2,726 matches
-
în Ceruri... ” Continuă să se roage bătrânul, poate, poate vine somnul... Crede si nu cerceta Era trecut de miezul nopții, se intrase în primele zile ale lui noiembrie. Acelaș vânt de decuseară, dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească. Soarele se aprinsese pe cerul albastru dintr-o dată, înseninat de vântul călduț de miazăzi, și zăpezile de pe dealuri se topiră. Aplecat pe marginea ferestrei se uita la cireșul, scăldat în soare și lumină, gata să înflorească. Viața reintra în el odată cu miracolul sufletului pe care l-a atins mila lui Dumnezeu... Si el renăștea la viață, odată cu totul din jurul lui. Inima începu să-i bată, și într-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doar un gând... să-și vadă Fata... să ajungă lângă dânsa acolo Sus... Uneori, bătrânul Iorgu ședea noaptea până în geana zilei, cu coatele pe fereastră... Ori, pe întuneric, cu capul culcat cu bărbia pe mână și cu ochii atintiti pe cireșul din r 5 ț ț r 5 fata ferestrei. - Oare, mai ajung să-l văd înflorind?!... se întrebă el. Stătea de vorbă cu cineva, din întunericul de afară... - Uite-i, cum vin!... Si blocul din fată... cum vine!... murmură el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înspre sâmbătă, 21 septembrie... Trecuse de înălțarea Sfintei Cruci, soarele ajunsese la Echinocțiul de toamnă. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... Totul era înecat în întuneric. Iorgu, de la fereastră, privea întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit, nici nu știa ce... neliniștit și de strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
citea un sentiment de teamă. Făcuse bot și era gata să izbucnească-n plâns, și brusc mi-au fulgerat în amintire, foarte vii, câteva imagini colorate ca de început de lume: straturi de lalele gigante, soarele izbucnind apocaliptic printre frunzele cireșului amar, pământul negru cu zgrunțuri neobișnuit de mari, ca văzuți printr-o lupă, o plasă cu un păianjen verde cât pumnul în mijloc, scânduri putrede și o femeie, cu fusta în flăcări de la soare, apropiindu-se. Apoi un bărbat necunoscut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ochii. Cât de ciudat mi se părea că o stradă se termină în gol în loc să dea în alte străzi! Cum atingeam poarta, prin ale cărei șipci rare se vedea interiorul curții, cu camionul părăsit între straturile de arpagic, cu cireșul amar și cu mușcatele bătute, tufănelele și trandafirii de pe margini și, mai în spate, cu casa roșie, pătrățoasă, acoperită cu tablă, Chombe venea șchiopătând cât putea de repede în întîmpinarea noastră. Mie-mi era cam frică de el căci, pe când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se trântea la loc pe capota încinsă. Doar seara se ducea după porumbei. După ce-l mai chinuiam puțin pe Chombe, după ce deschideam capacul motorului ca să vedem cuibul de viespi lipit acolo, printre țevile și elicea unsuroasă dinăuntru, ne suiam în cireșul amar care se înălța drept și neted în mijlocul straturilor de trandafiri. Din vârf puteam vedea toată partea aceea a orașului, în urmă, ulițele încîlcite, cu case ca de țară, cu cîte-o antenă pe acoperișuri, și turla de tablă pricăjită, lipsită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ițea altă turlă de biserică, lucind în soare. Cu toate astea, până în comuna Dudești, câmpul nu era cu totul lipsit de interes. Dimpotrivă, exista acolo, în mijlocul lui, un lucru care mă fascinase dintotdeauna, de când îl văzusem prima oară din vârful cireșului amar. La vreo sută cincizeci de metri de unde se sfârșea strada și începea câmpul, se înălța, chiar în mijlocul arăturilor, la prima vedere cu totul izolat și inaccesibil, un fel de foișor melancolic și bizar, o casă excentrică, stacojie, construită înainte de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
măcar suportabil. Stătea pe un scaun în fața mea, ca o insectă mare și ușoară, legănîndu-se încet înainte și înapoi; îmi povestea cu voce scăzută că locuiește cu mama lui în foișorul din mijlocul câmpului, cel pe care-l văzusem din cireșul amar. Când, deschizând prima dată gura, i-am spus că știu clădirea, s-a însuflețit de parcă i-aș fi făcut un dar frumos. Și fără nici o introducere, s-a apucat să-mi spună o poveste ciudată: "Ai mei sânt gruzini
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul de greieri, până la poartă, de unde doamna Bach a luat-o puțin înainte, iar Egor s-a aplecat adânc asupra
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de roșii, camionul albastru care se prăjea la soare cu veșnica ,Gigi căscând pe capotă, totul mi se părea luminat de un soare negru, visceral, dureros ca un lucru pe care simți că nu-l vei mai avea niciodată. Priveam cireșul amar, ridicîndu-se peste toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și m-am întors. Eram iar printre prietenele mele, în curtea mătușii, sub cerurile opulente de vară. Nu mi-am revenit până pe înserat. Față de simplitatea și puterea acelei lumi, unde aproape că fusesem, formele lumii de-aici (frunzele întunecat-transparente ale cireșului amar, fructele lui grena, cu carnea moale și udă, camionul cu vopseaua albastră de pe capota jupuită, zmeele levitînd peste câmp, ocolite în zbor de turturele, fiecare cărămida împăienjenită din fațada casei, fiecare fir de păr cărunt din blana cu scaieți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sub drapele. Catedrale-n ruină, cardinali în albastru, schelete peste tot. Boli de inimă la mobilizare. Cancerul ca singură sursă de energie. Fluvii evaporate și Moartea, steaua necruțătoare, trecând prin sabie până și nou-născuții. Și-o cruce de lemn de cireș ridicată pe Everest și pe ea bătut Celsius, pe creștet cu coroană de spini. Și sub tălpile lui pline de sânge o piele cu arsuri de gradul șapte, Pământul. Iar când termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
termine, că vremurile bune trecuseră pentru totdeauna. Tristețea nu mă mai părăsea. Când eram singură, după-amiază, ea se intensifica, devenea acută și dulce, insuportabilă. Mă învîrteam atunci prin grădina pustie, rupeam cîte-o roșie și mușcam din ea sau îmbrățișam trunchiul cireșului amar, gîndindu-mă la Ester. Mergeam pe poteca îngustă dintre straturile de legume, ajungeam la camion și suiam în cabina încinsă. Suceam de volan, apăsam pe frâne și deodată îmi dădeau lacrimile. Coboram și mi-o puneam pe Gigi după gât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un pic, ne-am hotărât să amânăm jocul pe diseară sau pe a doua zi, și până atunci să jucăm jocuri obișnuite. Și toată ziua ne-am zbînțîit în toate felurile: am desenat, am jucat șotron, ne-am cățărat în cireșul amar, ne-am amuzat cu Podul de piatră și Țară, țară, vrem ostași. După-masă am ieșit doar cu Ester și-am luat-o peste câmp, printre florile sălbatice, de mână, iar apoi ținîndu-ne pe după mijloc. Am cules buchete de flori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încântare... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE » TOLERANȚA CA VIRTUTE BOBI După-amiezile de vară în București pot fi câteodată adevărate curve. Te sufocă. Și banca din fața blocului poate deveni locul salvării, cu condiția să aștepți până umbra cireșului sălbatic din colț ajunge pe ea. Eram trei la un pet de bere, poștă rusească. La un moment dat, prin undele de căldură din asfalt, care deformează realitatea vizuală, am fost cu toții de acord că se vede o tipă. Mamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Camelia, un serviciu de tacâmuri, fețe de masă și câteva "aparate de menaj". În livadă, pomii ce-i plantase începură a înfrunzi, îl cuprinse o nemărginită bucurie, pe care nu avea cu cine s-o împărtășească. Avea pruni, meri, peri, cireși, caiși... De sus, de pe verandă, când privea în vale satul, vedea livezile albite de floare. Era o priveliște mirifică. Seara era liniște deplină, iar la apusul soarelui totul se colora în aur. Și livada mea va fi, peste puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Teodosiade, de la districtele Argeș și Muscel D. D. Constantinescu, de la districtele Gorj și Vâlcea D. Al. Chibici de la districtul Fălciu D. M. Eminescu de la districtele Iași și Vaslui D. A. Simionescu de la districtul Roman D. P. Gafton de la districtul Tecuci D. I. Cireș de la districtul Teleorman D. Al. Vasiliu, de la districtul Tutova. Art. II. Ministrul nostru secretar de stat la Departamentul Cultelor și Instrucțiunei Publice este însărcinat cu ezecutarea decretului de față. Dat la București, la 3 iunie 1876 Carol Ministru secretar de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Teodosiade, de la județele Argeș și Muscel D. D. Constantinescu de la județele Gorj și Vâlcea D. Al. Chibici de la județul Fălciu D. M. Eminescu de la județele Iași și Vaslui D. A. Simionescu de la județul Roman D. P. Gafton de la județul Tecuci D. I. Cireș de la județul Teleorman D. Al. Vasiliu de la județul Tutova. Pentru care se și alătură cuvenitul proiect de decret spre Înalta Măriei Tale subsemnare. Sunt, cu cel mai profund respect, Prea Înălțate Doamne, Al Măriei Voastre, Prea plecat și supus servitor
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în mărime naturală atârnată pe perete. Nicidecum. Pur și simplu, un John Doe, așa cum există în fiecare oraș american (și nu numai) a inventat într-o zi tradiția unor chitări minuscule sculptate din lemn de nuc sau din lemn de cireș și expuse în veranda locuitorilor din Tomato. Dar chitara cu pricina, prima - vreau să spun -, nu a rămas solitară. De câte ori cineva se plictisea, sculpta o chitară pitică de atârnat în verandă, precum prinzătorii de vis (cu pene), acele obiecte dreamcatcher
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
acolo? Păi în primul rând folk american, muzică country (cu cacofonie cu tot), dar și Jimmy Hendrix ori alți ași ai chitării, chiar dacă respectivul instrument era, devenise deja, electric, și nu mai era simplu, din lemn de nuc ori de cireș. Concertul chitărilor minuscule a intrat, după cum bine presupune oricine, în Carea Recordurilor. Ei, bine, ce mi-a trecut mie prin minte, nu știu de ce, după ce am citit de pățania din orășelul Tomato? Mi-a trecut prin minte un astfel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ca niciodată, părinte. Atunci, o ieșire pe malul iazului va fi binevenită. De această dată însă vom merge în zăvoi, pentru că acolo copacii au cules toată culoarea din soare. Sălciile sunt frumoase, dar toamna nu se colorează așa cum o fac cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
condiții favorabile dezvoltării pomiculturii, viticulturii care au specificul lor. În ultimele decenii, suprafețele cu pomi fructiferi s-au extins foarte mult ca urmare a lucrărilor de terasare și irigație. Aici se găsesc meri (60ha), peri (13ha), pruni (488ha), vișini și cireși, gutui. Versanții dealurilor fiind împăduriți cu păduri și pajiști pe o mare întindere, silvicultura, ca și zootehnia imprimă o notă caracteristică acestui peisaj subcarpatic. Codrii de fag, pădurea de foioase și de amestec îndeplinesc o funcție de echilibru a regimului precipitațiilor
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
în această ordine și ponderile cele mai mari ale producțiilor. Acestea sunt urmate de legumele perene vechi și noi, rădăcinoase, fasole etc. Un loc însemnat îl ocupă livezile cu pomi fructiferi în cadrul cărora prunul reprezintă 56%, mărul 35%, urmând părul, cireșul, vișinul, nucul etc. Pomii fructiferi sunt prezenți în gospodării individuale, fructele fiind folosite pentru necesitățile gospodarilor, însă există și două ferme cu o productivitate ridicată : Borongoci și Corneanca. Analizând producția agricolă medie realizată în anul 1987 și respectiv 1997 se
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
să te bați cu el. Tu n-ai să biruiești... Personalul oprește icnind la Tarcău. Coboară munteni cu saci de grăunțe, cu sacoșe pline de pâine... Cărarea lasă calea ferată și duce pe valea Tarcăului în sus. Ca niște iezme, cireși amari își frâng boarea prin verdele ca o părere al fagilor. În tăcerea umedă, sare apa în știoalne, să sperie frunzele care se desfac din somn. Uruit de gater, rozând brazii pădurilor. Aici, la Tarcău, lucrează cu profit bun firma
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]