă pe jos. Pe neașteptate, ricșarul se scoală de la pământ și sare la rus. Cu ajutorul mulțimii, eu și Tang Nah îi ducem pe cei doi la cea mai apropiată secție de poliție. Noi presupunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
numai că l-a sprijinit și l-a ajutat să își organizeze activitățile, dar i-a dăruit și trei fii. I s-a oferit ocazia să se dezică de Mao ca să-și salveze viața, însă ea a ales să-l cinstească. Croitoreasa își șterge lacrimile, își suflă nasul și continuă. Zi-zhen s-a căsătorit cu Mao ca să umpe vidul din inima lui. Zi-zhen obișnuia să aibă asupra ei două pistoale. Trăgea cu ambele mâini. Într-o luptă, s-a dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pierdut spiritul. Iată peisajul din fața ferestrei mele! Fabulosul apus de soare! Îmi amintesc sentimentul avut atunci când stăteam la el în poală, în timp ce conducea bătălii foarte importante. Mâinile lui pe sub cămașa mea, în timp ce soldații se lansau în atac pentru a-i cinsti numele. O voce care o imită pe cea a unei ghicitoare de noroc, îmi zice: Doamnă, ai în gură un cârlig de aur. * Trenul străpunge ninsoarea deasă. Frumusețea copacilor de gheață din nord și albul total o mișcă în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sufletul meu o vară plină de promisiuni în timpul celei mai geroase ierni. Nu, n-o să mă alătur concubinelor din Orașul Interzis. Jiang Ching strânge din dinți, închizând revista. Nu am ce căuta alături de ele. Sufletele abandonate. Numele pe care le cinstesc medaliile strălucitoare, plăcuțele și porțile din piatră. Puțin îmi pasă de așa ceva. Urăsc această atmosferă, umiditatea ei. Eu am poftă de lumini puternice, fierbinți. Nu voi lăsa ca răceala unui mausoleu să se infiltreze în pielea mea. Kang Sheng este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
repară ceea ce strică Mao. Trimite, în numele lui Mao, scrisori călduroase și cupoane pentru alimente victimelor lui Mao. Vorbește numai pentru a provoca iertare. După moartea lui în ianuarie 1976, Mao semnează un ordin prin care interzice ca omul să fie cinstit prin doliu public. Personal, îl admir și îmi pare rău de el. Premierul Zhou are ocazii, dar alege să ignore chemarea conștiinței sale și le lasă să-i scape. În momentele de criză, el închide ochii la problemele lui Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scăpa de depresie, îmi plănuiesc propria petrecere de Anul Nou, la Palatul Poporului. Îi invit pe cei din echipa mea de creație și pe membrii echipei de filmare, trei sute de oameni cu totul. Tovarășa Jiang Ching ar vrea să vă cinstească pe toți petrecându-și Anul Nou cu voi. După un pahar de vin, încep să-mi dea lacrimile. Pentru a le veni de hac, le cer gărzilor mele de corp să aducă pocnitori. La început, sunt surprinși - știu cu toții că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cărare, că auzim răcnind: «Te văd-te văăăăd! Hoții-la-furaaaat! Hoții-la-harbuuuuuj’!» - strigau la noi oamenii de prin prepeleacuri - multe, ca În pădure copacii... Dăm să facem cale-ntoarsă, Însă, din urmă, aceleași - dar altfel de glasuri: «Măăăăi oamini buni! Veniți să ne cinstiți!»... Când ne luaseră de hoți, strigaseră numai cei din prepeleacuri, acum ne chemau și de jos, o mulțime, ai fi zis că se mutase satul În harbuzărie. Încercăm să ne vedem de drum, spre sat - ți-ai găsit! Unii alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ți-ai găsit! Unii alergau În urma noastră, alții ne ieșeau Înainte, la șosea - ca să ne taie drumul... Că nu se face să trecem așa, fără să gustăm din roadele pământului și din munca lor; să Încercăm, să vedem, să le cinstim truda: harbujii... Gustăm noi o felie, două, trei, la Început ne-a prins bine, că ne era cald, ne era sete - numai că nu se făcea să guști de la Gheorghe și să nu-i cinstești pe Gavrilă, pe Vasile, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Încercăm, să vedem, să le cinstim truda: harbujii... Gustăm noi o felie, două, trei, la Început ne-a prins bine, că ne era cald, ne era sete - numai că nu se făcea să guști de la Gheorghe și să nu-i cinstești pe Gavrilă, pe Vasile, pe Dumitru... Mai ales că, auzind ei că o să le venim Învățători În sat... Basarabenii noștri, ei Își zic: primitori, bucuroși de oaspeți, dar uneori zău că-ți vine s-o iei la fugă, ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu ședeau ei, tot ca pe prispă, dar mult mai sus? Nu priveau ei lumea de la Înălțime? - Ba da, Însă lumea care-i interesa: trecătorii... La ei răcneau, Întâi, ca la hoți; pe ei Îi rugau, Îi sileau să le cinstească harbujii... De fapt, nu voiau decât să le arate străinilor cât de Înalt, de Înflorit, de... scump e prepeleacul... FĂRĂARABIA - Ia să-mi spui tu mie... Învățătorul de tata. Încă nu știu ce are să-mi ceară să spun, dar știu: nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
copil (are, are!), mai poticnindu-se În vreo unealtă uitată - și tot Împunge cerul cu o butelcă de vin. Răcnește ca la crâșmă (n-avem așa ceva În Mana, dar dacă am avea, așa ar; am auzit eu): - Da viniț’ s’ cinstim, măi!! Mai repede, mai repede - să cinstim venirea. A ieșit la vedere, la ei și Moș Andrei. În izmene. Cu mâna streașină la ochi, Își sucește, răsucește capul Într-o parte, În alta, după vuietele apropiindu-se, Îndepărtându-se - printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vreo unealtă uitată - și tot Împunge cerul cu o butelcă de vin. Răcnește ca la crâșmă (n-avem așa ceva În Mana, dar dacă am avea, așa ar; am auzit eu): - Da viniț’ s’ cinstim, măi!! Mai repede, mai repede - să cinstim venirea. A ieșit la vedere, la ei și Moș Andrei. În izmene. Cu mâna streașină la ochi, Își sucește, răsucește capul Într-o parte, În alta, după vuietele apropiindu-se, Îndepărtându-se - printre păpădii de fum. Și zice Moș Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cinstea-fetei. Nici asta nu-mi era limpede, unele cu care m-am avut eu bine Îmi spuseseră că cinstea lor e păsărica - mai mare sau mai mica, depindea de... de ce depinde? Nu știu. Oricum, știam un lucru: păsărica lor trebuie cinstită cu păsărica ta. Altfel cade - la băiat. Asta am auzit-o Întâia oară de la Tecla, dar și de la altele, toate mari. Adică și cu negru. Ca la Tecla. De loc era de pe la Tighina. Mărunțică, frumoasă, de picà: părul negru-negru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În rusasca lui. Când stă de vorbă cu cei Întinși, Moș Iacob suge din țâța ceainicului, apoi varsă și pe zăpadă oleacă de vin roșu. Violet. Negru, vinul. Apoi se duce prin dos, la bucătărie, se Întoarce cu ceainicul, Îi cinstește pe toți, se cinstește pe sine. Vine În calidor Mătușa Domnica. Îmi spune că s-au fript, pe plită, presărate cu sare mașcată, maiurele de găină. Și că, dacă nu vin În minuta asta, mi le mănâncă Grabenko! Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
stă de vorbă cu cei Întinși, Moș Iacob suge din țâța ceainicului, apoi varsă și pe zăpadă oleacă de vin roșu. Violet. Negru, vinul. Apoi se duce prin dos, la bucătărie, se Întoarce cu ceainicul, Îi cinstește pe toți, se cinstește pe sine. Vine În calidor Mătușa Domnica. Îmi spune că s-au fript, pe plită, presărate cu sare mașcată, maiurele de găină. Și că, dacă nu vin În minuta asta, mi le mănâncă Grabenko! Nu mi-e foame, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
descântec de poloboc cu căpacul de sus Înghițit, ceva mai aprig rostit... Când butoiul-poloboc era Încheiat, adică și căpacul se afla la locul cuvenit - dar Încă ne-strâns, Moș Iacob: - Am scos-o la capăt, amândoi - de-amu s’ ne cinstim c-o țăharcă di titiun! Și de astă dată Îndeplineam rolul, rostul meu: alergam În casă, luam o brăcace (un ulcior tronconic și cu buza foarte evazată, aproape ca un bild suprapus - special pentru ce urma să fac) și coboram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea, dar o făcusem eu pe-pe-peste tot și mai vârtos pe la trup? Se pare că da. Sigur, da. Cu cât trece timpul, cu atât mi se Întărește credința că da: noi doi am șezut. Cum se șede. Că eu am cinstit-o pre ea; ca pe o sfântă icoană ce este ea, cu, primprejură, aureola. * Pe Cazimir nu l-am, niciodată. Deși-l știam - toți băieții Îl știau, iar când ne hotăram să ne ducem la scăldat În sus, pe firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și ce s-a întâmplat cu mama și cu tatăl Tamarei? De ce nu mai sunt împreună? Pentru că... Fiona nu știa sigur cât de departe ar fi trebuit să meargă, dar i s-a părut că puștiul merita să primească răspunsuri cinstite la toate întrebările. —... omul s-a decis să se întoarcă la mama Tamarei. A! Jake continua să pară nelămurit cu privire la ceea ce tocmai i se spusese, dar măcar încetase să se mai uite urât la Fiona. Deci, a adăugat ea veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Era pornit, Mirelo, să te calce-n picioare și mai mult nimic dacă nu l-ar fi ținut prietenii colonelului, și nu fi prost Velicule, chiar îți stă mintea să ne bagi la belea, aici la dom’ colonel care ne cinstește și ne omenește și ne distrează la ziua lui, păi, se poate? Și pe urmă că ieșiți afară-n stradă dacă aveți ceva să vă spuneți tu și cu Mirela, hi-hi-hi, nu ne băgați și pe noi în secretele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]