4,212 matches
-
în favoarea unei arte colective, sintetice, un nou simț al materialului, al corespondențelor spațiale și al raporturilor echilibrate de volume - sînt idei ce organizează textul arhitectului român: „Toate valorile esențiale ale arhitecturii trebuiesc revizuite: «interiorul» - singurul scop al acțiunei de a clădi, urbanismul - scopul social al arhitecturii, și estetica - aceasta, în sensul funcțional utilitarist al clădirii”. Desigur, constructivismul arhitectonic - modalitate ideală a artei de a interveni activ în noua realitate - fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că „Țara care l’a svîrlit spre tărîmuri concave îi păstrează încă pînze din influența gingașului Grigorescu. E tot ce se cheamă stigmat românesc în opera lui. (...) Liberat, influența congregațiii internaționale se filtrează direct prin porii lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe“ a nr. 6-7, un comentariu despre expozițiile industriale autohtone („Nu s’ar putea spune că ele constituie o inovație la noi, unde tradiția seculară a bîlciurilor și iarmaroacelor e în plină eflorescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a scris Behne că arhitectura cehă e călăuzită de tendința utilitaristă. Putem spune că nu lipsește chiar o activitate experimentală pentru a găsi principial cea mai potrivită soluție. Numesc acum numai colonia de locuințe experimentale din Brno (?), care a fost clădită anul acesta cu prilejul expoziției jubiliare de către cîțiva arhitecți cehi moderni”. Ecouri ruse, sîrbe și slovene Contactul cu avangarda rusă are loc prin intermediul revistelor occidentale, italiene, franceze sau germane. Nu vom întîlni în publicațiile noastre avangardiste nici o referință la David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradition. Dezideratele amintite în „Scrisoare...“ sînt, de fapt, comune celor două publicații solidare: „s’au prăpădit zadarnic muncă și material reconstituindu-se orașele vechi devastate. Ar fi fost mai nimerit: 1) Să se profite de situația excepțională de a se clădi orașe noui, salubre; 2) de a înlocui haosul ancestral printr’o geometrie rațională”. Paralel cu Anthologie, o altă publicație importantă din „noua Belgie”, 7 Arts - Bruxelles, condusă de frații Victor și Pierre Bourgeois - gravitează pe orbitele Contimporanului. Ultimul semnează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afirmă, pe de o parte, că Arghezi e „modern” doar în Tablete..., pentru a adăuga imediat că Florile de mucigai „rezumă toată problematica modernă în cele 124 de pagini publicate și epuizează atitudinile și tehnicile, strecurîndu-le într-o unitate perfectă, clădind un cosmos, uman și emotiv”. În privința Poemului invectivă al lui Geo Bogza, criticul se arată rezervat, aproape ostil, nu întotdeauna însă și necomprehensiv; apropierile de Sade, Rimbaud, Lautréamont sau Arghezi sînt relevante („coșmarul unui adolescent chinuit de eumenidele sexului”; „Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răspăr cu așa-numitele „contrafaceri ale literaturii profesioniste” (Imanența literaturii, Editura Cartea Românească, București, 1981, p. 17). După ce insistă asupra caracterului nonreferențial, de univers autonom al paginilor bizare, unde „Fiecare piesă e un univers imposibil în sine, dar un univers clădit pe legi interne, în care, dacă intri, nu te mai miră nimic” și „Nici o acțiune a personajului nu contrazice datele inițiale, pentru că nu numai cititorul, ci și autorul s-a supus regulilor jocului” (p. 317), Negrici analizează devierile sistematice de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în țărm. Porți se deschid să-și arate uimirea. Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales, ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit încă nu a bătut. Ceasul așteaptă subt ceruri cari încă nu s-au clădit. [1931] * BOALA Intrat-a o boală în lume, fără obraz, fără nume. Făptură e? Sau numai vânt e? N-are nimenea grai s-o descânte. Bolnav e omul, bolnavă piatra, se stinge pomul, se sfarmă vatra. Negrul argint, lutul jalnic
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în țărm. Porți se deschid să-și arate uimirea. Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales, ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit încă nu a bătut. Ceasul așteaptă subt ceruri cari încă nu s-au clădit. LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de in vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așează. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm o singură oră să ne-mpărtășim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fost romanii de unii învățați din vremi mai nouă că metafizica n-ar fi creat ca alte glorioase seminții, doar apeducte, colisee,foruri, drumuri, eterna urbe, castre și troiane de hotar. Huliți au fost romanii că numai case-ar fi clădit cu atrii primind de sus lumina ș-avertisment ținând pe praguri : cave canem. De ți-ar fi dat s-ajungi odat'la Roma și-adînc în țară, prietene, pe Via Appia te-ai pierde, ai înțelege-atuncia, ce nedreaptă-i cumpăna cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
zile, și surîd la ideea că Îmi face atîta plăcere să-mi văd apartamentul plin cu lume și voie bună. Am fost, de cînd mă știu, o ființă solitară, o singuratică, și nu mi-am dat niciodată seama ce pierdeam neclădind prietenii trainice. Îmi place teribil că am putut să-i „adopt“ pe prietenii lui Dan, ceea ce mi-a deschis un univers cu totul nou. Lily stă pe canapea, iar Tom, pe podea, Între picioarele ei. Anna stă În poala lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care le-a acumulat la adresa mea. Am găsit o cale de a ieși din impas, fără a fi necesar să ne Întoarcem iarăși În trecut și să retrăim durerea și, de data asta, mi-e clar cum am putea să clădim o relație și să ne integrăm una În viața celeilalte. Deci, ești convinsă că ar trebui să fac eu primul pas? o Întreb În timp ce ne punem hainele și ne pregătim de plecare. Linda, conform obiceiului, a plătit și pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tot mai greu și avea aceleași dureri pe care le dă guta. Fiindcă adesea trebuia să stea la pat, am avut lungi convorbiri. Din care am înțeles că de-acum totul i se părea zadarnic, își pierduse mândria pentru ceea ce clădise cu trudă și nu mai avea niciun reazem pentru noi planuri. Au venit apoi primele semne de demență, bruște și scurte. Într-o zi era cât pe-aci să-și înjunghie fiul, pe motiv că, pentru a câta oară, deflorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
preoții care îi deposedau de putere și de bani, au fost de-a dreptul scandalizați. Unii dintre ei, deja bătrâni și presimțindu-și moartea, au cutezat să-l pună la punct: - Nu-ți ajunge că ai dat peste cap ordinea clădită de Rotari? Nu-ți ajunge că faci orice spre a-i denigra și a-i defăima faptele și amintirea? Și nu uita că ești silit să te războiești cu Grimoald. Ele are acum tot aurul și argintul evreilor și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
peste care trona crucea, precum și toate cele trebuincioase liturghiei puse la locul lor, și urma unui picior al arhanghelului întipărită în piatră. Această minune a fost judecată drept o răsplată divină a lucrării lui Grimoald, drept care a pus să se clădească în grotă și deasupra ei o bazilică nouă. Am văzut cu ochii mei urma sfântului picior și altarul, atunci când am ajuns în acel loc cu rămășițele pământești ale lui Rotari și ale Gailei: asta s-a întâmplat în a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de copii, dar abia atunci, la sfârșitul verii lui 1520, se văzuseră cu adevărat. Erau doi oameni îmbrățișați și îndrăgostiți pe care Zogru îi simțea din amândouă părțile, ca și când s-ar fi aflat în inima ființei noi pe care o clădiseră. Îmbrățișarea din pădure, trupurile lor tremurătoare și fericirea care urca prin sângele în care Zogru plutea fără grijă l-au luat prin surprindere și l-au aruncat în apa clocită a bălții. A fost prima dată când s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zglobii. Copii ai lumii împreună, Se joacă între cer și lună. E vremea să ne întâlnim, Și împreună să vorbim. Întotdeauna, noi să știm, Că trebuie să ne iubim. Și dacă suntem somnoroși, În visul nostru - bucuroși: Această lume o clădim Ca pe un joc, fără să știm. Constantinescu Ana-Rebeca, clasa a V-a Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea - Vâlcea profesor coordonator Constantinescu Mihaela Azur Infinitul albastru mulți zic că e Minciună! Infinitul e soare, lună și stea De unde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ce o conduc pe-aleasă la altar. Iar când și-n apele limpezi de munte Va curge-un sânge roșu-azuriu, Atunci îmi voi aduce chiar și eu aminte De trecutul cel aspru, dar real și viu Pe care luna-l clădește seară de seară, Pe raiul albastru și-ntunecat de vară, Îngrozită amintindu-ne de lupta amară, Printre războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel numit Feri a zis că e-n regulă, voi doi o să fiți șefi de brigadă, dar dacă nu merge treaba, o să găsim pe alții în locul vostru, o să vedeți ce treabă nobilă e munca patriotică, ce sentiment înălțător e să clădești patria, puteți fi mândri că voi, deși copii, aveți prilejul să vă dați aportul, dacă veți munci bine, într-o săptămână ați și terminat, asta-i o nimica toată, să vedeți numa’ Canalul de la Dunăre, acolo-i adevărata muncă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dimineață. Făcusem pariu cu Feri, de-ndată ce tovarășul director a intrat în clasă, să ne anunțe că primele trei ore nu se vor ține, pentru că toată școala va merge la cinema să vizioneze un documentar despre planul cincinal, Se clădește țara, ei, și atunci Feri mi-a propus să facem pariu dacă-o să se ia, sau nu, curentul în timpul filmului, Feri susținea că nu, fiindcă ar fi fost sabotaj să se ia curentul în timpul unui asemenea film, sabotaj împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e să fugă din Lands’en cît mai repede, spuse Lucas după ce Îi lăsase să plece pe Philippe și pe soția sa. - N-o cunoști. Nu va renunța atît de ușor la ceea ce ea și mama ei au reușit să clădească. Viața ei e legată de această insulă, În altă parte Gwen știe că n-ar fi nimic. - Începînd din momentul ăsta, o plasez sub supraveghere zi și noapte. O oră mai tîrziu, două mașini ale jandarmeriei se poziționau Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fusese nebună după acel aristocrat pe care-l credea incapabil s-o considere altceva decît o prostituată. Fără să și-o mărturisească vreodată, se iubiseră, totuși, la fel de pasionat, la fel de violent pe cît se sfîșiaseră, iar pe această dragoste de neconceput clădiseră o ură pe care copiii lor o duseseră mai departe. Și pe care o plătiseră cu toții foarte scump. - Fiica noastră a murit, Arthus, acum mi-e totuna... Iadul nu mă sperie, am trăit aici lucruri mult mai rele... Își pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
profesional, Încercau același sentiment de satisfacție constatînd cît de repede și de bine comunicau și, de asemenea, că erau destul de complementari. Cu toate astea, fără să se manifeste deschis, nu prea aveau senzația că fac progrese. Vreme de ore Întregi, clădiseră, stricaseră, reconstruiseră, Încrucișaseră ipoteze, dar nici una nu reușea să integreze ansamblul datelor. Nu aveau decît secvențe de soluții care nu se lipeau Între ele. Și mai cu seamă le lipsea un mobil limpede. Doar cîteva informații pe care izbutiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la școală cu ceilalți, prefera să vină acasă, să-și Încălzească mâncarea pe care i-o lăsa ea dimineața, la plecare. Absența lui Bruno Îl făcuse să sufere? Probabil, dar nu spusese nimic. Copiii suportă lumea pe care adulții au clădit-o pentru ei, Încearcă să se adapteze cât pot mai bine; mai târziu, În general, refac aceeași lume. Victor ajunse la ușă, formă codul; era la câțiva metri de mașină, dar nu-l vedea. Bruno puse mâna pe portieră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nisipos și uscat, bătut de soarele arzător din zori până la asfințit. Stăteau cât era ziua de lungă Într-un fel de case din piei argăsite, Întinse pe niște prăjini arcuite În fel și chip - aceste adăposturi se asemuiau cu ceea clădisem eu când se născuse Unu, numai că erau mari, frumoase și pline de tot ce le făcea trebuință. Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina fierbințelii, nu ieșeau din case decât după ce apunea soarele. Bogăția lor cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de grupuri care urlau. Abe Ravelstein nu avea nimic Împotriva faptului că era Încătușat de corzi. Parisul de azi era Parisul așa cum ar fi trebuit să fie. Regii care au schițat planurile pentru Versailles i‑au direcționat pe arhitecți să clădească și magnificele spații publice ale capitalei. Acestea constituiau acum decorul natural al lui Ravelstein. El apărea ca un magnat În noua ordine a lucrurilor, purtându‑și cărțile de credit și cecurile, gata să zvârle cu dolari - și dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]