2,545 matches
-
apa care se poate bea provine dintr-o altă sursă subterană și nu mai are mineralizarea puternică dinainte. Coloana Ciumei (în , "Dreifaltigkeitssäule"), "Monumentul Sfintei Treimi" - cunoscut și ca "Statuia Ciumei", este înălțat în mijlocul pieței și amintește de încetarea epidemiei de ciumă care a devastat Banatul între 1731 și 1738. Piatra de fundație a fost pusă la 23 noiembrie 1740 de către un consilier al administrației locale de pe atunci, Johann Anton Deschan von Hannsen. Este compus dintr-o coloană înaltă triunghiulară pe care
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
pestis". A izbucnit, probabil, în Asia, răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică. Durerile îngrozitoare, transpirația și frisoanele erau principalele simptome ale bolii. Totuși mai era ceva care îi deosebea pe cei care sufereau de ciumă de cei care aveau doar febră mare: în zona axilară, pe gât, și eventual în zona inghinală apăreau niște umflături pline cu puroi, numite „buboane”; la început erau de culoare roz, apoi purpurii, iar în final negre, putând ajunge la
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
Victimele mureau în chinuri groaznice. În câțiva ani, între o treime și o jumătate din populația Europei a murit. Mulți care au trăit pe vremea când Moartea Neagră a bântuit Europa au crezut că venise sfârșitul lumii. Se pare că ciuma a apărut pentru prima oară în 1330, în Asia Centrală. A făcut ravagii în China de Est și India, s-a extins spre vest prin Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ajungând în Europa. În 1347, ciuma ajunsese deja în porturile Constantinopole și Trebizonda
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
că venise sfârșitul lumii. Se pare că ciuma a apărut pentru prima oară în 1330, în Asia Centrală. A făcut ravagii în China de Est și India, s-a extins spre vest prin Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ajungând în Europa. În 1347, ciuma ajunsese deja în porturile Constantinopole și Trebizonda. Primele semnalări despre apariția ciumei negre în Europa datează din 1347. În octombrie în acel an s-au întors 12 corăbii italiene pe Marea Neagră, debarcând în portul sicilian Messina. Echipajul și călătorii au
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
oară în 1330, în Asia Centrală. A făcut ravagii în China de Est și India, s-a extins spre vest prin Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ajungând în Europa. În 1347, ciuma ajunsese deja în porturile Constantinopole și Trebizonda. Primele semnalări despre apariția ciumei negre în Europa datează din 1347. În octombrie în acel an s-au întors 12 corăbii italiene pe Marea Neagră, debarcând în portul sicilian Messina. Echipajul și călătorii au ajuns slăbiți, unii dintre ei morți, alții pe moarte. Martorii oculari nu
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
alt vas. Când vapoarele au ajuns la destinație, șobolanii „călători” s-au împrăștiat printre șobolanii de pe uscat pe care i-au infestat cu puricii purtători de bacteria răspunzătoare de boală. Puricii ce se hrăneau cu sângele șobolanilor le-au transmis ciuma. Orașele portuare europene, murdare și aglomerate, asigurau un mediu de viață propice pentru șobolani și purici. Când șobolanii au început să moară din cauza bolii, puricii au căutat altă sursă de sânge, în cazul acesta - oamenii. Astfel, puricii infectați cu bacteria
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
europene, murdare și aglomerate, asigurau un mediu de viață propice pentru șobolani și purici. Când șobolanii au început să moară din cauza bolii, puricii au căutat altă sursă de sânge, în cazul acesta - oamenii. Astfel, puricii infectați cu bacteria cauzatoare de ciumă prin intermediul șobolanilor, au cauzat moartea a milioane de oameni. Ciuma a lovit și diverse țări din Orientul Mijlociu, conducând la depopulări considerabile și la schimbări ale structurilor economice și sociale. În timp ce s-a răspândit spre Europa de Vest, boala a intrat în Orientul Mijlociu
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
pentru șobolani și purici. Când șobolanii au început să moară din cauza bolii, puricii au căutat altă sursă de sânge, în cazul acesta - oamenii. Astfel, puricii infectați cu bacteria cauzatoare de ciumă prin intermediul șobolanilor, au cauzat moartea a milioane de oameni. Ciuma a lovit și diverse țări din Orientul Mijlociu, conducând la depopulări considerabile și la schimbări ale structurilor economice și sociale. În timp ce s-a răspândit spre Europa de Vest, boala a intrat în Orientul Mijlociu din sudul Rusiei. În toamna lui 1347, ciuma ajunsese în
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
de oameni. Ciuma a lovit și diverse țări din Orientul Mijlociu, conducând la depopulări considerabile și la schimbări ale structurilor economice și sociale. În timp ce s-a răspândit spre Europa de Vest, boala a intrat în Orientul Mijlociu din sudul Rusiei. În toamna lui 1347, ciuma ajunsese în Alexandria, în Egipt, probabil prin intermediul vaselor care călătoreau la Constantinopol. În 1348, ciuma s-a deplasat înspre est, în Gaza, și spre nord de-a lungul coastei estice a Mediteranei, în Liban, Siria și Palestina, lovind orașele Ashkelon
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
la schimbări ale structurilor economice și sociale. În timp ce s-a răspândit spre Europa de Vest, boala a intrat în Orientul Mijlociu din sudul Rusiei. În toamna lui 1347, ciuma ajunsese în Alexandria, în Egipt, probabil prin intermediul vaselor care călătoreau la Constantinopol. În 1348, ciuma s-a deplasat înspre est, în Gaza, și spre nord de-a lungul coastei estice a Mediteranei, în Liban, Siria și Palestina, lovind orașele Ashkelon, Accra, Ierusalim, Sidon, Damasc, Homs și Alep. În 1348-49, boala s-a răspândit până în Antiohia
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
bolii. În 1351 a fost lovit și Yemenul. Aceasta a coincis cu întoarcerea Regelui Mujahid al Yemenului din captivitatea din Cairo. Este posibil ca grupul său să fi adus boala din Egipt. În 1351 s-a terminat primul asalt al ciumei negre. Istoricul medieval Froissart a estimat că aproximativ o treime din populația globului a murit de aceasta boală, fapt confirmat și de cercetările din prezent. "Moartea Neagră" s-a retras, dar numai pentru o vreme. În 1361, în 1369, apoi
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
Faptul că nu se cunoștea originea bolii o făcea și mai misterioasă. Cum era posibil ca într-un oraș să moara doar o zecime din populație, iar în altul o, jumătate? Astăzi știm deja că existau trei tipuri de pestă (ciumă) care făceau ravagii: "paest bubonica" (pesta bubonică) era cea mai frecventă, dar celelalte două erau și mai grave. Una dintre ele, pesta pulmonară, se dezvolta în cazul în care bacteria pătrundea în plămâni. Se transmitea pe calea aerului, extinzându-se
Moartea neagră () [Corola-website/Science/303465_a_304794]
-
devenind apt să facă față transporturilor masive înainte de apariția căii ferate. Prin urmare, lucrările de regularizare a cursului Bega și Timișului și desecarea mlaștinilor au schimbat radical imaginea orașului. Orașul este lovit în martie 1738 de o cumplită epidemie de ciumă, care face un mare număr de victime (aproximativ 1.000 din totalul de 6.000 de locuitori). Un incendiu devastator distruge aproape tot vechiul cartier Palanca Mare, cel mai grav afectat de epidemie. Epidemiile de holeră și ciumă s-au
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
epidemie de ciumă, care face un mare număr de victime (aproximativ 1.000 din totalul de 6.000 de locuitori). Un incendiu devastator distruge aproape tot vechiul cartier Palanca Mare, cel mai grav afectat de epidemie. Epidemiile de holeră și ciumă s-au repetat la diferite intervale. Cimitirul înființat în 1723 ajunge neîncăpător și în anul 1749 este sfințit un nou cimitir, pe locul actualului Parc Central. Și acesta se umple până în anul 1771, când este închis. În 1831 și 1836
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
care orașul a trecut. Se estimează că la venirea austriecilor cetatea număra circa 5.000 de suflete. Aceasta a crescut în mod firesc odată cu dezvoltarea sub austrieci, colonizări și încorporarea "orașelor" înconjurătoare. Totuși au existat regrese sporadice datorate epidemiilor de ciumă și a războaielor. Cea mai puternică creștere s-a înregistrat însă după instaurarea regimului comunist și sistematizarea orașului. Astfel s-au produs masive migrații de oameni din mediul rural și din alte regiuni ale țării, în noile cartiere de blocuri
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
mai bune, într-o lume nouă. Filmul are 260 episoade de 30 minute. Pe un vas care venea din Italia spre Brazilia, doi tineri, Juliana și Mateo, se cunosc și se îndrăgostesc, dar fericirea le este umbrită de tragedie: izbucnește ciuma, iar părinții fetei și alți pasageri mor și sunt aruncați în mare. Mateo însuși se îmbolnăvește, dar supraviețuiește îngrijit de iubita lui. După o lună, vaporul ajunge în sfârșit la destinație, la Porto de Santos, iar destinul celor doi tineri
Terra Nostra () [Corola-website/Science/313010_a_314339]
-
în Statul Papal, la Ancona (1547-1550) și la Roma (1550-1553), ca medic personal al papei Iulius al III-lea, apoi din nou câțiva ani la Ancona (1553-1555), A murit la Salonic în anul 1568, se pare, în timpul unei epidemii de ciumă. Se spune că prietenul său, poetul Diogo Pires (Didacus Pyrrhus Lusitanus) a compus un epitaf pentru mormântul său, dar nici mormântul, nici epitaful nu s-au păstrat. În vremea șederii sale la Ferrara, prin anul 1547, Amatus Lusitanus a efectuat
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
asemenea evreu portughez converso, poetul și medicul Diogo Pires, sau Dydacus Lusitanus, fost coleg de facultate de la Salamanca, care fusese cât pe ce să moară în urma unui tratament prin luări de sânge pe care și-l aplicase pentru o presupusa ciumă. La Antwerpen Amatus Lusitanus a cunoscut pe intreprinzatorii Don Yossef Nassí (Nací) și Gracia Mendes, care au jucat un rol important în istoria evreilor din acel secol și au încercat să încurajeze renașterea iudaismului în Palestina. Amatus Lusitanus a dedicat
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
lui Constantin Brâncoveanu din 1690, răscoala “curuților”, au marcat pentru râșnoveni o cronică neagră în care scenariul era același: refugierea în cetate și apoi refacerea așezării. Mai mult, în anul 1718, Râșnovul a fost afectat de o puternică epidemie de ciumă. Au murit, conform listelor magistratului brașovean, 1.161 persoane. Râșnovul a fost depășit doar de Brașov ( 4.509), Prejmer ( 1.871) și Săcele (2.961). În același an, un incendiu a distrus întregul oraș și a ajuns până la cetate, distrugând
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
ca urmare a mării victorii navale de la Lojera, din 1353. Veneția a fost lovită de un violent cutremur de pământ la 25 ianuarie 1348, care produs numeroase victime, a distrus mai multe clădiri și a provocat o teribilă extindere a ciumei care nu a încetat decât în 1350. Se estimează că între 1348 și 1350, o treime din populația orașului ar fi murit. Andrea Dandolo este autorul a doua cronici, redactate în limba latină, referitoare în principal la istoria orașului sau
Andrea Dandolo () [Corola-website/Science/314561_a_315890]
-
care purtau în același timp și titlul de Administratori apostolici de Valahia cu sediul în Cioplea, de la înființarea acestei comunități . "„Dintre acești Episcopi de Nicopole, Paul Dovanlia a început din când în când să locuiască la București. În timpul epidemiei de ciumă (1792-1793), a stat la Mănăstirea Fraților Franciscani din București, astăzi Biserica Bărăția din București, mănăstire aflată sub conducerea preotului și starețului Ambrosius Babich, unde a murit la 6 iulie 1804. Succesorul lui Dovanlia a fost pr. Francesco Ferreri, mai târziu
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
a fost întemeiat în 1812, sub protecție rusească, pe locul fostului sat aflându-se astăzi Cartierul Dristor. La început, Episcopul Ferreri era și administrator al satului, pentru că locuia printre catolicii de aici. Înainte de moartea sa survenită în noiembrie 1813, din cauza ciumei (ciuma lui Caragea) a numit pe Fortunato Ercolani Vicar general și administrator pentru Muntenia. "„Monseniorul Raymund Netzhammer, cu un minimum de detalii conjuncturale, fixează întemeierea satului Cioplea în anul 1812. La rândul său, pr. Iosif Gabor, după cum arată circumstanțele venirii
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
fost întemeiat în 1812, sub protecție rusească, pe locul fostului sat aflându-se astăzi Cartierul Dristor. La început, Episcopul Ferreri era și administrator al satului, pentru că locuia printre catolicii de aici. Înainte de moartea sa survenită în noiembrie 1813, din cauza ciumei (ciuma lui Caragea) a numit pe Fortunato Ercolani Vicar general și administrator pentru Muntenia. "„Monseniorul Raymund Netzhammer, cu un minimum de detalii conjuncturale, fixează întemeierea satului Cioplea în anul 1812. La rândul său, pr. Iosif Gabor, după cum arată circumstanțele venirii bulgarilor
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
administrator pentru Muntenia. "„Monseniorul Raymund Netzhammer, cu un minimum de detalii conjuncturale, fixează întemeierea satului Cioplea în anul 1812. La rândul său, pr. Iosif Gabor, după cum arată circumstanțele venirii bulgarilor catolici pe Moșia Dudești, respectiv războiului ruso-turc și epidemia de ciumă, presupune ca dată a începuturilor satului Cioplea luna mai a aceluiași an 1812, imediat după Pacea de la București.”" Istoricul Iacob Ieronim, pe baza documentelor studiate fixează ca dată de întemeiere a satului, cel mai probabil anul 1806, care este și
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
din stuf și a fost construită în 1813, fără aprobarea autorităților. La 5 iulie 1821, o furtună de nisip și un cutremur au făcut ca biserica să se dărâme. Necazurile asupra satului s-au acumulat cu repeziciune, între 1828-1829 o ciumă a lovit Țara Românească, în 1830 o invazie de lăcuste, în 1831 a avut loc o epidemie de holeră, iar în 1853 biserica și toate dependințele au ars ca urmare a unui incendiu mistuitor. Biserica de astăzi a trecut prin
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]