2,320 matches
-
însoțită de 50-100 de soldați mexicani, se afla la 8 km de Béxar. După ce trupele lor au fost în pragul revoltei, Burleson i-a trimis pe Bowie și pe William H. Jack cu cavalerie și infanterie să intercepteze proviziile. În ciocnirea ce a urmat, forțele mexicane au fost obligate să se retragă în Béxar, lăsându-și încărcătura în urmă. Spre dezamăgirea texianilor, sacii conțineau doar furaje pentru cai; ulterior, din această cauză, bătălia a fost denumită „lupta pentru iarbă”. Deși victoria
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Alamo. În după-amiaza aceleiași zile, Béxarul a fost ocupat de circa 1500 de soldați mexicani, care au ridicat rapid un drapel roșu, anunțând că nu vor lua prizonieri. În următoarele 13 zile, armata mexicană a asediat misiunea Alamo. Câteva mici ciocniri le-au dat apărătorilor optimismul de care aveau mare nevoie, dar au avut un impact real redus. Bowie s-a îmbolnăvit la 24 februarie, lăsându-l pe Travis singur la comanda forțelor texiane. În aceeași zi, Travis a trimis curieri
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
au îndepărtat trupele ce asediau biserica, dar în loc să se întoarcă la Goliad, au întârziat o zi pentru alte raiduri la fermele din zonă. Urrea a sosit cu aproape 1.000 de oameni la 14 martie. În bătălia de la Refugio, o ciocnire foarte asemănătoare cu bătălia de la Concepción, texianii au respins mai multe atacuri și au provocat mexicanilor pierderi grele, bazându-se pe acuratețea și raza de acțiune mai mari ale puștilor lor. La sfârșitul zilei, texianii erau înfometați, însetați, obosiți și
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
la mijloc. Colonelul Pedro Delgado a scris ulterior că „tabăra aleasă de Excelența Sa contravenea din toate punctele de vedere tuturor regulilor militare. Orice ofițeraș tânăr ar fi ales mai bine În orele care au urmat, au avut loc două scurte ciocniri. Texianii au câștigat-o pe prima, obligând un mic grup de dragoni și de artileriști mexicani să se retragă. Dragonii mexicani au obligat apoi la rândul lor cavaleria texiană să se retragă. În învălmășeală, Rusk, coborât de pe cal pentru a
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
sute de familii "Tejano" s-au mutat în Mexic. Ani de zile, autoritățile mexicane s-au folosit de recucerirea Texasului ca scuză pentru implementarea de noi taxe și acordarea de prioritate bugetară armatei în țara sărăcită. Au avut loc doar ciocniri sporadice. Expedițiile mai mari au fost amânate pe măsură ce fondurile militare erau permanent redirecționate spre alte rebeliuni, de teama ca și acele regiuni să nu se alieze cu Texasul și să fragmenteze și mai mult țara. Statele mexicane nordice, care au
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
atunci când aprecia că „"Armata și‑a găsit un șef adevărat în calma siguranță a generalului Prezan"”. Constantin Prezan „"prin firea sa blajină, prin temperamentul său conciliant, prin lealitatea sa, a reușit să impună comandamentului rusesc respectul cuvenit și să evite ciocniri inutile și violente. Mai târziu, cu generalul Scerbacev, raporturile au devenit chiar cordiale"”. Primele obiective și realizări ale generalului Prezan în noua funcție au fost reprezentate de: redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut; reglementarea
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
patriei mamă. Numărul mic de trupe nu permit formarea unei armate de câmp, astfel forțele disponibile sunt împrăștiate în fortărețele din țară, pentru a rezista cât mai mult posibil. De aceea nu au avut loc mari bătălii, ci doar mici ciocniri și asedii. Pe 10 mai Turenne preia comanda supremă a armatei franceze. Prima țintă este Charleroi, care datorită locației sale pe Sambre, domină legătura dintre sudul și nordul posesiunilor spaniole. Marchizul de Castel-Rodrigo nu dispune de mijloacele necesare pentru a
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
de manifestanți s-au adunat în Piața Tahrir și în jurul palatului prezidențial, în timp ce alte demonstrații au avut loc în orașele Alexandria, Port Said și Suez.. Demonstrațiile au fost în mare parte pașnice, deși cinci protestatari anti-Morsi au fost uciși în ciocniri și tiruri izolate. În același timp, susținătorii lui Morsi au organizat o adunare în Nasr City, un cartier din Cairo. În dimineața zilei de 1 iulie protestatarii au invadat și au vandalizat sediul național al Frăției Musulmane din Mokattam, au
Lovitura de stat din Egipt din 2013 () [Corola-website/Science/329693_a_331022]
-
de 1 iulie protestatarii au invadat și au vandalizat sediul național al Frăției Musulmane din Mokattam, au aruncat cu pietre și au incendiat clădirea. Ministerul egiptean al Sănătății a confirmat moartea a opt persoane care au fost ucise în aceste ciocniri. Demonstrațiile de masă au fost planificate de mișcarea spontană liberală „Tamarod” (în ), care susține că a colectat peste 22 de milioane de semnături de la o petiție care îi cerea lui Morsi să demisioneze din funcția de președinte. Tamarod a fost
Lovitura de stat din Egipt din 2013 () [Corola-website/Science/329693_a_331022]
-
ruta aeriană Celeabinsk, RSFS Rusă - Chișinău, RSS Moldovenească, având 94 de persoane la bord (88 pasageri, 6 echipaj), cu un Tu-134AK ("Ту-134АК") având ruta Tașkent, RSS Uzbekă - Minsk, RSS Belarusă, având 84 de persoane la bord (77 pasageri, 7 echipaj). Ciocnirea a avut loc la ora locală 13:35, la o înălțime de 8,400 m deasupra solului. Printre cei morți s-au numărat și 17 membri uzbeci ai clubului de fotbal Paxtakor, motiv pentru care tragedia a avut rezonanță în interiorul
Coliziunea aeriană de la Dniprodzerjînsk () [Corola-website/Science/329862_a_331191]
-
de complicitatea unor localnici. O partea a autorilor de limbă română încadrează evenimentele doar sub forma aspectelor militare, fie în sens restrâns ca lupte duse la Hotin fie ca acțiune de luptă împotriva Hotinului ocupat de bolșevici, fie ca simple „ciocniri”. Unii istorici occidentali sau de limbă română scot în evidență caracterul de rebeliune armată declanșată de un atac al unor bande înarmate, bolșevice (sau ale rușilor albi). În literatura occidentală mai este întâlnit și termenul de confruntare armată între unități
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
poliția și armata rusă. Insurecția s-a declanșat spontan, fără vreo susținere a unui grup organizat. Grupările revoluționare poloneze au fost luate prin surprindere și nu au jucat un rol important în evenimentele ce au urmat. Pe la 21-22 iunie, după ciocniri cu autoritățile în zilele anterioare, muncitori furioși au început să construiască baricade și să atace patrulele de poliție și militare. Autoritățile au desfășurat trupe suplimentare și au declarat lege marțială. La 23 iunie, în oraș nu mai funcționa nicio întreprindere
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
iunie - sursele diferă) țarul a semnat decretul prin care se stabilea legea marțială în oraș. Facțiunile muncitorești susținute de PPS s-au găsit luptându-se nu doar împotriva poliției și trupelor regulate rusești, ci și împotriva milițiilor poloneze "endecja" (național-democrate). Ciocniri armate au izbucnit între militanți înarmați loiali PPS-ului lui Piłsudski și cei loiali lui Dmowski. De-a lungul „Zilelor din Iunie”, așa cum a fost denumită insurecția din Łódź în Polonia, s-a dus un mic război civil între PPS
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
Aproximativ 55 de rachete au fost lansate în seara de 14 noiembrie, printre care și o rachetă BM-21 Grad îndreptată spre Centrul de Cercetare Nucleară Negev de lângă Dimona. Conflictul armat a declanșat ample proteste în Cisiordania, care au dus la ciocniri între palestinieni și Armata Israeliană. Drumul dintre Ierusalim și Gush Etzion a fost închis ca urmare a protestelor violente. Pe 18 noiembrie 2012, un palestinian de 31 de ani care participa la o demonstrație în localitatea Nabi Saleh a fost
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
de palestinieni au fost răniți în timpul protestelor de solidaritate organizate în Ierusalimul de Est, Ramala, Betleem, Beit Ummar și Qalandia. Mii de oameni au mărșăluit în semn de protest față de uciderea unui protestatar în ziua precedentă. Mai multe proteste și ciocniri au avut loc în Cisiordania între 21 și 22 noiembrie. Mii de palestinieni au protestat față de moartea lui Rushdi al-Tamimi, al cărui proces a trecut prin Ramala și Universitatea Birzeit înainte de a se termina în orașul său natal, Nabi Saleh
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
și gloanțe de cauciuc. Sute de persoane îndoliate au participat la funeraliile palestinianului ucis în Hebron, la 20 noiembrie. După înmormântare, mai mulți tineri protestatari s-au apropiat de o așezare israeliană de lângă Piața Bab Al-Zawiya, ceea ce a dus la ciocniri cu forțele israeliene. Aproximativ 40 de palestinieni au fost răniți. În orașul Nablus, sute de protestatari au fluturat steagul Hamas. Intrarea în Bani Naim a fost închisă de armata israeliană, după mai multe ciocniri între aceasta și locuitorii orașului. Între
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
Bab Al-Zawiya, ceea ce a dus la ciocniri cu forțele israeliene. Aproximativ 40 de palestinieni au fost răniți. În orașul Nablus, sute de protestatari au fluturat steagul Hamas. Intrarea în Bani Naim a fost închisă de armata israeliană, după mai multe ciocniri între aceasta și locuitorii orașului. Între timp, Al-Jalama, un sat din nordul Cisiordaniei, a fost declarat „zonă militară închisă”, după ce sute de demonstranți palestinieni au protestat la punctul de control. Cinci palestinieni au fost arestați în raidurile armatei israeliene în
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
fost trimis la Auxerre, pentru studii. În 926, la moartea contelui Roger I de Laon, Herbert a solicitat comitatul de Laon pentru Odo, fiul său mai vârstnic. El a preluat orașul prin sfidarea regelui Raoul, fapt ce a condus la ciocnirea intereselor celor doi în 927. Folosindu-se de amenințarea eliberării lui Carol al III-lea, pe care îl deținea captiv, Herbert a reușit să păstreze orașul vreme de încă 4 ani. Însă după moartea lui Carol din 929, Raoul a
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
ai Zaolzie doreau păstrarea graniței din 31 august 1939. Pe 20 mai 1945, Polonia și Cehoslovacia au semnat la Trstena un acord pentru revenirea la frontiera din 1938. A doua zi, grănicerii cehoslovaci au ocupat noile poziții. Au existat unele ciocniri între milițiile poloneze și cele cehoslovace, dar situația s-a calmat odată cu sosirea trupelor poloneze pe 17 iulie 1945. Guvernul polonez nu era încă dispus să cedeze Zaolzie. Pe 16 iunie 1945, mareșalul Michał Rola-Żymierski a dat ordinul 00336 prin
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Biserică pentru aniversarea a 1000 de ani de creștinism în Polonia, în timp ce guvernul comunist a celebrat 1000 de ani de la înființarea statului polonez. Dorința statului comunist de a separa religia de stat a făcut din aceste festivități o perioadă de ciocnire culturală între stat și Biserică. În timp ce Biserica s-a concentrat asupra aspectelor religioase și eclesiastice ale botezului, cu sloganuri (în limba latină) cum ar fi "Sacrum Poloniae Millenium" (Mileniul Poloniei Sacre), Partidul Comunist Polonez au încadrat aceste festivități ca pe
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
armată formată din miliții din Orhei și Lăpușna, precum și țărani sub comanda fiului său, Ștefaniță și boieri din dinastia Hâncu, pentru a-l întîlni pe inamic. Pe 24 iunie 1653 în apropiere satului Valea Seacă s-a ajuns la o ciocnire, în care erau antrenate detașamentul lui Gheorghe Ștefan, 400 de seimeni trimiși lui Ștefan, de domnitorul Matei Basarab din Țara Românească, precum și un număr necunoscut de cavalerie mercenară moldovenească, contra unui număr aproximativ egal în armata lui Ștefaniță, încheiată cu
Bătălia de la Valea Seacă () [Corola-website/Science/327080_a_328409]
-
nicicând. Se apropie legiunile V, X, XII și XV, însoțite de cavalerie, trupe de geniu și alte trupe auxiliare, aproape 80.000 de oameni! În Orașul Sfânt e forfotă; pelerinii au venit din toate colțurile lumii pentru sărbătoarea de Pesach. Ciocnirile dintre elementele extreme ale zeloților și tabăra moderaților se suprapun peste pioasele rugăciuni; pe drum rămân morți și răniți. Între timp, în împrejurimi romanii se instalează în taberele lor. Unui îndemn la predare i se răspunde cu râsete zeflemitoare. Titus
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
Locțiitorul înaltului comisar, Harry Luke, a minimalizat cele întâmplate, afirmând ca nu au fost arse cărți de rugăciune, ci doar pagini din cărți de rugăciune. După încă o zi un evreu a fost omorât de un arab în cursul unei ciocniri violente în Cartierul Buharilor din Ierusalim, iar funeraliile sale la 20 august s-au transformat într-o manifestație unde evrei au chemat la răzbunare contra arabilor. La 22 august câteva mii de săteni arabi din așezările din jurul Ierusalimului, înarmați cu
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
medic evreu, dr.Nahum Kurkidi. In zilele de 24-25 august britanicii au adus întăriri din Egipt La auzul zvonurilor că evreii au pus stăpânire pe Moscheile de pe Muntele Templului, bande s-au organizat la Nablus și la Hebron, au izbucniti ciocniri violente și la Jaffa și Haifa. Tulburările au luat o amploare deosebită la Hebron, unde la 24 august 1929 unde arabi musulmani au masacrat cu cruzime 67 evrei și le-au jefuit casele. Au fost cazuri unde copii au fost
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
pentru pentru a-și recupera cele necesare. În schimb, evreii din Tel Aviv și Haifa au reușit să respingă atacurile arabilor datorită membrilor în organizațiile Hagana și Betar. Și între ei au fost mai mulți morți și răniți. La Haifa ciocnirile s-au concentrat în cartierul evreiesc Hadar Hakarmel. La Beit Shan poliția britanică a reușit să-i apere pe evrei și comunitatea de acolo a izbutit să supraviețuiască până la revolta arabă din 1936. Alte mici comunități de evrei din Nablus
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]