2,546 matches
-
unui orgoliu strivit de mărinimia zeilor Titanul se plimbă aparent În libertate, dar inelul de fier legat de ciobul de stîncă Îl ține mai departe Înlănțuit moral și, În plus, lipsit de disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de stînca e totul. Nu trebuie decît această mică rană pentru un pustiu friguros pe care nici un alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
des, iar respirația i se îngreuna ori de câte ori își amintea de toate visele ei de altădată, vise pe care nu le trăise niciodată. Rana din sufletul ei umbrit de ghinionul vieții era adâncă. Ce mai rămăsese din tot ce clădise erau cioburi din care nu mai putea niciodată să refacă oceanul fericirii. Oare cât trecuse? De când nu mai vorbiseră amândoi? Lăsase timpul să vorbească în locul lor. Din păcate ea lăsase ușa speranței deschisă, dar nu zăbovi nimeni. Nu visa să mai fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
regulile vieții. - Nu faci decât să te înșeli singur. Te distrugi lent și sigur. - Știu, știu totul, zise parcă dorindu-și o pauză. - N-o să găsești drumul pe care-l cauți niciodată. Alcoolul, ca și drogurile nu sunt decât niște cioburi de sticlă care taie ca o sabie ascuțită și nemiloasă. Alcoolul te face să-ți pierzi personalitatea și demnitatea. Te scoate ca pe o măsea rea din rândul celor bune. Glasul lui abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unde își doresc. Era golită de unele sentimente. Vecinii, colegii, unele rude și prietenii, toți o părăsiseră. Un firicel de venin îi inundă gura cu amar, tot mai amar, prelingându-se până aproape de colțul buzelor. Avea ochii triști, iar un ciob de sticlă cu ascuțișul lui nemilos părea să-i rănească sufletul. Intrase într-o cafenea să-și umezească gura, nu să bea vre-un Amareto cu boabe de cafea sau o altă băutură cu gheață, așa cum v-ați putea imagina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
invincibilă. Când văd atâta suferință în jurul meu, cum se degradează societatea și cum se devalorizează moneda națională, mă simt neputiincios. - Suntem în tranziție. În unele țări a durat și mai mult timp. - Îmi simt inima ca și țara, prinsă între cioburi de sticlă, țara noastră atât de frumoasă și atât de bogată s-a dus de râpă. Autoritățile se mișcă tare încet. Mi-e teamă că peste ani de zile va fi tot la fel. Carlina se foia discret pe un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
are rude în străinătate?“ Atunci mi s-a părut că toată estrada, cu comisie cu tot, s-a răsturnat cu capul în jos și, izbindu-se în unghi drept de peretele de alături, s-a prefăcut într-o puzderie de cioburi. Când am răspuns: „Da, [pe] fiica mea“, mi s-a frânt vocea ca într-un hohot (atunci, draga mea, cei care se aflau în sală mi-au zis că toată lumea a simțit un fel de fior de omenie) [...] și am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tovarășe abonat. Instalația de canalizare din locuința dv. este construită numai pentru evacuarea apelor uzate menajere, complet lipsite deci de corpuri solide ca: hîrtii, cîrpe, vată, zdrențe, pene sau fulgi, intestine de păsări sau animale, coji de legume sau fructe, cioburi de sticlă sau ceramică, obiecte metalice, oase sau alte resturi de alimente, resturi de săpun, etc. care trebuiesc depozitate numai În cutiile colectoare de gunoi, de unde sînt ridicate de serviciul de salubritate”. Fără nicio ezitare, primarii de astăzi ar trebui
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de vreo egalitate. Mai curînd între oameni și șoareci. Unul dintre lucrurile grozave la acest film este că personajele lui animaliere nu sînt excesiv de umanizate. Ce-i drept, intrarea în scenă a eroului printr-un geam, într-o ploaie de cioburi care îngheață în stop-cadru m-a dus cu gîndul la cea a lui Eli Wallach din Bunul, răul și urîtul (și, dat fiind faptul că Wallach juca acolo un personaj supranumit șobolanul, presupun că trimiterea e intenționată), dar acela a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
groază de lucruri : ne e mult mai ușor să ne dăm seama dacă se pierde sau nu, dacă greșește sau nu. și în prima parte a filmului nu prea greșește. Cartea e făcută din frînturi de experiență tăioase ca niște cioburi, din frînturi de bătălie care lasă o impresie de înfrîngere și de futilitate. ̨ n film, frînturile sînt puse cap la cap, devin blocuri solide de experiență, bătălii mari al căror bilanț tinde să-i fie favorabil lui François chiar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
venit la tine. Scoală-te și începe să-ți depeni povestea!” Și am început. Ne trezeam la 4:30 dimineața pentru ca la 5, după ce beam ceaiul, să plecăm de la hotel pe șantier, unde lucram până la 11, apoi curățam și spălam “cioburile”, după care serveam masa de prânz. După masă, unii plecau la odihnă, alții plecau la vizitat. Am luat microbuzul împreună cu persoanele care au acceptat invitația și ,,du-te nene!” Am călătorit și am vizitat tot ce s-a putut vizita
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și cei ce au scăpat atunci și rudele celor morți dar și cei ce au comandat și instrumentat marea aglomerare. În fiecare an mai aflăm ceva despre acele evenimente și astfel imaginea se compune bucată cu bucată, chiar dacă lipsesc marile cioburi. Întâmplarea a făcut ca în zilele Revoluției să fiu militar în termen la București și de atunci, mai ales la sfârșitul fiecărui an, când Revoluția redevine temă de discuție în mass-media, rememorez episoade din acele zile. Nu am scris până
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
amândoi, Lefter a devenit una dintre acele figuri bizare, dar benigne pe care orașul le adăpostește, iar soția sa călugărită revine la violența care a marcat-o, aceea a spar- gerii farfuriilor de către Lefter, în încercarea de a recupera din cioburi principiul de ordine a unei existențe sfărâmate. Tonul ușor elegiac, meditativ, în prelungirea unei état d’âme creează rama romantică care amplifică elementul anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Privind în jos, aglomerările așezărilor din împrejurimi deveneau din ce în ce mai mici, unele semănând cu pânze de păianjen. Am ajuns atât de sus încât lacul mâlos pe lângă care trecuserăm cu o jumătate de ora înainte, părea un ciob de oglindă lucind în soare, munții de jos păstrau urmele valurilor, totul părea că se află sub o apa limpede, în mișcare lentă, apă care-ți putea permite să vezi și-n cel mai adânc ungher amănunte fascinante. Soarele era
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În timp ce aram, am dezgropat o Întreag) strad) român). M) duce la hipodromul lui Irod. Arheologii americani au scos la suprafaț) câteva dintre zidurile vechi. Ne uit)m În șanțurile s)pate, unde flutur) etichete la fiecare strat. Sunt mai mult cioburi decât p)mânt În aceste șanțuri - oale sparte ale sclavilor care au ridicat zidurile acum dou) mii de ani. În centrul hipodromului, o elips) lung), supl) - un monolit c)zut la p)mânt, de câteva tone. Ne așez)m sub
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
goluri din mintea mea, care au respectat actuala succesiune a capitolelor. Această succesiune a fost stabilită În 1936, odată cu instalarea pietrei de temelie care cuprindea deja În străfundurile ei nevăzute diverse hărți, orare, o colecție de cutii de chibrituri, un ciob de sticlă rubinie și chiar - acum Îmi dau seama - perspectiva pe care o aveam din balconul meu asupra lacului Geneva, și oazele lui de lumină, de la ora ceaiului, astăzi Întunecate cu lișițele și rațele lui moțate. De aceea, nu mi-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fost frumoasa Miss Norcott, cu părul negru și ochii acvamarin, care și-a pierdut o mănușă albă din piele de ied la Nisa sau la Beaulieu, unde eu am căutat-o În zadar pe plaja strălucitoare printre pietricele colorate și cioburi de sticlă verzi-albăstrii netezite de apa mării. Frumoasei Miss Norcott i s-a cerut să plece imediat, Într-o noapte, la Abbazia. M-a Îmbrățișat În lumina firavă a zorilor, În camera copiilor, Îmbrăcată Într-o pelerină de ploaie, palidă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vechi poeți elocvenți și cu comparațiile lor surâzătoare. Și printre bobițele de sticlă linse de mare, ca niște bomboane - cu lămâie, cu cireșe, cu mentă -, printre pietricelele adunate de valuri și printre micile scoici canelate, lucioase pe dinăuntru, apăreau uneori cioburi de ceramică, Încă frumoase, cu smalțul și culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau șevrouri indigo, benzi de ornamente cu frunze sau orice mozaic vesel și erau declarate prețioase, erau azvârlite zornăind În găletușă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o oglindă uriașă. E chiar Marea cea mare! Îți vine să crezi? Mândru Ceahlăul aista! De aceea i se spune Craiul munților? Privind în zare, Ștefan își mângâie obrazul. Ce barbă-i crescuse!... La un han, se privise într-un ciob de oglindă și i se păruse că nu arată prea rău. "Ce-ar fi să-mi las barbă? gândi el. Mi-ar da mai multă maiestate... Aș părea, poate, și mai înalt!!..." Ștefan nu putea sta mult timp locului; dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încet, ochi în ochi, cu mâna întinsă, tremurândă. Te rog... Maria fascinată, încremenită cu paharul la buze... Lacrimi mute șiroiesc pe obrajii ei, picură în cupa cu vin... Ștefan ia paharul... Varsă vinul... Îl lasă să cadă și calcă pe cioburi: Iartă-mă Maria... o imploră și îi strânge mâinile. Promite-mi că n-ai să mai... Îmi promiți? o întreabă rugător și se înseninează când vede că Maria își șterge lacrimile și dă din cap. Și... și mergi la Hotin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avuția sa de amintiri neprețuite, luate, transportate cu el în lumea de apoi, dar nu ca amintiri, ci ca realități, ca realități decupate, bucăți de spațiu-timp cimentate în concretul cel mai intim. Fiecare „pasager” are dreptul la câteva tone de cioburi de viață, dintre acelea pe care el le consideră bune pentru export... Acel joc de cărți, din acea seară, din acea bucătărie, ușor încălzită, luminată cu o anumită intensitate de acea lampă de petrol, cu acel badea Emil avântându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pretinde (căci lumea, după ei, e formată numai din ticăloși de a căror părere nu trebuie - normal! - să te sinchisești), ci de ochii lor, dacă se poate zice altfel, pentru ochii lor, mai atenți decât se crede de obicei la ciobul de oglindă în care își verifică ținuta morală. Paradoxul e că lucrurile se petrec ca și cum ticăloșii aceștia ar fi convinși că ultimul rest din conștiința umanității e tocmai în posesia lor. (Pușa) În relațiile cu oamenii, L.L. avea remarcabila capacitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
constituie chiar totalitatea acestor trăiri și oastea acestor ființe ridicate la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești. Raiul ar fi prelungirea și însumarea crâmpeielor de rai din timpul vieții, amfora reconstituită din cioburi; raiul ar fi asemenea unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate (pământești). Dacă Dumnezeu ne va dărui altul mai bun, cu atât mai bine. Deocamdată însă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care îl trimitea la cerșit. Nimeni nu-l învățase să se spele, de aceea, chiar dacă hainele nu-i erau rupte, nu prea miroseau bine. Își purta singur de grijă, cotrobăind prin containere în gunoi. Când a văzut niște adolescenți culegând cioburi întrun șantier, a rămas intrigat. Având ochi de artist, băgă de seamă că hârburile erau frumoase. Profesorul său de desen îl învățase să coloreze, ba chiar i-a ales niște acuarele pentru o expoziție. Între cioburi i-a atras atenția
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
văzut niște adolescenți culegând cioburi întrun șantier, a rămas intrigat. Având ochi de artist, băgă de seamă că hârburile erau frumoase. Profesorul său de desen îl învățase să coloreze, ba chiar i-a ales niște acuarele pentru o expoziție. Între cioburi i-a atras atenția faianța de Iznâk. Găsise o jumătate de ceașcă; cealaltă era la Vili. Între dânșii s-a iscat un conflict, fiecare dorindu-și partea pe care n-o avea. Adulmecând ca o fiară, Octavian a dat târcoale
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mai deplină comuniune cu natura mi-a apărut ca un tărîm de basm pentru cărți ilustrate destinate unor copii visători: păduri nesfîrșite, dar fără putregaiuri africane ori desișuri înfricoșătoare care ascund trădarea semenilor și a animalelor, lacuri risipite ca niște cioburi de oglindă, legate prin cascade și torente iuți. De-a lungul canalului Saima, mărginit de vile cu grădini înflorite, aburii albi se ridicau deasupra porților ecluzelor în trepte, iar poștalioanele, în trapul cailor mărunți cu părul des, mergeau kilometri întregi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]