16,530 matches
-
Marcel a mirosit afacerea, mă dau la fund și nu mai trec prin Calea Călărașilor, tresar la orice cucurigu mai acătării și nu mai mănânc multă vreme carne de pasăre. Și când l-am auzit pe Moshe zicându-i, la coada de la magazinul pentru lapte, prietenului său Felix, ceva în genul, măi, al naibii vagabond de mucos, ne-a păcălit și ne-a spurcat pe toți, a făcut-o pe hahamul, că dacă-l prind îi pun chelea pe băț, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ele însele, făcând piruete, cu tocurile de cristal pășind pe scena de marmură lucioasă. Ele mi-au șoptit o poveste. Erau singure, înconjurate de copaci, copaci situați printre întuneric întunecat. Cine mi-a spus cum să le caut? Prinsei cu coada ochiului urma poleită a unui licurici și atunci văzusei printre realitățile fantomele nopții. Ele erau balerine, făceau balet pe o lacrimă. Și lângă ele era un colț unde licuricii stăteau împreună, îngrămădiți ca să le fie mai cald. Mi-ai distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încă să știu nimic și mă scuzai, mergând la toaletă să-mi pudrez nasul. La întoarcere intrai în vorbă cu mama unei colege. Aceasta mă prezentă persoanelor cu care vorbea, iar eu rămasei acolo, întreținând conversație. Trasei o privire cu coada ochiului și îl văzui pe Angi râzând în hohote împreună cu tot grupul, iar pe Amèlie atingându-l pe mână așa cum o făcui eu câteva momente în urmă. Privi și ea fugitiv înspre mine, și mie mi se păru, căci mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dormeau, eu îmbrăcai deshabilléul meu roșu, mă pieptănai, mă parfumai, și mersei spre ușa camerei lui Angi. Stătui locului o clipă, pentru a fi sigură că vreau lucrul acesta. Amélie apăru pe coridor și mă văzu. Cu toate că o văzui cu coada ochiului, bătui de trei ori în ușă și intrai. Angi nu dormea. Lumina lămpii îi descria umbre ciudate pe față. Stătea lungit în pat, cu un picior îndoit în sus și cu mâna sub cap. Ținea în cealaltă mână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă doi oameni morți, criminalul chiar aici, și mă trezesc trasă înăuntru, iar țipatul îmi îngheață fiind amenințată cu un pistol. Stai. Stau. Între timp trag cu coada ochiului spre el. E înalt, plăcut,(chiar plăcut), părul să zicem închis, vreo trei centimetri, și se așează comod. Nu voi spune nimic nimănui. Nici nu te-am văzut, nu știu cum arați, îmi feresc privirea de a lui. (Atunci, uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îi ardea câte o nuia. De ce îl bați, mamă? Că e animal, nu știe ce face. Dar rele știe să facă? —Lupaș, vino aici! îl striga Elena. El pășea încet a vinovăție și văzând că Elena îl mângâie, dădea din coadă și se gudura. Odată Silvia a pus-o să refacă stratul de flori pe care Lupaș, jucându-se cu un alt cățel intrat în curte, îl făcuse harcea parcea. Altădată a luat bătaie de la Alexandru. Tatăl trebuia să plece la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
băut suc că trebuia să-și plătească datoriile la colegi. —Fir-ai tu să fii, Lupaș, numai necazuri îmi faci, îi spunea adesea Elena gândindu-se la amendă și trăgându-i urechile în sus. Câinele o privea nevinovat, dădea din coadă și sărea să se joace. Acum când crescuse, trebuia să fie atentă să n-o ia prin surprindere, că dădea cu ea jos, fiindcă devenise puternic. Stai cuminte, Lupaș! că te bat, ridica tonul în timp ce câinele se zbenguia și mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fetei, alergând, depărtându-se și iarăși revenind cu respirația accelerată, cu gura deschisă în care limba nu-și mai găsea locul. —Astâmpără-te! Ce ai? —Ham! Ham! Ham! Lătra el fericit ca într-un dialog cu stăpâna, așezându-se în coadă în fața ei. Cât era de dură aparent, nu putea să nu-l mângâie în timp ce el își întindea gâtul spre ea și îi lingea mâna cu limba lui lungă și roz, ca un bun câine credincios. Elenei îi plăcea s-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din mână și intră cu el în curte țanțoș ca și când ar fi dus un trofeu. Atunci ne-am dat seama și eu, și copiii, că Lupaș făcuse o asemenea ispravă. —Șarlatanule! Șarlatanule! îl mângâie iar Elena, în timp ce el dă din coadă și-i miroase patul, gata de un lătrat de bucurie. —Sst! Taci! Îl amenință Silvia. Mă duc că nu am voie cu el în salon. Nici în spital. —Dar Matei l-a văzut. — Dacă-l vede directorul e de rău
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se și afla în starea jalnică, în care l-am găsit la începutul povestirii de față. Delira des, s-a văzut. Poate, dacă el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de călătorie, ne conformăm zeloși. Mașina este plină până la refuz, iar aerul condiționat nu mai face, nici el, față aglomerației. Broboane de sudoare mi se strâng inestetic pe frunte, regret (tardiv și inutil) că nu mi-am prins părul în coadă, rucsacul bombat ca burta unei gravide îmi apasă umerii, sunt un Atlas postmodern, cuprins subit de vertij, simț enorm și văz monstruos... În fine, ajungem la destinație. Ne năpustim pur și simplu pe ușa larg deschisă a autocarului, facem un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ți-ai lăsat yukata, kimono-ul de bumbac pe care l-ai primit de la început, la vestiar, într-un coșuleț de bambus, trup se înșiruie lângă trup, în clăbuc și abur, cele vârstnice se freacă energic, până se înroșesc, tragi cu coada ochiului, îți poți turna, dacă vrei, apă cu o găletușă rustică, deși cosmeticele pe care le poți folosi din abundență sunt de mare lux, nu te poți hotărî să bagi mâna între picioare, să te cureți în văzul lumii, trișezi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din mine. Oh, mare maestru Soshitsu Sen al XV-lea. Mintea mea refuză să devină o parte din această grădină golașă, din această iarnă tăcută, pentru că nu se poate înălța dincolo de Rezvan. Cum ar putea? Învinsă în fața ludicului, trag cu coada ochiului. Poate că e și asta o formă de contemplație mă consolez, bicisnic. Iat-o acolo, în genunchi, în prag, cu robele ei negre umplând golul minuscul al ușii glisante, ridicându-se elefantin și explodând în falduri de moliciuni, rupând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prezența, așa cum se face vizibilă o murdărie pe fundul unei ape clare, dacă te uiți de undeva de sus". Masako este flămândă de mitul care, încolăcit în inima ei, o face să mă urmărească, împărțită între curiozitate și invidie, cu coada ochiului, atunci când, lângă ea, îmi aleg banalul demachiant pe bază de plante. Și uimirea că, deja, trăind în Japonia sub teroarea constantă a acestor priviri, deconstruită și reconstruită fără încetare, în propriul meu corp neștiutor și suferind, am început și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întoarse capul căutând din priviri, încă liniștită. La masă, mai era un loc liber, fără scaun însă. De jur împrejur, nu se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acomodam, am aruncat o privire pe o pajiște de un verde crud. Mai încolo se întindea un tăpșan plin cu flori. Am plănuit o plimbare și, dacă lumina va dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi culege flori de coada șoricelului și sunătoare. Mângâiam iarba pufoasă și parfumată, când după o denivelare își desfăta corpul o divă. Am ocolit locul mi-am continuat plimbarea prin iarba verde spre tăpșan . -Ei! ... unde pleci? Cine ești și mă rog de ce nu mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a revenit în completul de judecată și judecătorul a dat cuvântul reprezentantului lor să dea citire sentinței: -Insist să se păstreze liniște, în timp ce vom asculta sentința. -Domnule judecător, onorată instanță, măcăi o rață, în timp ce-și scutura de zor coada albă dar murdară, vă aducem la cunoștință următoarele: Pripone și Cocone vor fi vânduți la târg iar banii astfel obținuți vor fi dați fostului lor stăpân pentru a-și cumpăra un singur și bun cocoș pentru ograda lui. CALUL ȘI
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
i-a răspuns calul. Câinele a mai lătrat puțin, în timp ce se învârtea în jurul calului cu gândul de a-l ataca. Profitând că stătea calul culcat și avantajul era de partea lui, dintr-o dată si-a lăsat corpul lui mic pe coadă și-a făcut avânt și dintr-un salt a înfipt dinții în spatele calului, făcându-i o rană care sângera puternic. Calul s-a ridicat în picioare, după care a început să arunce cu copitele din spate, gândind că poate lovi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a început din nou să dea jir pentru hrănirea lui Mozorel. PĂȚANIA LUI SCORUȘ Într-o familie de pisici, care trăia într-o ogradă aproape de Bașiu erau dezbateri mari. După ce Mlădiță, Sforăilă și Scoruș au crescut, s-au ridicat în coadă și la vânătoare, au plecat. Părinții au fost de acord, în schimb le-a dat de grijă să nu se rătăcească în cazul în care rămân mai în urmă. Pale de vânt rătăcite le-au dat de știre că, în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o pisică urmărea cu mare atenție priveliștea. Pe Dondonel l-a supărat și pisica, îndreptându-se s-o prindă, zise: -Lasă că îți arăt eu, m-ai urmărit ca să mă torni stăpânilor? ... Și nici una, nici două, a prins pisica de coadă, a învârtit-o deasupra capului de câteva ori, după care a aruncat-o în fântână. -Miau! Miau! făcea pisica disperată în fântână. Ca să n-o mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfat. -Nu înțeleg, de aceea te mai întreb o dată, ce cauți tu la acel sfat? -Târâtoarele se adună la acest sfat ca să hotărască ce trebuie să facă pe viitor neamul lor împotriva copiilor care rup, fie din greșeală, fie intenționat, cozile șopârlelor. Cu această ocazie vreau să particip și eu la acest sfat, unde mă întâlnesc cu mai mulți confrați ai mei care au pățit la fel ca mine. Copiii le-au distrus casele și vrem să facem plângere împotriva lor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pădurea și în acest mod le-a limitat posibilitatea de a găsi ușor hrană. Discuțiile aprinse au fost în cazul în care cele șapte șopârle au propus forului coordonator să fie aspru pedepsiți copiii care rup, din greșeală sau voit, cozile șopârlelor. Un alt subiect aprins a fost acela despre modul în care sunt distruse casele melcilor de către persoane care, în loc să-i ocolească, îi calcă pur și simplu. Melcii s-au plâns că trebuie să consume o mare cantitate, din rezerva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
persoane care, în loc să-i ocolească, îi calcă pur și simplu. Melcii s-au plâns că trebuie să consume o mare cantitate, din rezerva internă, de alantoină la refacerea caselor. Dar voi, șopârlelor, de ce vă plângeți? Șiu că vă puteți regenera cozile dacă le-ați pierdut sau dacă vi le-a rupt omul, a întrebat zâna protectoare. -Așa este, se regenerează, zise una dintre cele șapte șopârle. Numai că în urma acestui fenomen suferim de două ori; o dată că nu mai crește la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șopârle. Numai că în urma acestui fenomen suferim de două ori; o dată că nu mai crește la lungimea pe care am avut-o la început, apoi, dacă suferim un al doilea accident, nu se mai regenerează și până la moarte rămânem fără coadă și cu foarte mare greutate ne putem deplasa atunci când suntem în pericol. -Aștept părerea voastră în legătură cu măsurile pe care ar trebui să le luăm pe viitor împotriva omului. Una din cele șapte șopârle a dorit: -Să fim și noi dotate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]