2,487 matches
-
-nțelegi că nu te iubește? O: Cea care nu-nțelege ești tu. El e iubirea. Iar ea e pentru toți cu aceeași intensitate. O femeie rea și isterică vine și îi cere cont Olimpiei. Aceasta, mai întâi cu superioritate și ciudă, apoi cu dispreț: Eu sunt vie, iar tu mori aceeași, prin mine curge sânge. Eu îi redau viața înapoi, legându-l astfel de mine, căci ce e mai puternic decât supraviețuirea și recunoștința față de cel salvat? Eu sunt cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies afară, așa cum l-am lăsat de fiecare dată. Spre surprinderea mea, el sesiză cât mi-e de rău. Mi-era foarte, foarte rău, de-abia mă puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vie, dar ce folos? Mi-ai ucis sufletul când ai plecat. Ce vrei să demonstrezi acum? Că-ți pasă?” Karina continua să vorbească singură în urma mașinii care nu se mai zărea pe drum, cu lacrimile curgând fără voie. Îi era ciudă că-și dorea îmbrățișarea lui, protecția brațelor în care găsise afecțiunea de care avea atâta nevoie. Îmbrățișarea aceea îi oferise tot ce-i lipsise până atunci, iar el plecase. Pierduse, ca de obicei, totul. Se întorsese, ca un vinovat, pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tainice, fulgerat de doruri neștiute și de amintiri demult uitate. Mă simțeam nesigur, răvășit și greu mi-am putut aduna gândurile răzlețite pretutindeni. Da, e un cuvânt frumos, i-am răspuns sec, abia reușind să leg vorbele (mi-era și ciudă, acum, că nu găsisem un alt termen mai potrivit În a-l califica). Cred că... Dar de acesta ce credeți... cum vă place?, Întrebă din nou, după o pauză, bizarul meu personaj, ștergându-și iar gura și luându-și o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
om atât de rațional, bun tactician și fin cunoscător al psihologiei umane poate fi, dintr-o dată, un individ atât de influențabil și de necugetat! Nu cumva fusese ajuns de blestemul lui Napoleon I, care se răsucea În mormânt, pătruns de ciudă și de ură că internaționaliștii aceștia i-au dărâmat, „În numele frăției” coloana Vendome, Înălțată În cinstea victoriilor sale?... Ha, ha, ha, ce speculații caraghioase, lipsite de fond face uneori și Valeriu ăsta! Mi s-a părut că madam Gușă nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mult mai mare și mai tare decât mine. La bătaie mă punea imediat jos și-mi trăgea cu vârful bocancului drept În burtă și băieții se distrau urmărindu-mă cum țipam ca un apucat mai mult de spaimă și de ciudă decât de durere. Fumul se Întețise cumplit, iar aerul din bar devenise irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o batistă, ce Împrăștia un miros insuportabil de parfum ieftin trecu prin dreptul meu. Mi-a surâs „profesional”, dar și eu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mult mai atent cu ea să fii, Să nu se facă de poveste! Femeia șofer E în toate o Minervă Și adoră să se plimbe; Are roată de rezervă Și...rezerve când s-o schimbe. Vecina Aproape că plesnea de ciudă, Că s-a zvonit, nitam-nisam, Că ar dormi la ea o rudă Și , culmea, că nu doarme neam! Explicând femeile M-am străduit și eu să fac Tot ce-am putut să fie bine, Știind că ce li-i lor
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
se apropie de un scutec. Ar conduce două sute de kilometri numai să nu vadă unul. —Richard e minunat, spun eu precaută. N-aș reuși să mă descurc fără el. Barbara ia o ceapă roșie și o taie În patru cu ciudă. —Bărbații - trebuie să ai puțină grijă de ei. Flori delicate, spune ea visătoare, apăsând lama peste ceapă până când aceasta plânge Încet. Poți să amesteci puțin În sosul acela, Kate? Cheryl intră În bucătărie și se apucă să dezghețe crochete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În baia minusculă și Înghețată cu un calorifer care miroase a aer Încins și l-am convins pe Ben să stea În pătuț, eu și fiica mea ne găsim un loc lângă șemineu - doi bușteni care ard mocnit parcă În ciudă. —„Micuței domnișoare N-am Timp nu-i plăcea nimic mai mult decât să lucreze din greu, să fie tot timpul ocupată. Se trezea În fiecare zi la ora trei dimineața. Apoi, domnișoara N-am Timp citea un capitol din cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Drept mantie-o prostire M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. {EminescuOpIV 76} Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Și de ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Și pe șură ne primblam Peste stuf și paie Și pe munți ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărșileam alături. Și pe cap mi se îmfla Casca de hârtie. O batistă într-un băț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu luna În dome de nouri, ce pier - Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare din cer. Ce caut, eu nu vă știu spune, Eu singură nu știu ce vreu, Atât e de tainic-ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbărețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și crenge și stele În ciuda mea taine îmi spun - Ah! cum le-aș smulge pe toate Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-audă și să vadă? După gard străin cucoșul se preîmblă-ncet turcește. Puicei-i trece-ndată pofta de-a vorbi filosofește, Ea ascultă cu iubire cucoșeasca serenadă. Ah! amorul îi pătrunde prin ureche; -n van bătrâna O ciupește-n cap cu ciudă, vrea s-o ție de aripă; Ea se smulge și aleargă tremurândă într-o clipă, Printre gard privește dulce l-arătarea lui păgână. {EminescuOpIV 224} Iar bătrâna cruce-și face cu-a ei labă și gîndește: Tinereță, tinereță! și oftând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
negru-n ceriul gurii di rău ci esti”, așa cum Îi zicea bunicul Ghiorghi, care nu Înțelegea nici după a treizecea explicație de ce Victor iubitorul de istorie Îl botezase așa, se plimba slobod de cealaltă parte a gardului, Îi făcea În ciudă lui Vizanti și din când În când băga botul printre zăbrelele din dreptul lui Vizante și apoi Începea canonada de lătrături și de schelălăituri care În final se lăsa cu boturi Însângerate. Din experiența sa acumulată și din lucrarea instinctului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după ce Niță a făcut o faptă rea-rea (probabil nu sa lăsat până nu a furat rochița Anetei, ori și mai rău, a bătut-o pe mătușă-sa!) a plecat undeva departe, iar Aneta plânge În continuu după rochiță, ori de ciudă că Vizanti nu era cu ea pentru a-i da de cheltuială hoțului. Din ce În ce mai rar, universul copilăriei lui Va era străluminat de câteva imagini foarte clare, sicriul frumos ornamentat, mătasea albă, părul negru-castaniu al Vioriței, din ziua despărțirii lor, mulțimea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unde și cum să se culce! Da, hai odată, omule! Tu chiar nu știi nimica? Vină peste mine și fă prostii! Va chiar nu știa nimic În acest sens și se simțea inferior la acest capitol, fapt care-i producea ciudă și acceptă provocarea pentru a Învăța și acest lucru. În timp ce mâinile lor explorau locuri nepermise, așa fără nici o noimă, Rozalița Îl săruta copilărește, dar cu foc, Va era Îndemnat să răspundă și Încerca să răspundă, se așeză așa cum poruncea fata
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zi În care cutreierând peste Întinsurile lanurilor de porumb, aproape bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor fi deposedate de ciorchinii cu boabe aurii ce se vor transforma În lacrimi de soare, Soarele Își zări prietenul și protejatul său „Va, mamicaa!” stând În grădina lor de la Bogdana și privind către dealul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Mi-a descoperit buzunarele pline cu bomboanele pe care le șterpelisem de la Hiltonul din Riyadh și te-a acuzat pe tine. — Eu eram mai mare ca tine. S-a gîndit că te-aș fi putut opri. Știa că mi-era ciudă pe tine. — Mama se sinucidea cu băutura și nimeni nu făcea nimic În acest sens. Numai cînd furam Îmi devea logic sentimentul de vină pe care-l simțeam. Pe urmă ea a Început să facă plimbările alea lungi În miez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ochii limpezi, șoseaua. Când îi povesti lui Godun cum i se tăiase vederea, în plină zi, el glumi și îl luă în răspăr, cum făcuse întotdeauna. — Homare, asta-i de la nopțile ce nu-ți mai ajung cu Veterinara! Simțea ceva ciudă în vorbele lui. Godun era gras și greoi, n-ar fi rezistat niciodată la asalturile de noapte - dar simțea totodată calmul unui camarad de nădejde. Godun îi fusese manta de ploaie, încă de când pusese piciorul pe aeroportul din țara lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și un pic într-o parte, ca să pară că am sărit. — Ești bine? întrebă Bez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi dat peste mine într-un restaurant, alături de un bărbat de care nu-i spusesem nimic, m-ar fi sunat în dimineața următoare ca să-mi pună o mie de întrebări despre el. Trebuie să recunosc că mi-era un pic ciudă pentru reticența ei în ceea ce privește subiectul Hugo; acum că lucrurile mergeau atât de bine, abia așteptam să se ivească ocazia de a vorbi „ca fetele“ despre el. — Ai mai slăbit? zisei eu, privind-o atent, în căutarea unor semne care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care-l făcea să rostească numele mamei Silma, pe al concubinei Wirda, să numească ușa „bib“ în loc de „bab“, orașul „Ghirnata“, iar palatul sultanului „Alhimra“. Timp de câteva zile, avu o proastă dispoziție ucigătoare, dar, atât din prudență, cât și din ciudă, nu se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură. Nașterile se petrecură la interval de două zile. Warda simți cea dintâi contracțiile care, rărite seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu Guicciardini, am fost pe punctul să ne oprim, dar nu aveam timp. — E cu adevărat barbar timpul ăsta care te împiedică să vezi Florența! Și adăugă pe dată: — Și de data asta timpul ne zorește, dar mi-ar fi ciudă să nu te duc să dai o raită. Nicicând nu mai vizitasem o cetate având drept ghid o oaste. De-a lungul întregii Via Larga și până la palatul Medici, unde am intrat pe neașteptate în curtea cu colonade, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i rău. Le-ai spus că la noi vine în fiecare noapte? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Le-am spus. BĂRBATUL CU BASTON: Și ei ce-au spus? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: N-au spus nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Le e ciudă, este? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ha! Ne întreabă dacă nu vrem să facem un schimb. BĂRBATUL CU BASTON: Ce fel de schimb? Nu vrem să facem nici un fel de schimb. Vezi, să nu te-apuci să faci vreun schimb. VOCEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fereastră? DOAMNA CU VOAL: Păcat de violoncel, că mi se pare destul de bun. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu ca să fiu cinstit, eu încep să mă tem de omu’ ăsta. DOAMNA CU VOAL: Cel mai bine ar fi să-i facem în ciudă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Doamnă, dumneavoastră sunteți de-o gentilețe infernală... DOAMNA CU VOAL: Nu, că dacă punem la inimă chiar că înnebunim. Trebuie ignorat. Trebuie răspuns cu aceeași monedă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Apoi, eu sunt prea bine educat ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-o deasupra tablei, Întorcând-o cu palma În sus, Într-un gest de dezolare simulată: „Păi, În cazul ăsta, Îți iau regina”, a zis cu regret - și el simulat - În voce. „Asta e, am răspuns, mimând, la rândul meu, o ciudă imaginară, pièce touché, pièce joué!” Mă rog, cum vrei”, a continuat el să facă pe dezolatul - adică, „eu mi-am făcut datoria și ți-am atras atenția, dar dacă tu mai vrei să fii și demn și nu-ți retragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]