8,186 matches
-
le datorez supunere. -Sunt niște moși pricăjiți. Tu ești mai tare decât ei, tată! Talestri zâmbi și coborî de pe masă. Se apropie tiptil de una dintre ferestrele imense și se urcă pe pervaz, așa încât să poată privi în afara ei. -E ciudat aici la voi, tată, zise prințesa. Aveți numai piatră în jur. -Este un relief care seamănă mult cu cel de la noi de acasă, de acolo de unde am venit eu. -Nu m-ai dus niciodată la tine acasă. Cred că mi-
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând într-o altă privire -jertfă de seară - prinsă într-un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting în fiecare frunză și-n fiecare floare adorată. Cuvinte! Dar o mie de întrebări se înalță din flăcări și-aleargă cu toamna, spre ultimul drum cu miros de dragoste și soare. Zadarnic se zbate aurul clipelor
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
e o culoare timidă fără gânduri ascunse fără grabă nu se aruncă brutal asupra privirii o lasă să vină fără să o grăbească gărzile fortăreței slăbesc înfometate iar porțile zac deschise către inamic” Legea transparenței coregrafice „pomii puțini se strâng ciudat unii în alții scrie alexandru atenți ca un pluton rătăcit dintr-o mare armată în palat se joacă un domino original trebuie să reamintim aici și transparența coregrafică numeroși cetățeni au profitat de neprețuite îndrumări sufletul colectiv generos este ascuns
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
noaptea la capătul tunelului despre care nu mai pomenește nimeni și totuși nimic nu se petrece la întâmplare spune mircea fiecare zi își schimbă forma după căldura degetelor după fluturele fierbinte din capătul pleoapei unghiul de sprijin spațiul atât de ciudat dintre clădiri de hârtie franjurii eleganți ai aliajelor certitudini în lanț ca în povestea cu hainele cele noi ale împăratului” Cifrul cămășii și bețișoarele jocului „închipuirea lucrează mai adânc decât apa fără întrebări întâmpin ziua ce vine pe o parte
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
clipa prezentă, viitorul pare trandafiriu. Ce păcat că nu ne este la îndemână să ne văruim casele zilnic! Pentru ca totul să fie curat și primitor îți spoiești pardoseala cu un amestec de pământ și balegă de vacă, pentru că, oricât de ciudat ar părea, spoiala uscată are un miros de curat. Și totuși, casa nu îți este de ajuns, așa că, pe lângă ea, răsădești câteva flori. * Uneori poate că nu îți pui casa în locul cel mai nimerit. Dacă se întâmplă asta și dacă
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
abia aștepta să-l întâlnească, să-l îmbrățișeze, să se bucure, să plângă. “George, prietene, în adâncul sufletului meu m-am simțit atât de singur...” Către grupul lui venea un băiat mai înalt, mai bine legat decât el; un amestec ciudat de fermitate și nesiguranță i se putea citi pe față, ori poate era numai o părere. Oricum, părea că piciorul stâng îl stânjenea ușor la mers. Fiecare aștepta ca celalalt să-și desfacă brațele pentru a da frâu liber propriilor
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
și supraveghere. Odată ajuns, s-a năpustit asupra gardului de plasă împletită cățărându-se cu repeziciune. I-a fost ușor apoi să-și aplece trupul de cealaltă parte, să pivoteze și să aterizeze dincolo de gard în iarba deasă și moale. Ciudat; faptul că se afla într-o zonă interzisă îl mulțumea, creindu-i o stare de liniște sufletească. Ori, foarte probabil că această stare se datora vecinătății imenselor bazine circulare, de tratare și decantare a apei, înainte de a fi trecută prin filtre
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
în special la coborât, dar ai impresia că te deplasezi pe un câmp, e adevărat nu prea bogat în flori ca un luminiș în pădure. Abia când te uiți înapoi, să răsufli o clipă, realizezi înălțimea parcursă. Este un simțământ ciudat întâlnit și în păduri aflate pe versanți abrupți când o iei pieptiș și nu pe șerpuitoarea potecă. Lacurile alpine la poalele stâncilor, ca cele din Retezat sau Făgăraș, oferă vederi splendide. Dacă lacul este însă împădurit în jur, ca lacul
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
fizică. Aristotel susținea că: „Dacă recunoști în om numai omenescul, înseamnă că trădezi omul și-ți dăunezi, deoarce prin tot ce e esențial în ființa sa - spiritul - omul este chemat la ceva mai înalt decât numai viața umană". Este foarte ciudat că, omul se crede mai întotdeauna suveran în ceea ce privește viața sa, și nu conștientizează că are un Creator și un Tată care așteaptă să se întoarcă în brațele Sale sfinte pentru a-l face fericit. Se avântă mânat de propriile instincte
DESPRE CĂI ŞI MODALITĂŢI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364826_a_366155]
-
ochi de-agate și opale ce toate fetele-și doreau. Aud cum picuri mici izbesc din înălțimea plumburie și-ncerc cu drag să-mi amintesc doar clipele de bucurie... Și nu pot să-mi opresc suspine, iar mâna-mi tremură ciudat când gându-mi zboară către tine la viața-n doi cât ne-a fost dat... Nu mi-aș dori tablou cu ploaie și ramuri triste-n tânguire, ce-adânc ferestrei se îndoaie plângându-mi mut a mea iubire... Aș vrea
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
Așa că aici se potrivește de minune expresia „a citi pe nerăsuflate”. Noua carte cuprinde bună parte din articolele scrise și publicate în cotidianul „Cuvântul liber” și în alte reviste de cultură, cu mare talent jurnalistic, cu rafinament, cu un amestec ciudat de ironie și luciditate necruțătoare, mai ales când vorbește de românii „veșnic umiliți, jigniți și arătați cu degetul precum ultimii borfași ai lumii”. Stilul îl recunoaștem imediat: nervul publicistic, spiritul critic caustic, dus până la cruzime, folosirea dezinvoltă a numeroase informații
PĂMÂNTUL CARE DOARE, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364862_a_366191]
-
lumânarea, și-a făcut în gând planul cum să organizeze campania pentru viitoarele alegeri. Treptat somnul l-a cuprins.Undeva la capătul satului un câine urla a lup. Spre dimineață, când un albastru lăptos a cuprins întreaga natură, un vis ciudat l-a cuprins. “ Satul întreg era înpodobit cu afișe având imagina lui alături de Ion Iliescu, pe un fond roșu.Votați pe Ion Netea-Soare! Care ne v-a da mâncare! Era sloganul tipărit pe afiș.Mai era și un alt model
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
lui Pârnaie a ridicat cercul din fier ruginit și a deschis poarta. -Tovarășe Netea! Tovarășe Netea! Văzând că nu răspunde intrară pe prispă și cu mâinile streașină priviră în cameră.Îl văzură pe Netea întins pe pat cu un zâmbet ciudat pe față. -Să ști că ăsta e mort! -Ce vorbești!? -A căzut beleaua pe noi! ... De unde bani să-l înmormântăm!? -Așa este ... n-are pe nimeni ... -Săracul! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Încercarea moarte n-are..., povestire de Al.Florin
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
Deta îl păcălea de fie¬care dată: atunci când răsufla ușurat, cre¬zând că a scăpat, hop! - se și trezea cu ea-n spinare. Și uite-așa, Deta noas- tră ajunsese celebră în sat datorită a¬cestui com- portament cu totul ciudat al ei. Mai avea ea, e drept câțiva clienți pe care nu-i putea su¬feri, dar cu niciunii nu se comporta așa cum o făcea cu Mărian Frântu și cei doi câini-lup ai săi... Deta a murit în 1975 călcată
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
trei ani, avea să plece în ceruri... Accept ideea schimbării în propria noastră ființă. E firească. Anii, acumulările informaționale, conjuncturile... Rămâne totuși ceva în straturile profunde, cum pentru mine gestul distructiv a lăsat în memorie figura iertătoare a mamei. Atât. Ciudat este faptul că nu am mai vandalizat nici un lucru, ba, dimpotrivă, am devenit cam prea legată de ele. Nu renunț ușor la un obiect decât dacă-mi aduce aminte de ceva neplăcut. Emilia ȚUȚUIANU: Pentru tine, înțeleg că are importanță
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
la Karolinska. Am vorbit cu el câteva minute pe românește. Tot în Suedia am început să-mi notez gândurile și să fiu mai ordonat cu ceea ce scriu, mai ales acele scurte frânturi de text, pe care acum le numesc poezii. Ciudat că-l amintești pe Kierkegaard! Unul din vechii mei prieteni de când eram student la Cluj, Adrian Arsinevici, mare sportiv și el, are 6 dan în karate și e stabilit la Arhus în Danemarca de prin 1973, este cel mai bun
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
într-o sacoșă. Le luăm pe toate. - Te rog să mă ajuți. Am nevoie de mașină acum, în juma de oră. - Bine, vin. Ușa se deschide. Tabloul de la nuntă e aruncat pe pat. Ușoare zvâcniri simt în mine. Un calm ciudat mă cuprinde. - Uite tabloul cu tine mireasă. Să-l iei de-aici. - Da. - Îl iei. - Nu vreau, nu am unde să-l pun. Am doar o cameră, nu... - Nu mă interesează, îl arunc la gunoi. - Bine. - Îl iei. - Nu. - Să
26 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366709_a_368038]
-
-i trebuie. Cei ce iubesc literatura, cei ce scriu, ei sunt o adevărată întindere de nesaț, o pajiște verde, proaspătă. Aceștia nu trebuie să-și lase pasiunea deoparte. Sunt mulți care nu acceptă, care se opun, cărora li se pare ciudat, sau poate o prostie ideea de a scrie. Dar dacă „a scrie” ne caracterizează, de ce să cedăm în fața lor? Voi, cei care scrieți, luptați pentru renumele vostru. E greu, știu, dar nu credeți că merită? Într-un final, pot spune
ATRACTIE – SPRE LITERATURA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366739_a_368068]
-
ce au suferit, suferă și vor suferi. În principal, de singurătate. În secundar, deoarece sunt loviți (sufletește) de cei din jurul lor. Am compus stihurile gândindu-mă că - și într-o relație de cuplu - un om poate fi și singur. Este ciudat ceea ce spun, dar real. La un moment dat, undeva, ceva se rupe. Nu mai este nimic așa cum era la începuturi». *** UNA DINTRE POEZIILE DIN CARTE: FALSE ÎNVINUIRI Răutăcios, chiar de dragoste te-am jefuit, Cu reproșuri grele sufletul ți-am
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > OGLINDĂ, OGLINJOARĂ... Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Din oglindă, un chip ciudat mă privește, îngemănarea, parcă, pedepsindu-mă în cioburi ce-mi distorsionează gândurile ondulate îmi încetinește respectul de mine colorând țipător un vis cât un strop de cer stingher sângerând roua dimineții din ochi obosiți de nesomnul stelelor și-al rugilor
OGLINDĂ, OGLINJOARĂ... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365719_a_367048]
-
dragi ori de cei care ne fac să plângem ... am căutat soluții la problemele fiecăruia. Sunt aproape trei ani de când s-a dus între cei drepți tatăl meu ... dar atmosfera asta, de familie adevărată, el ne-a cultivat-o. Ce ciudat! Unchiul meu are trei copii, trei nepoți ... la maxim o jumătate de oră distanță. Mătușa, un fiu, un nepot, în Germania ... și ei, în ziua de Crăciun, erau la noi ... niște nepoate de frate! Tot așa veneau, în vremea copilăriei
PRIMA ZI DIN 2014! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365716_a_367045]
-
rămâne de stabilit procedura și rolul diferit al celor două camere. Se pune acut problema traseismului politic. Am văzut cât de mult le place unora turismul pe banii contribuabilului! Desigur, alesul își poate schimba convingerile! Deși e un lucru tare ciudat. La alții! În acel moment, însă, omul de tip nou va trebui să demisioneze. Altă convingere, altă candidatură, alți alegători! În rest, zvonuri, manipulări, intoxicări ... Iată, parlamentarii nu vor avea superimunitate! Nu văd nimic rău nici în creșterea amenzilor. Ne
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+6): PREOCUPĂRI COTIDIENE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366076_a_367405]
-
liric oferit de Miron Manega, recitând „Povestea zăpezii” : „E singura baladă pe care am scris-o, cândva, într-o noapte, și legat de această baladă, și de paznici, și de tot ce cuprinde ea, e o baladă scrisă în 1988. Ciudat..., la Concursul de poezie pentru copii și tineret „Elena Farago”, a luat premiul Consiliului Județean pentru Cultură și Educație Socialistă. Mi se pare că omul acela care mi-a acordat premiu a riscat foarte mult. Eu, după predarea la concurs
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
Ce satisfacție simțeam noi atunci, să facem lucruri interzise! Aveam grijă să ne scoatem matricola de pe uniformă, ca să nu fim recunoscuți drept elevii de la Cantemir. Era la modă prinderea matricolei în capse, ceea ce ne dădea mai multă libertate de mișcare. Ciudat, dar nu regret micile mele deraieri de la o conduită străduit exemplară pe care mi-am impus-o în viața de elev... Ce nu am reușit să trăiesc cu adevărat a fost participarea la petrecerile organizate de colegi. Locuiam în Drumul
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366156_a_367485]
-
când era tânără. Moare nu după mult timp sub un mal de pământ care se prăvălește peste el. Pantelimon, un alt personaj, este poreclit de mama sa “Streche” și așa îi rămâne numele pentru tot restul vieții. Era un barbat ciudat prin felul de a-si mișcă umerii, parcă ar fi avut “rădăcini de aripi” și din cauza acestui defect fizic a fost respins la vizita medicală, declarat inapt pentru armată. Nu pregeta niciodată când era solicitat de cineva la muncă, era
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]