5,993 matches
-
sunt îndreptați împotriva izoformei de 65 kD a GAD și sunt prezenți la 70-80% dintre pacienții cu DZ tip 1 nou descoperit (comparativ cu 2% dintre subiecții nediabetici) și apar încă din perioada prediagnsotică (Velloso et al., 1993). Determinarea anticorpilor circulanți anti GAD se poate face prin tehnică ELISA sau RIA (Radioimmunoassay), ambele cu o specificitate de aproximativ 90%, tehnica RIA fiind însă mult mai sensibilă (76% comparativ cu 36%) (Baekkeskov et al., 1990). Frecvență autoanticorpilor anti- GAD crește se pare
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
tip 1, care au progresat și ele către diabet clinic manifest, fiind mai frecvent asociați cu moleculele HLA DR3 (Pietropaolo et al., 1997). Un alt studiu a arătat că până la 30% dintre pacienții DZ tip 1 nou descoperiți prezintă anticorpi circulanți anti ICA69 (Roep et al., 1996). Date foarte recente (Lieberman et al., 2003) identifica un alt autoantigen β-celular important în proteină asemănătoare cu subunitatea catalitica a glucozo-6-fosfatazei insulare (Islet-specific glucose-6-phosphatase catalytic subunit-related protein - IGRP). IGRP este exprimată specific la nivelul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
cu risc crescut pentru DZ ale pacienților diabetici, apare o producție leucocitara crescută de IFN? (Karlsson et al., 2000). Un studiu recent, (Nicoletti et al., 2001) a arătat că la rudele autoanticorpi pozitiv ale pacienților DZ tip 1 există niveluri circulante crescute de ÎL-18. În prezent se acceptă că ÎL-18 intervine în patogeneza DZ tip 1 la om prin stimularea producției de IFN? de către limfocitele Ț (Nicoletti et al., 2001). Distrugerea celulelor β în DZ tip 1 este masivă și specifică
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
anestezie locală pentru evitarea durerilor, care ar putea precipita ischemia miocardică. Înainte și după intubația orotraheală, sunt necesare următoarele măsuri de control ale necesarului și ofertei de oxigen miocardic: - administrarea de fluide (coloide sau cristaloide) pentru a asigura un volum circulant adecvat, un debit cardiac corespunzător și o perfuzie coronariană eficientă; - administrarea de anestezice volatile (izofluran) pentru controlul contracției miocardice și pentru suplimentarea anesteziei; - administrarea de vasodilatatoare pentru optimizarea presarcinii; - administrarea de vasoconstrictoare pentru creșterea presiunii aortice și îmbunătățirea perfuziei coronariene
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
prezintă o serie de dezavantaje având la ora actuală indicații bine stabilite. Este o manevră invazivă, consumatoare de timp în cazurile de urgentă (anevrisme rupte). Confuziile de diagnostic sunt datorate faptului că existența trombozei intraanevrismale duce la existenta unui lumen circulant de diametru mult mai mic, evidențiat angiogarfic, uneori făcând dificil diagnosticul pozitiv, evidențierea originii și a extremității distale a anevrismului. Datorită extinderii anevrismului deasupra coletului, examenul angiografic efectuat într-un singur plan poate indica eronat originea deasupra arterelor renale, ceea ce
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
HbA1c de o mare importanță pare a fi amplitudinea excursiilor glicemice, corelată pozitiv cu riscul de deces. Hipoglicemiile predispun la traumatisme, infarct miocardic, aritmii, iar hiperglicemiile induc modificari importante în procesul de coagulare/fibrinoliză, disfuncție endotelială, activarea moleculelor de adeziune circulante, anormalități ale intervalului QTc. Toate acestea contribuie la apariția unui risc cardiovascular suplimentar la acești pacienți, manifestat în special în perioada postprandială (8). Studiul efectuat de Haffner și publicat în 1998, arată că mortalitatea pacienților cu diabet zaharat fără infarct
Tratat de diabet Paulescu by Sorin Ioacără, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92253_a_92748]
-
în IFG sau IGT. Oricum, boala vasculară nediabetică se aseamănă atât de mult cu macroangiopatia diabetică, încât ele pot fi considerate ca având o bază metabolică identică sau apropiată (3, 4, 6,14,38). O caracteristică fundamentală a markerilor metabolici circulanți (glicemie, trigliceride, colosterol) sau tisulari (trigliceride adipocitare, trigliceride intramiocitare, IMC) este aceea a dificultății stabilirii limitelor dintre normal și patologic. Principala problemă nu a constat în stabilirea limitei superioare a normalului, ci aceea limitei de definire a valorilor patologice. Întrucât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
și adenopatiile periferice. Imaginea radiologică poate fi normală sau cu infiltrate difuze. La orice pacient cu histoplasmoză progresivă trebuie determinați anticorpii anti-HIV. Histoplasma capsulatum poate fi identificată nu numai în spută, lavaj bronho-alveolar sau țesut pulmonar, ci și în fagocitele circulante, în măduva osoasă hematogenă sau în ganglionii limfatici; detectarea antigenului Histoplasma în urină este un test curent [31]. Culturile sunt pozitive în peste trei sferturi din cazuri. Evoluția poate fi gravă, cu șoc, MSOF, CID; mortalitatea este de până la 25
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
patognomonică pentru coccidioidomicoză. În cazul revărsatelor pleurale, probabilitatea de a izola fungul din biopsia pleurală este mai mare decât din lichidul pleural. Pozitivarea recentă a testelor cutanate indică diagnosticul. Testele serologice utilizează coccidioidina (antigen în fază micelială) pentru detectarea anticorpilor circulanți. IgM apar în primele 1-3 săptămâni de la infecție, dar și în recăderi sau în diseminări. IgG apar după 4-6 săptămâni de la infecție, cu titru maxim la 2-3 luni, după care dispar în câteva luni; titrurile seriate arată evoluția bolii spre
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
are originea în timus unde, pe parcursul dobândirii de markeri specifici diferiți, celulele stem orientate monoclonal spre seria T trec de la LT imature spre diferite tipuri de LT mature: LT helper, LT killer, LT citotoxic supresoare. Un mic număr de limfocite circulante provin direct din celula stem, nevehiculate prin timus și sunt numite celule natural-killer. Din punct de vedere al specificității răspunsului imun, LB - limfocitele B au rol de a forma anticorpi (Atc) iar LT - limfocitele T intervin în imunitatea mediată celular
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
necuantificabile de imunoglobulină G, spre deosebire de animalele bolnave de EAE al căror LCR conține cantități semnificativ crescute de imunoglobulină G. Aceste cantități de imunoglobulină G au scăzut semnificativ din lichidul animalelor, după tratament cu Imuran și ACTH. 67 Prezența complexelor imune circulante la animalele bolnave în ser și LCR, reflectă o reacție antigen-anticorp, deci prezența indirectă a anticorpilor antimielitici în serul și lichidul animalelor bolnave de EAE. Determinarea complexelor imune circulante s-a efectuat după metoda descrisă de HASKOVA și colaboratorii, modificată
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
animalelor, după tratament cu Imuran și ACTH. 67 Prezența complexelor imune circulante la animalele bolnave în ser și LCR, reflectă o reacție antigen-anticorp, deci prezența indirectă a anticorpilor antimielitici în serul și lichidul animalelor bolnave de EAE. Determinarea complexelor imune circulante s-a efectuat după metoda descrisă de HASKOVA și colaboratorii, modificată de ABRUDAN și colaboratorii (1980). Valoarea maximă exprimată în unități, pe care am găsit-o în serul câinilor sănătoși a fost de 50 u.i., cifră considerată ca normală
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
tratate cu Imuran și ACTH au avut valori mai mici decât cele obținute în serul câinilor bolnavi de EAE și netratați, scăderea fiind mai evidentă la lotul tratat cu Imuran. La puținele cazuri la care am putut doza complexele imune circulante în LCR, am observat că acestea sunt prezente în cantități mai mari în lichidul animalelor bolnave, decât la cele sănătoase, precum și scăderea acestor cantități în lichidul animalelor bolnave, după tratamentul cu Imuran și ACTH. 4. Comparații histopatologice între EAE a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
deosebită în urmărirea dinamică a bolnavilor cu SM. Menținerea unor nivele ridicate în timp, ar putea fi un indiciu de evoluție nefavorabilă. u. Studiind formele clinice de EAE obținute la animalele noastre și nivelul imunoglobulinei G, precum și al complexelor imune circulante, în ser și LCR, observăm că între manifestările clinice și cele imunochimice există o corelație directă. Formele grave de EAE au avut semnificativ niveluri ridicate de imunoglobulină G și complexe imune, iar formele mai ușoare au prezentat niveluri mai scăzute
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ușoare au prezentat niveluri mai scăzute ale imunoglobulinei G și a complexelor imune. Animalele cărora li s-a injectat amestec encefalitogen, dar n-au făcut boala clinic, nu au avut modificări serice și lichidiene ale imunoglobulinei G și complexelor imune circulante. v. Corelația direct proporțională este prezentă și între modificările histomorfologice întâlnite la animalele cu EAE netratate și nivelurile serice și lichidiene ale imunoglobulinei Q și complexelor imune circulante. w. Faptul că imunoglobulina G și complexele imune au scăzut după tratament
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
au avut modificări serice și lichidiene ale imunoglobulinei G și complexelor imune circulante. v. Corelația direct proporțională este prezentă și între modificările histomorfologice întâlnite la animalele cu EAE netratate și nivelurile serice și lichidiene ale imunoglobulinei Q și complexelor imune circulante. w. Faptul că imunoglobulina G și complexele imune au scăzut după tratament cu Imuran, atestă că acest medicament are o eficiență bună în bolile neurologice alergice experimentale și trebuie încercat cu mai mult curaj și în tratarea afecțiunilor neurologice umane
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
acute în absența demielinizării anatomice, lucru sugerat de observații experimentale dar și de cazuri cu simptomatologie tranzitorie și unde RMN n-a pus în evidență în sistemul nervos central nici un semn de leziune. Se cunoaște de existența unor factori blocanți circulanți, universali, care sunt posibil imunoglobuline, necesitând intervenția complementului. Acești factori pot fi extrași din serul bolnavilor cu SM și pot antrena blocuri de conducere pe preparate in vitro din măduva spinării perfuzată. Acești factori blocanți sunt prezenți în concentrații mai
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
aproximativ jumătate din bolnavii cu SM se pun în evidență complexe imuno-circulante în LCR. Aceste complexe imuno-circulante sunt formate din anticorpi, antioligodendrocite, anti-celule endoteliale și anti-limfocite, anti-PBM și anti-galactocerebrozide (SADATIPOUR B. T. și colab., 1998). Valorile crescute ale complexelor imue circulante în ser, dar mai ales în LCR, reprezintă un marker al severității SM. E. Diagnosticul diferențial al SM În general diagnosticul formelor tipice de SM este ușor de stabilit, pe baza simptomelor cardinale din seria piramidală, cerebeloasă și vestibulară, 145
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
este o altă substanță imunomodulatoare folosită într-un studiu de 35 de cazuri cu SM. În urma studiului s-a comunicat o rărire a puseelor. Imunostimulare s-a făcut și cu factorul de transfer. Aceasta este o substanță extrasă din limfocitele circulante, ce poate transfera, prin injectare la o altă persoană, imunitatea mediată celular față de virusul sau alți agenți infecțioși și față de care donatorul este imun. Studiile efectuate cu factorul de transfer (fracțiune limfocitară subcelulară) nu s-au dovedit a avea un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
La indivizi imunocompromiși, astfel de celule pot fi totuși capabile să supraviețuiască indefinit. Fiecare, sau ambele mecanisme pot explica marea creștere a ratei de cancere induse viral la persoanele imunocompromise. La pacienții cu SIDA de exemplu, nivelele mari de EBV circulant nu au fost în mod obișnuit observate, în timp ce nivelele de celule limfoide activ proliferative EBV-infectate cresc adesea dramatic, conducând la limfoame virus-induse. În consecință, în cazurile de SIDA, eliminarea celulelor virus-infectate, mai degrabă decât virusul însuși, pare să fie defectivă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu citotastice, are un efect benefic asupra evoluției ulterioare a bolii. La modul general, prezența limfocitelor într-un focar inflamator, unde trebuie să atace și să lichideze fracțiunile antigenice de orice fel, ca etapă inițială, prinderea (atașarea) acestor globule albe circulante prin sânge, de o anumită porțiune a endoteliului capilarelor venoase are o mare importanță și pentru modul în care evoluează neoplaziile. Este vorba de fenomenul de „marginație“ a leucocitelor, care nu este altceva decât o ancorare a lor la locul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
engleză) nu se face la întâmplare, ci ține seama de două condiții esențiale: una care se referă la receptorii de pe suprafața limfocitelor, alta care se referă la unele molecule de adeziune prezente pe celulele endoteliului venular. Metaforic, dacă asemănăm limfocitele circulante cu niște bărci care plutesc în torentul sanguin, receptorii pe care acestea îi exprimă „în caz de necesitate“ (apel provenit de la o inflamație), ar fi niște frânghii de acostare care agață stâlpii debarcaderului. Acostarea este însuși fenomenul de homing, iar
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se informa celula despre toate evenimentele metabolice care se petrec în „lumea celulelor congenere“, atât a celulelor cu care se învecinează cât și a unor grupuri celulare mai îndepărtate. Ca „ochi și urechi“ celulare, integrinele leucocitare culeg și informează limfocitele circulante despre starea celulelor fixe sau mobile cu care intră în contact. Evident, integrinele, atât cele exprimate ca receptori pe suprafața limfocitelor migratoare cât și cele exprimate pe suprafața celulelor endoteliului venular („căngile“ cu care se prind limfocitele migratoare) au și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
limfocitelor migratoare cât și cele exprimate pe suprafața celulelor endoteliului venular („căngile“ cu care se prind limfocitele migratoare) au și un rol de „lipire și priponire“ în fenomenul de adeziune limfocitară (homing). Astfel, unele care se exprimă pe suprafața limfocitelor circulante cum sunt LFA-1, sunt „agățate“ de moleculele de adeziune endoteliale ICAM1 și ICAM2. Structura chimică a integrinelor a fost elucidată între 1995 și 2000 (M.I. Humpries, 2000; R. Hynes, 2002 ș.a.). Atât cele limfocitare, cât și cele endoteliale, apar spațial
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
apărătorii organismului. În unele cazuri, celulele canceroase poartă FasL în niște microvezicule membranoase (cu rol de protector) atașate la membrana lor. Este cazul unor carcinoame orale. La acești bolnavi, respectivele vezicule cu conținut FasL au fost izolate și în sângele circulant. Una din dovezile că acest FasL ambalat în vezicule este secretat de celulele canceroase, este aceea că bolnavii au în serul lor cantități apreciabile de vezicule cu FasL, în timp ce la oamenii sănătoși asemenea vezicule nu sunt detectabile. În concluzie, trebuie
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]