2,496 matches
-
cel de-al Doilea Război Mondial, când fumul de la incendii se Împrăștia descoperind domul catedralei St Paul. Cum privești În direcția opusă, se vede turnul Canary Wharf, care clipește ca un ciclop excitat. Când ies din biroul lui Rod, mă ciocnesc de Celia Harmsworth, dar nu se Înregistrează victime pentru că, lovindu-mă de bustul impunător al Celiei, pur și simplu ricoșez. După ce Împlinesc vârsta de 50 de ani, englezoaicele dintr-o anumită clasă socială nu mai au ceea ce se numește sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Societatea British Nuclear Fuels. Îi las un mesaj urgent În care-l Întreb dacă poate să ajungă cât mai repede acasă să preia copiii. 20.12: Reușesc să ajung acasă la timp să o duc la culcare pe Emily. Mă ciocnesc de Richard În hol. Nu, nu a rezolvat cu noul permis de parcare Încă. Da, i-a spălat pe amândoi pe cap. Dau fuga sus. Îmi doresc foarte tare să o fac să mă ierte pentru cuvintele dure de azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
greu de făcut. E mai greu s-o eviți pe Alexandra decât Turnul NatWest. —O, Kate, ai venit... Se năpustește spre mine din partea opusă a Încăperii. În dimineața asta poartă o rochie atât de Înflorată Încât pare să se fi ciocnit cu toată viteza de un fotoliu. — Ne gândeam să trimitem o patrulă să te caute. Ha-ha-ha! Tot cu normă Întreagă lucrezi? Vai, Doamne. Nu știu cum reușești. O, Diane, chiar Îi spuneam că nu știm cum reușește, nu ești de acord? Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de-aur prea maestru ciselate - Și cu ele-n mînă-nconjur lunga masă de granit; Vor mai bine-o moarte crudă de cât o viață sclavă, Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă Și-n tăcerea sînt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd. Râd și râsul însenină adâncita lor paloare. Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor Daci; De pe scaune cad pe piatra rece, sură, ce podește Sala. - Toți, toți pân-la unul. Unul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cartea ce îți cade-n mână Și vezi de nu-i mărgăritar hurmuzul Ce-n mînă-l ai de-acum o săptămână. {EminescuOpIV 206} ÎN CĂUTAREA ȘEHEREZADEI În mări de Nord, în hale lungi și sure M-am coborât și am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, În stele i-am topit aurul din plete În poale-am scuturat piatra Cameii, Din ochi i-am sărutat priviri șirete, De umeri rezemat am râs cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fața. Am apucat fîșia de piele și am Încercat să-mi eliberez gîtul, dar m-am simțit Învîrtit pe deasupra podelei ca un juncan prins cu lațul și doborît de un priceput călăreț de rodeo. Un picior lovi masa de pe balcon, ciocnind-o de scaune. FÎșia de piele căzu, iar mîinile omului mă apucară de gît. Puternice, dar precise, controlau cantitatea de aer pe care puteam s-o Înghit În scurtele momente În care degetele Își slăbeau apăsarea. Îmi căutau mușchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
recruți. Vrea să mă atragă În lumea lui. Ce nu pricep eu totuși e cum a intrat În apartament. A venit cu tine? — Nu! Charles, nu te-aș fi lăsat singur cu el. E prea imprevizibil. Dar cînd ne-am ciocnit În dormitor ai zis ceva de genul că nu mai vrei să te bagi În jocul ăla. Ai presupus că era Crawford. — Sigur că da. Bănuiam că intrase cu niște chei de rezervă. Îi place să sară la oameni - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi instalat un motor mai puternic la Porsche și ar fi supt pentru propriul său sistem nervos o parte din acea uriașă forță propulsoare. Grimase și mici ticuri Îi animau fața În vreme ce o mie și una de idei i se ciocneau prin minte. — O să se Întîmple lucruri pe-aici, Charles. (Mă apucă de umeri ca un frate mai mare și dădu din cap În semn de Încuviințare către casa de marcat.) Nu-i ușor să rămîi pe baricade. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să rămână între ei într-o seară atât de intimă: veniseră rude, fratele gazdei lui și o soră a fostei neveste, pe care copiii o iubeau mult. Așadar, nicio șansă ca el s-o revadă pe doctoriță. Mâncară împreună și ciocniră o cupă la miezul nopții. Godun îl privea ca pe unul de-al casei și la fel îi îndemna și pe ceilalți să o facă. Apăruse acolo de numai cinci zile și asemenea gesturi îl intimidau. Pe la două, se retrase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
te rog să-mi explici ceva? ― Ce anume? ― Ai avea motive să mă crezi un spion al Inchiziției. Sau ai putea să nutrești alte bănuieli, câtă vreme eu sunt pentru tine un străin. Într-o anumită împrejurare, aproape te-ai ciocnit de mine, dar erai prea tulburat ca să-mi reții figura. Cum de ai încredere să-mi destăinui toate acestea? ― Cauzele ar fi multe. Poate că demonul polemicii nu m-a părăsit nici în situația în care mă aflu. Poate că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
împrieteniseră, se ajutau unul pe altul, că așa-s oamenii săraci: își cred unul altuia mai repede. Cei mai mulți lucrau la Căile Ferate, Grigore u vedea când plecau la treabă. Își dădeau bună dimineața, și seara se întOneau în prăvălia negustorului, ciocnind câte un ciocan de rachiu. Necăjiți și ăștia, aveau copii mulți, nu se ajungeau cu banii, nu le era ușor să trăiască. Puneau tara la cale, se mai certau, oricum, erau săritori, nu te lăsau la vreun necaz. Când se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
farfurii lungi. Se ridicase și soacra să dea o mână de ajutor. Stere asculta tăcut. Aburii băuturii începeau să-l cuprindă. Auzea viorile și armonica, și o veselie neobișnuită n făcea să se apropie de mireasă, să fie mai îndrăzneț. Ciocni de câteva ori la rând cu Roșioară și cu nașa. Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și trăsurile porneau în goană spre Grivița. Soarele sclipi în geamurile aburite. Florile vișinilor se împurpurau. Socrul ieși în prag și își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse pe masă și ieși bocind. 41 Mireasa ședea lângă naș, privind peste ulucile umezite. Brutarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Al dumitale, îngădui ucenicul. 51 - O să te punem la probe, la noapte; să te vedem... - Știi să manglești cai? Gloabe? aruncă Mînă-mică. - Fac orice... - Bine, încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să ciocnim cu bidiviul! Nicu cară un săculețe plin cu mălai și un ceaun, pitite în mărăcini. Le așternu în fața lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcută lumea asta: pe-ăl de-ți dă, nu poți să-l miști nici cu o privire! Și pe urmă, cum să știi a doua zi dacă ai băut două țuici sau trei? Că te mai lua unul, altul deoparte, ciocneai, n-ai mai fi plecat. Stere își făcea datoria în foile lui. Pe lucrători îi aflau repede și nevestele. Treceau cunpul înfofolite în broboadele lor de lână, se uitau prin geamuri, nu îndrăzneau să intre. Ieșea vreunul, striga de afară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iar la întrebări. Doi agenți îi înghiontiră spre scara joasă a dubei. - Ne duce la Mititică... oftă printre dinți ucenicul. Se înghesuiră înăuntru cu oamenii poliției, care le legară la repezeală manile. Drumul scurt se sfârși. Duba opri brusc. Se ciocniră cu capul de tavanul ei de scânduri. Când se dădură jos, aveau picioarele amorțite. Paraschiv privi clădirea cenușie a prefecturii. - De aici nu mai scăpăm zdraveni! spuse. - O, că nu-i dracu așa de negru! Ține-te bine, numai pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căruță, mânios. Cărăușii petreceau alături. Veniseră și lăutarii. Și-a adus aminte de carnea femeii. Se simțea bătrân și netrebnic. Auzi cobzele și glasurile lăutarilor. Îl apucă un dor de băutură. Căruțașii făcuseră foc în fața cramei, ședeau pe vine și ciocneau ulcelele. A cerut și el o stacană și-a băut cu sete. Pe urmă iar a golit cana de lut cu miros de vin până a început să simtă băutura în brațe și în picioare. A chemat lăutarii lângă el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dintr-un budoar a fost schimbată, ce se Întâmplă dacă un fashionable vine și Își sprijină cu nerușinare capul pomădat de o tapiserie? Și un individ furios nu intră anume pentru a murdări un covor? Iar câțiva nevrednici nu Îți ciocnesc trăsura? Și cât timp poți să-i oprești pe impertinenți să calce pragul sacru al budoarului? Toate aceste plângeri, prezentate cu acea artă specială cu care femeile știu să Își formuleze toate apărările, au fost Însă pulverizate de următorul aforism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
argint viu, și-i place mult ideea. I-am dat să citească în week-end cartea pe care se bazează scenariul și m-a sunat azi, foarte încântată de ea. Mâine ne întâlnim să vorbim. —Janey, e minunat! Un toast! Am ciocnit paharele cu bere. Ce se întâmplă aici? zise Helen trăgându-și un scaun. — Draga mea! Janey, roșie la față, se aplecă s-o sărute. — Ia niște bere. Închinăm în cinstea întâlnirii mele de mâine cu Gita! —Baftă! spuse Helen ascultătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-mi dau seama că voia mai degrabă să fie cu ea decât cu mine. Mândria - păcatul care mă chinuiește - îmi ședea în cârcă și mă cam biciuia, impunându-mi să-mi văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit nu-ți arde de oameni veseli, așa că m-am rățoit la ei, zgândărită de fețele lor mulțumite și de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a ridicat și m-a condus spre ușă. Am urmat-o pe micul hol atât de îngust, încât a trebuit să deschidă ușa și să iasă înaintea mea pe palier pentru a-mi face loc să trec fără să ne ciocnim. A, pentru puțin, replică ea, pe un neutru. Sper că ți-am fost de ajutor. A fost prima ei notă falsă din toată conversația. Hazel s-a strecurat înapoi în apartament imediat ce am ieșit, fără să aștepte măcar să ne luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
își amintea cu emoție de anii petrecuți la Roma și condamna prădarea orașului. Vorbea la început în cuvinte acoperite, dar, în a treia zi, pe când ne apropiam de Neapole, veni să călărească alături de mine, atât de aproape că ni se ciocneau picioarele. Pentru a doua oară, noi am descătușat niște forțe pe care nu le-am mai putut controla. Mai întâi, răzmerița țăranilor din Saxonia, născută din învățămintele lui Luther și pe care am fost nevoiți s-o condamnăm și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scârboasă pe cât credeam. BRUNO: Să vezi tu mai încolo. (Cei doi pătrund cu atenție în groapă, și nu li se mai văd decât creștetele; încep lucrul într-o încordare pe care o simțim prin gâfâiturile și frecvența cu care se ciocnesc uneltele; din când în când câte o unealtă este aruncată afară din groapă sau apare câte o mână, care culege vreo unealtă trebuincioasă.) VOCEA LUI BRUNO: Uooo... Ce răceală! VOCEA LUI GRUBI: Taci! Prinde mai bine. VOCEA LUI BRUNO: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de sus, confetti, serpentine și artificii, fanfara intonează Manseilleza și toți cântă, dansatorii își fac numărul, arlechinii jonglează cu bile colorate, lacheii încep să împartă pahare spectatorilor; în general, personajele vor încerca să-i atragă pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece printre rânduri, vor împărți cocarde tricolore; vor împărți exemplare din Constituție și mici fragmente din zidurile dărâmate ale Bastiliei; efuziune totală, strălucire și fast, minute întregi de bufonerie totală.) TOȚI: Vive la France
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el... el... INAMICUL (Alergând la PARASCHIV.): Zice că... INAMICUL (Alergând la MACABEUS.): Zice... (MACABEUS și PARASCHIV au făcut în acest timp ocolul camerei, fiecare în alt sens, unul mirându-se că vede, celălalt mirându-se că nu vede; s-au ciocnit în fața mesei; se pipăie unul pe altul.) INAMICUL (Când la unul, când la altul.): Da, cu floarea, cu floarea... Vezi? Vezi un loc negru, o gaură murdară? De aici a plecat și ochiul meu... la ceruri... (Pioșenie.) L-am slobozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]