2,739 matches
-
Nu știu cum a putut măcar să-mi treacă prin cap vreodată să mă mărit la New York. Nu știu de ce am lăsat-o pe Elinor să-mi arate hotelul ăla tâmpit. Vreau să mă mărit la mine acasă. Lângă mami și tati, lângă cireșul înflorit, lângă prietenii mei și lângă tot ce contează cu adevărat pentru mine. Gata, am ales. Mâine am să-i anunț pe toți. — Becky? Tresar speriată și mă întorc. În pragul ușii se află Luke, abia trăgându-și sufletul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine. Și n-am să mai fiu persoana aia specială, strălucitoare. Of, Doamne, ce s-a întâmplat cu mine? Azi-dimineață eram atât de pusă pe tranșat situația. Închid ochii hotărâtă și mă sforțez să mă gândesc la mami și la cireșul ei înflorit. Dar fără nici un rezultat. Poate e de vină șampania - dar, în loc să fiu copleșită de emoție și să mă gândesc „Trebuie neapărat să mă mărit la mine acasă“, mă trezesc gândind: „Poate băgăm și cireșul în pădurea fermecată“. — Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la mami și la cireșul ei înflorit. Dar fără nici un rezultat. Poate e de vină șampania - dar, în loc să fiu copleșită de emoție și să mă gândesc „Trebuie neapărat să mă mărit la mine acasă“, mă trezesc gândind: „Poate băgăm și cireșul în pădurea fermecată“. — Ce faci, Becky? spune Robyn. La ce te gândești? — A, zic, și tresar vinovată. Mă gândeam doar că... ăă... nunta o să fie de vis. Ce fac? N-am de gând să deschid subiectul odată? N-am de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ridică privirea spre mine. Becky, ce crezi? Eu nu zic nimic. Mă uit doar pe fereastră. Îi văd pe Luke și pe Annabel plimbându-se în grădină, cu capetele apropiate, vorbind. Și pe mami vorbind cu Janice și arătând către cireșul înflorit. — Becky? spune Danny iar. — Nu te atingi de ea, zic, întorcându-mă. — Poftim? — Nu-i faci nimic, spun și-i zâmbesc lui Danny, care e de-a dreptul îngrozit. Las-o așa cum e. La ora trei fără zece sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mami odată cu buchetul. Singurul lucru cât de cât rafinat pe care îl am pe mine sunt pantofii mei Christian Louboutin, care nici măcar nu se văd. Dar nu-mi pasă. Arăt exact așa cum îmi doresc să arăt. Ne-am fotografiat lângă cireșul înflorit și mami a plâns tot timpul cât i s-a aplicat machiajul Eleganță Văratică și acesta a trebuit să-i fie complet refăcut. Iar acum toată lumea a pornit deja spre biserică. Nu am mai rămas decât eu și tati
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
500 de dolari Plantarea de copaci (avem : 20 de portocali, 20 de lămii, 20 de grapefruit, 20 de avocado, 20 de mango, 20 de papaya, 20 de castani, 20 de mandarini, 20 de kiwi, plus semințele aduse din România de cireși, vișini, piersici, caiși, nuci, care sunt peste 200 de copaci) - 500 de dolari totul. În următoarele câteva săptămâni începem în sfirșit săparea puțului de apă (5000 de dolari), instalarea rezervorului de apă de 20.000 litri (3000 de dolari), tragerea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
plină cu lapte, Mihăiță țopăind înaintea ei deschise ușa apoi portița dinspre drum și porniră la de al pe lângă gardurile înalte și văruite. Ajunși la poarta casei bătrânești, Mihăiță o deschise și intrară în ogradă. El aruncă o privire spre cireș să vadă dacă nu au mai rămas ceva fructe neculese dar nu zări decât frunze și ramuri rupte, simținduse și el oarecum vinovat de acest lucru. Mergând spre ușa bunicilor privi spre zarzăr ale cărui fructe dăduseră în pârgă, dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
eram și de ajutor în gospodăria părinților mei, atât cât puteam, dar nu și convingător pentru părinți, care ar fi vrut și mai mult de la mine. Nu de puține ori mă sustrăgeam de la treburile gospodărești și mă ascundeam în niște cireși uriași din vecinătatea casei noastre cu o carte în sân și nu mă înapoiam decât atunci când terminam cartea ori foamea mă făcea să apar pe lângă mama, care-mi dădea să mănânc și mă ferea din calea tatei, vădit nemulțumit de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
alte regiuni, și după două zile ajungem cu greu la Huși, unde suntem etichetați ca „lași și trădători de patrie”. Dar ce vină aveam noi? Drapelul regimentului nostru a fost adus în țară de un conșcolar de la Bârlad, subl. rezervă Cireș Sterian. Acesta a rugat pe comandatul regimentului să-i încredințeze drapelul. Imediat desprinde pânza de pe catarg, se încinge cu ea pe sub cămașă, ajungând cu bine la Huși, salvând onoarea regimentului, salvând onoarea noastră, ca ostași. Era începutul calvarului României Mari
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că intru într o fază mai liniștită a vieții mele pentru că îmi recăpătasem liniștea de care dusesem lipsă până atunci. Două luni mai târziu moare mama, sfânta care-mi dăduse viață și mă protejase față de tata, pe când mă ascundeam prin cireșii uriași de lângă casa noastră, savurând câte o carte în vremea îndepărtatei mele copilării. S-a stins fulgerător ca o flacără, fără suferință! M-am îngrijit de toate conform datinei și cu respectul cuvenit pentru mama mea dragă și scumpă! Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și când încă te mai bucuri de o reală sănătate fizică și sufletească! În ajunul sosirii mele la Bârlad a fost o ploaie torențială cu vânt puternic, cu tunete, fulgere și trăsnete, care mi-a doborât la pământ jumătatea unui cireș goldan prea încărcat cu fructe. În ziua imediat următoare am cules cireșele și am îndepărtat crengile rupte, după care reintru în ritmul meu normal de viață, mulțumit și chiar prea mulțumit de felul în care trăiesc! Apoi primesc telefon din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
târzii. Nu de puține ori, la răsăritul soarelui, e o plăcere supremă să savurezi mirosul florilor ce-și arată frumusețea și gingășia lujerilor prin care se ridică spre soare. Cât de îmbătător și suav este mirosul multiplu al florilor de cireși, pruni, vișini, meri ori peri mai ales când toți înfloresc cam în aceeași perioadă de timp. Dar mirosul florilor viței de vie, combinat cu acel al crinilor și al Mâinii Maicii Domnului. E un adevărat deliciu olfactiv savoarea combinată a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Tokyo scena plină de apă dădea impresia de naturalism de film, la New York decorul părea mult mai asemănător teatrului Nô! Ciudat, dar spectacolul newyorkez arăta mai japonez decât cel din Tokyo. Acțiunea se petrecea pe o punte din lemn de cireș fin șlefuit, ce dădea impresia de vis, de atemporalitate. În față, la rampă, actorii jucau realist, dar, ajungând pe pod, era ca și cum ar fi intrat Într-o altă realitate, În contact cu un alt tempo. Lacul nu era vizibil, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rusesc de familie, Îl reduseseră la „Ruka“ (cu accentul pe ultima silabă), ceea ce Îi convenea mult mai mult decât numele de botez. În copilărie, unchiul Ruka mi se părea că aparține lumii jucăriilor, a veselelor cărți de colorat și a cireșilor Încărcați cu fructe negre lucioase; unchiul transformase În seră o Întreagă livadă dintr-un colț al moșiei lui, separată de a noastră de râul șerpuitor. În timpul verii, trăsura lui era văzută aproape zilnic, la ora prânzului, traversând podul și gonind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Tamarindo) de lângă Roma sau În iubitul lui Egipt, din care Îmi trimitea ilustrate (palmieri și reflexiile lor, apusuri de soare, faraoni cu mâinile pe genunchi) mâzgălite cu scrisul lui grosolan. Apoi, din nou În iunie, când delicata cheryomuha (floarea de cireș În formă de ciorchine din vechea lume sau simplu, „racemosa“ cum am botezat-o eu În lucrarea mea despre „Oneghin“) Înfloreau ca o spumă, steagul lui personal era din nou Înălțat pe frumoasa casă din Rojestveno. Călătorea cu o jumătate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu bob. Un gard, confecționat din țăruși de lemn de salcâm bătuți în pământ pe care se înpleteau crengi verzi de răchită mlădioase, despărțea curtea de grădina cea mare. În grădina mare erau plantați pomi fructiferi, mai ales pruni, vișini, cireși, peri și nuci, (foarte rar, foarte puțini meri), uneori viță de vie, (dar cei mai mulți gospodari aveau vie plantată la pământul arabil din afara satului). Cel mai mult teren, din grădina din spatele casei, era rezervat pentru pepeni și legume. Se cultiva în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
iau „mes cliques et claques” și să trăiesc în infernul paradiziac propus de Lionel, la Bruxelles). Am ales să mă pierd în singurătatea plină de fum de la pipele mele și de la cele moștenite de la René, cu miros de prune și cireși, în care tabacul elvețian s-a amestecat cu măiestrie. Un timp am reușit să mă abțin (grație lecturii lui Italo Svevo!) de la „viciul nostru”, fumatul pipelor, contractat la Lucerna, în lungile noastre călătorii pe Rigi. N-am încetat să scriu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
arborele meu zodiacal, cedrul, l-am salutat și îmbrățișat discret, i-am povestit despre mine, despre moartea fulgerătoare a lui René, despre lupta mea cu scrisul în alte limbi. Apoi a venit rândul arborilor de acasă: nucii, duzii, stejarii, gutuii, cireșii, prunii, care m-au „recunoscut” și ale căror frunze și crengi mi-au dat binecuvântarea de dimineață, m-au consolat de secretele inimii mele, care nu pot fi împărtășite nimănui pentru că secretele sunt secrete, și arborii numai ei pot înțelege
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu Calea Mizilului. Pe Strada Magiei este o singură casă, atât de veche încât este îngropată pe jumătate în pământ. În fața căsuței, care are doar o ușă și două ochiuri de geam, sunt câțiva copaci sclerozați, doi pruni, jumătatea unui cireș bătrân și un gutui în care gutuile rămân galbene și frumoase, până le prinde zăpada. Nimeni nu le fură pentru că în această casă locuiește o bătrână ciudată, despre care lumea spune că ar fi vrăjitoare; de aceea, nimeni, nici un copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
idioție; plângeam, solidar cu copăcelul torturat. Datorită eseului lui Fowles, Copacul, mi-am închipuit lunga viață de copac muiat de ploi, clătinat de vânturi, dormind în picioare sau visând cu fruntea argintată de lună. Mi-am amintit de spusele unui cireș din Blaga, copac veșnic prădat de cireșe. Spunea cireșul: "Stelele deasupra mea, n-are cine mi le lua". Mi-am adus aminte de mari personalități din istoria copacilor, de Gorunul lui Horea, de Teiul lui Eminescu, de Platanul lui Hipocrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Fowles, Copacul, mi-am închipuit lunga viață de copac muiat de ploi, clătinat de vânturi, dormind în picioare sau visând cu fruntea argintată de lună. Mi-am amintit de spusele unui cireș din Blaga, copac veșnic prădat de cireșe. Spunea cireșul: "Stelele deasupra mea, n-are cine mi le lua". Mi-am adus aminte de mari personalități din istoria copacilor, de Gorunul lui Horea, de Teiul lui Eminescu, de Platanul lui Hipocrat... mi-am adus aminte de proletarii din lumea copacilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de parte femeiască, stareț la Neamț și Vorona, profesor de muzică orientală la Seminarul din Iași, părintele Teoctist avea trupul plin și fața limpede, ca și sentimentele lui. Îi plăcea să-și amintească. În verile copilăriei se urca într-un cireș, în sân cu o mămăligă, și cobora numai când era sătul. Se înduioșa gândindu-se la tinerețele sale de la mănăstirea Vorona unde mânca supă de raci și o plimba pe iaz cu barca pe dama de companie a principesei Sturza
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care împărțea și lumea școlii în exploatați și exploatatori, asigurând celor dintâi un regim preferențial. Secretarul UTC pe școală, un elev, participa cu drept de veto la consiliile profesorale. Prezența lui avea rost politic. La Fălticeni Labiș înflorise ca un cireș, bucurându-i pe toți și bucurându-se de o unanimă apreciere. La Iași picase ca un necunoscut, puțini colegi fiind avizați asupra faimei sale. Se știa totuși că era un poet care publica versuri și că fusese adus aici de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și desăvârșit; dar și pentru că de aici se vede foarte bine orașul împărțit de râul Adige, munții și colinele, și o bună parte a aceleiași câmpii. Îl înconjoară grădinile cultivate, drumurile lungi de rânduri de vie, întinderi de măslini, migdali, cireși; meri și smochine, precum și pomi de tot soiul. Și din acea mare de verde, se înalță în vânt spre cer împrăștiați obscurii chiparoșii. E o încântare de primăvară. Celor reîntorși din cruciade, acele locuri le apăreau ca niște amintiri îndepărtate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-mi citești povestea “Cei trei purceluși”. Uite, am adus cartea. - Bine ai făcut. Hai să mergem la umbră, să nu le deranjăm pe albine din munca lor. Claudia îl ia pe George de mână și se duc la umbră, sub cireș, să citească EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * Unde se află Claudia? * Ce-și dorește ea? De ce? * Cu cine stă de vorbă? * Ce crede fetița despre albine? Ce află Claudia despre viața albinelor? * De ce nu mai vrea albina să continue discuția cu
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]