5,430 matches
-
dinții aceia mici de lupoaică tânără care strălucesc când deschizi buzele roșii și pline... oh, ochii tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc. Oh, demon de voluptate. Are și ce să spună, mizerabilul, pe când tu acum Îți miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o clipă, umple cu o clipă de plăcere o viață irosită În slujba unei divinități geloase, răscumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se lipește de pulover, trimițind prin Împletitură o căldură deloc binevenită. După decolare, bărbatul Își pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și Îl Împunge. Femeia Își apropie coapsa de a lui, sorbindu-i piciorul. Americanii devin din ce În ce mai mari, scaunele din ce În ce mai mici, e diavolesc, dă În clocot Wakefield. Producătorii de blue jeans au Înțeles că fundul americănesc mediu a crescut considerabil, de ce n-or pricepe și liniile aeriene? Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cum ar fi dacă ar propulsa unul dintre ochii elefantului În mijlocul mesei, chiar peste pîinea cu ceapă. Ce lovitură! Dar oare Wakefield ar recunoaște În asta porunca pistolului de start? Probabil că nu: pare mai degrabă preocupat, pentru moment, de coapsa superioară a lui Maggie, pe care și-a lăsat ușurel mîna. Să lăsăm copiii să se joace. Diablo are o slăbiciune pentru Eros: conduce către un soi de suferință cu totul deosebită. CÎnd prînzul se termină, Wakefield o roagă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
El nu mănîncă niciodată carne. Tipa cu realitatea virtuală Își dorește acum să nu se fi dus niciodată acasă cu rusul de la discotecă: pelvisul ei e În flăcări, dar e un alt fel de mîncărime. Își strecoară mîna dreaptă Între coapse cît poate de discret. Farkas se scufundă și mai mult În scaun: se vede pe sine cocoțat pe acoperișul roșu și țuguiat al casei părintești din satul natal; maică-sa Îl strigă să se spele Înainte de cină. O goangă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În mașină. Suvenirul tău. Neva flutură mîna În semn de bun rămas. Ea și Sherill rămîn În casă „ca să pună la punct niște amănunte“. În timp ce microbuzul Îi duce Înapoi În parcare, ea Îi ia mîna și i-o pune Între coapse. Animăluțul culcușit acolo pulsează. Își pune picioarele În poala lui. El i le Încălzește cu mîna liberă. O pereche frumoasă, Într-adevăr. Ei, n-ar fi murit Diavolul de rîs dacă Wakefield ar fi ales Casa Viitorului drept cuibușor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și negru, cu ochi căprui și cu haine oarecum lălîi. Și este foarte sigur că ea va Întîrzia. Este surprins cînd apare la timp, o blondă subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lungă și roșie Înfășurată În jurul gîtului; Susan putînd o haină de blană artificială pînă la glezne și bocanci de război și obișnuita ei Încruntare concentrată; Tiffany, cu o jachetă de lînă albastră, blue jeans și cizme de piele pînă la coapse. Se fac prezentările și toți se apucă să studieze imensul glob din fața pavilionului ungar. Concepute de un arhitect țicnit care a lucrat la concept, În secret, timp de cincizeci de ani, planurile pentru acest obiect au fost descoperite Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-i trezească Henriettei interesul pentru o partidă de sex. Toți se îndrăgostesc de ea până peste urechi, Fran îi trimite la plimbare și ei nu-ți mai vorbesc niciodată. Henrietta simți penisul soțului ei începând s-o împungă în coapsă, obișnuitul lui preludiu subtil la actul de seducție. — Asta-i altceva. Atunci era vorba de un potențial soț. Acum e vorba de un potențial tată. Îl privi în ochi. Bănuiesc că n-ai vrea să te oferi voluntar? Asta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
portiera vechiului său Saab decapotabil, o mașină pe care o avea de când îl știa Fran. — Oh nu? Atunci înseamnă că te-ai înmuiat. Obișnuiai să faci moarte de om pentru un articol. Sau cel puțin să-ți dezgolești jumătate din coapsă pentru unul. Fran îl ignoră. — Întâmplător, cred că ar trebui să tragem cu toții ca să facem orașul ăsta un loc mai bun, nu să concurăm în a da în vileag delincvenți mărunți. — Aha. Rânji atât de enervant încât lui Fran îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pare că ar fi prea hărțuită. Fran trebui să-i dea dreptate. Miriam purta un costum elegant, de reporter, cu taior strâns în talie și fustă scurtă, dar în locul dresurilor mate pe care le preferă cele mai multe dintre femei, la jumătatea coapsei sale se zărea o jartieră din dantelă. Fran, care aparținea unei generații ce considera că a purta ciorapi cu jartiere era emblema supunerii și disconfortului, pe lângă urmele pe care le lăsau pe coapse, fu revoltată. Pentru ce luptaseră Emmeline Pankhurst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
le preferă cele mai multe dintre femei, la jumătatea coapsei sale se zărea o jartieră din dantelă. Fran, care aparținea unei generații ce considera că a purta ciorapi cu jartiere era emblema supunerii și disconfortului, pe lângă urmele pe care le lăsau pe coapse, fu revoltată. Pentru ce luptaseră Emmeline Pankhurst și Gloria Steinem? Probabil, șopti o voce în mintea ei, pentru dreptul de a alege după pofta inimii între ciorapii cu jartiere și dresurile ca de uniformă, dar după șase pahare de sangria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Așa Laurence nu trebuia să afle nimic. Liniștită de acest gând și legănată de ritmul roților de tren, ațipi. Se trezi chiar când intrau în Woodbury, descoperind că fusta îi era ridicată, lăsând să se vadă o bună bucată din coapsă, și că tânărul din fața ei o privea în timp ce făcea ceva de nedescris sub suplimentul despre mașini al unuia din ziarele ei. Nu ți-e rușine, îi veni să strige, n-ai pic de respect pentru o femeie însărcinată? În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
De ce tatăl meu se află în mașina aceea de poliție? Tânăra se întrerupse din relatare și se întoarse spre Fran. Purta o geacă de blugi peste o bustieră și o fustiță roz cu volane care lăsa să i se vadă coapsele durdulii, ce îi evocară lui Fran povestea celor trei purceluși. Și deși trupul ei lăsa impresia de generozitate, fața îi era suptă și răutăcioasă. — Pentru că e un boșorog pervers, de-aia. Fran o antipatiză instantaneu. Domnule polițist, ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că îi scăpă un oftat. Respirația i se acceleră și simți că îi transpiraseră palmele. Cum putuse? Cum putuse Jack să o trădeze așa? Pe prima pagină să lăfăia o fotografie a grăsanei din parc, cu sânii ei proeminenți și coapsele cât trunchiurile de copac ascunse discret sub o rochiță înflorată, care cerea ca parcurile locale să devină locuri unde mamele și femeile singure să fie apărate de tot felul de vagabonzi care dădeau târcoale și se gândeau la un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
două femei sub un cer de furtună, cu trei plopi înclinîndu-se în fundal. Cea din prim-plan își ține mîinile la urechi într-o atitudine crispată de groază, părul îi flutură, iar rochia ridicată de vînt îi dezvelește pînă sus coapsele. Dedesubtul imaginii, semnatarii sînt menționați în ordine alfabetică: Ion I.C. Brătianu, Claudian, Horia Maniu, Ernest Poldi, N. Porsenna, Theodor Solacolu, Tristan Tzara, Ion Vinea... Apar - după cum se vede - nume noi: Horia Maniu (fratele mai mic al lui Adrian Maniu; va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care Gaston n-o învățase din cărți. Nu prea înțelegea ce vorbesc, dar deducea. Mai mult decât conversația lor însă, îl tulbura faptul că femeia cea grăsuță ca un pepene, care se așezase lângă el, își plimba degetele pe coapsele lui. Gaston, care nu uita niciodată cum trebuie să se poarte, și-a dat seama că nu se făcea să stea în fața unor femei cu pălăria pe cap. Și-a scos-o în grabă și s-a scuzat pentru lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston dădea din cap cu putere și se ținea bine de portiera mașinii. Frica a pus stăpânire pe inima-i slabă din trupul uriaș. — N-ai auzit? Am zis să cobori! Endō începu să-l lovească brutal cu piciorul în coapsă. — Nu vrei să ieși? În clipa aceea portiera s-a deschis larg și Gaston s-a sprijinit de ea. Endō l-a înhățat când era gata-gata să cadă. — Vrei să te omor și pe tine? Gaston arăta de parcă era gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bucătărie, unde Începu să deschidă dulapurile, vrînd probabil să găsească o vază. Rahat. Bucătăria arăta ca după un bombardament. Pregătisem amîndoi cina cu o seară Înainte, iar Dan se strecurase În spatele meu În vreme ce curățam și-și plimbase degetele pe interiorul coapsei mele, așa că am lăsat baltă orice activitate de readucere a camerei la starea ei originară, de curățenie imaculată, și-am dat fuga În dormitor, abandonînd totul pe a doua zi dimineață. Auzisem mai demult că semnul după care poți recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e necesar să clarific unele lucruri. Astea (se Întoarce și ne arată gambele) sînt Înfiorătoarele mele varice, care sînt o chestie ereditară, dar au fost amplificate serios de bombonica pe nume Oscar. Asta (apucă Într-o mînă o bucată de coapsă plină de gropițe) este pielea mea coajă-de-portocală, iar ăsta (se bate peste burta ieșită În afară) este din nou semnul trecerii lui Oscar cel Groaznic. — Draga mea, spune Gregory, ridicîndu-se Într-un cot, de ce Dumnezeu insiști să-ți scoți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Hawaii Tropic. — Oare Lisa a avut ocazia să-ți numere imperfecțiunile pînă acum? — Desigur, confirmă Trish. — Și, dă-mi voie să ghicesc: ea, personal, nu are nici una, corect? — Ba da! strigă sus-pomenita, din piscină. Am cele mai oribile vene pe coapse pe care le-ai văzut În viața ta. Uite. Arată cu degetul la coapsele ei, dar singurul lucru vizibil este pielea Întinsă și aurie. — Nu are nici una, așa-i? rînjesc eu la Trish. — N-am găsit nimic, mă imită aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
confirmă Trish. — Și, dă-mi voie să ghicesc: ea, personal, nu are nici una, corect? — Ba da! strigă sus-pomenita, din piscină. Am cele mai oribile vene pe coapse pe care le-ai văzut În viața ta. Uite. Arată cu degetul la coapsele ei, dar singurul lucru vizibil este pielea Întinsă și aurie. — Nu are nici una, așa-i? rînjesc eu la Trish. — N-am găsit nimic, mă imită aceasta. — Și am o grămadă de fire de păr care cresc pe sub pielea din zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60, din material imprimat, care-i dezvăluie coapsele cînd se așază. Trish și cu mine ne dăm ghionturi și chicotim ca niște școlărițe de fiecare dată cînd observăm privirile lui Michael ațintindu-se asupra picioarelor ei. Cu asta sînt șase, Îmi șoptește Trish, amîndouă cu ochii pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care prefera să stea jos. Fapt e că, fiind de la brâu în sus un bărbat normal, avea picioarele ridicol de scurte, astfel că stând jos sau în picioare era la fel de înalt. Poate că de-asta longobarzii îi ziceau arga lagi, „coapsă nedemnă“. Era îmbrăcat în bumbac prețios vopsit în purpură, din urechi îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înainte să plece și n-a vrut să fie plătit. Despre întrebuințarea viperei l-am întrebat pe Rachti. - Credeam că știi până și asta, mi-a zis. După care mi-a povestit legenda unui războinic rănit de o suliță în coapsă; fapt e că prin rană i se scurgea sângele, dar a fost salvat de mușcătura unei vipere. M-a lămurit că, atunci când nu se reușește să fie oprită o hemoragie cauzată de o rană, se cade a fi folosit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai puțin și slăbea văzând cu ochii. Am început să folosesc granulele. După ce respira aburul acela, simțea că durerea dispărea și că o cuprindea o amorțeală profundă. Spălând-o, mi-am dat seama că avea niște noduri mari la începutul coapsei, la gât și sub brațe. Suferea enorm, nu-mi surâdea de fiecare dată când mă apropiam de pat. Ariald mi-a trimis două sclave ca să aibă grijă de ea. Gundo venea la noi în fiecare zi ca un tată inimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]