27,125 matches
-
Polonia, au pierit în Holocaust. Vrînd să descopere circumstanțele uciderii acestor rude, Daniel află și de partea de vină a supraviețuiritorilor din familie, care i-ar fi putut ajuta să scape dar nu au făcut-o. Culege mărturii din diverse colțuri de lume, se duce împreună cu cei doi frați și sora lui la Bolechow, unde mai găsesc cîțiva vîrstnici ce au cunoscut familia Jäger. Consemnînd această anchetă - cu zvonurile, pistele false, minciunile și adevărurile subiective ale martorilor, scriitorul pune în paralel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
al său, apărut în 2005, concomitent la Paris și Atena, este totodată și o tandră evocare a mamei, care contrazice declarația din titlu. Așteptam de obicei să dea în clocot cafeaua și apoi să-ncepem discuția. Ne așezam într-un colț al salonului, fotoliul tău era întors spre ușa dublă care dădea în grădină, al meu se afla în dreapta ta, lângă bufet. Dacă nu mă înșel, firește. Nu cumva eu ocupam locul din dreptul ușii? O lumină blândă se strecura prin
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
pe caloriferul de la spital sau pe pervazul ferestrei tale din Tinos. Locul său obișnuit la Nea Filadelfia era pe masa din bucătărie, alături de blocul de calendar. Dac-aș încerca să-ți fac portretul n-aș omite să desenez într-un colț tranzistorul și, în alt colț, calendarul așezat pe un soclu din fier, unde îți notai gândurile și dorințele. Recolta zilelor era mai degrabă amară în ansamblu. Voi încerca mai târziu să redactez un buletin de informații privind ultimii doisprezece ani
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
pe pervazul ferestrei tale din Tinos. Locul său obișnuit la Nea Filadelfia era pe masa din bucătărie, alături de blocul de calendar. Dac-aș încerca să-ți fac portretul n-aș omite să desenez într-un colț tranzistorul și, în alt colț, calendarul așezat pe un soclu din fier, unde îți notai gândurile și dorințele. Recolta zilelor era mai degrabă amară în ansamblu. Voi încerca mai târziu să redactez un buletin de informații privind ultimii doisprezece ani. Îți voi vorbi de eclipsa
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
pleca dintre cei vii peste puțină vreme, așa cum presimțise. Noua autoficțiune Deja ajunsă la numărul al treilea, revista Noua literatur| (ianuarie 2007) propune un interesant dosar consacrat autoficțiunii. Tema nu e, s-o recunoaștem, chiar imprevizibilă. Se vorbește uneori pe la colțuri - de cafenea sau de hebdomadar - despre din ce în ce mai multe cărți de gen. Se afirmă, alteori, moartea romanelor clasice în favoarea acestor hibrizi cu ADN pe jumătate textual. Din fericire, răspunsurile din Noua literatură se dovedesc și diverse, și spontane, așa încât atât de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
nemurire. Cum să-l conving că n-am de unde? Că doar fac parte din acel grup de "oameni celebri" pe care lumea îi tot confundă între ei. Merge în urma mea și scâncește: "Măcar o dată! Fie și în treacăt! Într-un colț de ziar. Într-o notă măruntă de subsol. Pomenește-mi măcar o singură dată numele! Te-am înjurat, e drept, dar în felul ăsta lumea a ajuns să vorbească de mine. Acum toți vorbesc de mine: sunt cel care te-
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
noi, relativ ușor de contactat printr-un simplu apel telefonic? Poate prin discreția excesivă a omului care își petrece o bună parte din timp departe de București, iar atunci când apare (de obicei la târgurile de carte) stă relativ retras în colțul său, cu o pipă stinsă în mână și discută discret cu vreun prieten de demult sau cu vreun admirator ocazional. Apoi, a avut neșansa de a-și publica mai toate cărțile din epoca tranziției la edituri onorabile, dar cu strategii
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
ci prin acțiune tenace, meticuloasă, discretă dar inflexibilă. De-a lungul secolelor, această sedimentare identitară a generat o amprentă stilistică de o frapantă originalitate, recognoscibilă (dintre toate artele) cu precădere în arhitectură: ancadramentele ferestrelor și volutele bisericilor; pinaclurile montate pe colțurile acoperișurilor; fațadele și curțile interioare placate cu azulejos (plăci de faianță, preponderent alb-albastre); dantelăria în piatră a catedralelor și marmura fântânilor; crenelurile citadelelor și oazele luxuriante ale parcurilor; infinit-împodobitele palate și jocurile de cuburi ale caselor simple, azvârlite labirintic pe
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină/ Sub crinul feței voastre zîmbitoare?// De ce surîdeți, Mona Lisa? Spasmul/ Din colțul gurii voastre e sarcasmul/ Trădării poate?... Unde e misterul?// Eu știu atît: Că zîmbetul acesta/ Cuprinde-n el tot Iadul și tot Cerul;/ E Mesalina-n el, dar e și Vesta!...". Firește, sonetele ultimele ale lui Voiculescu, și Curțile vechi
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
cunoșteam moartea, boala n-o bănuiam. Acum, dragă Absurdica, nu-s în stare decât să-mi amintesc lucruri urâte, gafele enorme stor-cându-mi viața de bucurii..." (pp. 50-51) Dacă anii copilăriei și femeile fascinante de pe vremuri s-au pitit într-un colț al memoriei, de unde revin periodic pentru a provoca sfâșietoare aduceri aminte, există și bucurii ale vieții care pot fi oricând retrăite. Ele se află la doi pași, pe rafturile bibliotecii. Sunt cărțile care adăpostesc izvoare de înțelepciune și a căror
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
colecția altuia. Sunt expuse picturi de Cézanne, Matisse, Renoir, Henri Rousseau achiziționate de Picasso... Tablouri de Cézanne, Van Gogh, Gauguin din fabuloasa colecție Edgar Degas... Vollard nu a avut doar un rol major în promovarea tinerei arte franceze în toate colțurile lumii, ci a contribuit decisiv la schimbul de idei creatoare între membri unei întregi generații de artiști. Mai mult, Vollard și-a încurajat mereu artiștii favoriți să abordeze noi teritorii, noi mijloace de exprimare. La îndemnul lui, fovii - Vlaminck, Derain
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
Expoziții temporare? Dintre cele mai captivante! Dintre cele mai costisitoare sub aspectul organizării, oferite gratuit marelui publc. Mă refer la fabuloasa expoziție a dipticurilor olandeze grupate - la National Gallery of Art - sub genericul "Portrete în rugăciune", lucrări adunate din toate colțurile lumii, din Statele Unite, din Europa, din Australia, din Rusia, din colecții particulare sau din fonduri de stat. Tot aici, la National Gallery, aparținând fondului muzeal, poate fi admirat unicul tablou al lui Leonardo aflat pe teritoriul Statelor Uni-te, celebrul
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
a fost aruncată de vie casa bunicii mele; case ucise ca oamenii; case care mi se alintau în cap lingușitoare ca pisicile, încercându-mi memoria cu degetul. Caut și nu găsesc nicăieri atât de clara adresă a bunicii: Cazărmii 21 colț cu Logofătul Nestor, mais ou sont elles les maisons d^antan? Era o casă care totuși n-a făcut rău nimănui, o casă cumsecade care își deschidea largi porțile spre grădină și spre lună și a fost ucisă ca un
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
Regină peste grădinița sa mustind de copii și de liliac înflorit și era de parcă vedeam cum casa bunicii își deschide din nou porțile să locuiască în mine ca să o pot arăta copiilor mei... Unde mai ești tu, dragule Logofăt Nestor colț cu strada Cazărmii? După această întrebare adresată de mine orașului în durerile refacerii Bunica zâmbește de la balconul casei și îmi aruncă o floare de liliac.
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
versului, ci tot artificiul literar reprezintă soluția, ca în această suită de trei poezii, de o aceeași mediocritate: "ea îi face semn cu mâna spre masa liberă de lângă mine/ el îi arată o alta în capătul celălalt/ ea pornește spre colțul în care stau/ el o urmează cu pași rari și mă privește fix în ochi/ eu nu mai știu în ochii cui să mă uit" (O pereche intră în restaurant); "cine nu vede dunga subțire a tinerei fete/ ce s-
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
de pe tortul familiei rămâne, totuși, pentru mine, editura Amurg sentimental. Pot să stau, ore în șir, să-mi imaginez coada de trecute vieți de doamne și domnițe care așteaptă, cuminți, în fața porții, cu manuscrisele în sacoșă și cu lacrimile în colțul ochilor; fiecare se înfioară și tremură ca frunza când aude tiparnița sortită să-i împrăștie suferințele spre cele patru puncte cardinale." Intuind că în spatele acestor note stă o plimbare la pas prin Târgul de Carte Gaudeamus și nefiindu-mi tocmai
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]
-
însuși vrea amănunte, amănunte, amănunte..., de cozerii), în care hăituiții și hăitașii se amestecă indistinct. În încordarea de anticameră a unei terre promise unde curg litere, existența pe multe etaje, de la universitari cu morgă la debutanți de la țară, își rotunjește colțurile și, conciliindu-și craii și dezmoșteniții, se face literatură. Așa se întîmplă cu micile destăinuri ale ucenicilor pe care Lovinescu le scrie în jurnal, cu confesionalele paralele ale doamnelor și domnilor evoluînd în preajma scenei, cu nădejdile atîrnate de o scară
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
într-o piscină universitară." Din cînd în cînd, nemulțumirea e lăsată deoparte, pentru portrete de galerie ca, bunăoară, acela al lui Voronca: "menționat prin micile antologii moderniste ale tinerilor francezi, Voronca umbla ca o cometă în largi ocoluri, dintr-un colț al lumilor stelare, ca să apară într-altul." Însuși stăpînului casei, într-un moment de armistițiu, i se așază poza, unu la unu, în raftul cu modele în negligé: "Lovinescu însă se anima repede, rîzînd cu mare poftă, dînd capul pe
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
tranziție: "dacă Guvernul cedează în fața sindicatelor, economia Ťse bulgarizeazăť" (România liberă, 2560, 1998, 3). Termenul a ieșit din uz în perioada care a urmat, fiind evocat astăzi doar cu explicațiile de rigoare: "Cu niște ani în urmă (...), vorbeam la toate colțurile de stradă și pe toate posturile TV de bulgarizarea României. (...) Bulgarizarea s-a metamorfozat din insultă în compliment și din risc în elan utopic" (R. Paraschivescu, în Gazeta sporturilor, 24.10.2005). Tiparul este prezent în mai multe limbi, producând
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
prima vedere, între prezentarea grafică a proaspetei autobiografii a lui Ștefan Cazimir și conținutul volumului există o perfectă corelație. De pe coperta IV ne privește o fotografie generos retușată a autorului, rumen în obraji și cu un surâs aproape imperceptibil în colțul gurii - un companion cât se poate de potrivit pentru o carte agreabilă, scrisă cu umor, dar care pare a avea drept unic scop crearea unui portret cât mai măgulitor al eroului său. Invocând predecesori celebri precum Iulius Caesar sau Titu
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
la fel de buni, mai buni? Dar dumneavoastră, scriitorii români, sunteți la fel de buni ca cei francezi, japonezi sau americani? În ceea ce mă privește, cred că nu pot exista decât două etaloane: în chirurgie, să acord pacientului aceleași șanse ca în orice alt colț al lumii civilizate. Iar în cercetarea științifică, să aduc ceva nou. În rest, în știință, pur și simplu nu contează că ai făcut ceva pentru prima dată în țară, oraș, județ sau cartier. Contează dacă ești primul. Mă pune pe
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
pot păstra nimic în loc. Și nu înțeleg acum, de ce vrei să cedezi Văzând cum arunci cu apă peste viul foc... Încă nu îmi dau seama de greșeala ce ai văzut-o Care te-a împins să mă gonești din acel colț stingher. Nu mi-ai arătat că era pasiune dar am simțit-o; Acum am ajuns să nu mai știu ce vreau, ce să ofer... De la incertitudine ai ajuns repede la nepăsare Și sper să nu fi uitat măcar vorbele de
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
alergând pe cer? Chiar din orice mi-ai spune și orice mi-ai face Dar plecarea ta m-ar lăsa fără resurse să sper. Fără sprijin Ce rost mai am și de ce mai sunt, Dacă nu pot să-mi completez colțul mulțumirii Cu ființa suavă, cu un blând alint, Descifrând astfel misterul iubirii? Aș vrea... ca atingându-ți palma, Să știu că am găsit un sprijin, Să realizez că am găsit urma, Înspre feminismu-ți blajin. Nici noaptea nu mă mai adoarme
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
oameni care au toate motivele să-l țină minte pe Alex Ștefănescu. Și nu neapărat pentru a-i solicita autografe. Un fenomen care a luat proporții în societatea românească de azi, pe care toată lumea îl observă și îl discută pe la colțuri, dar nimeni nu îl analizează la modul serios, este cel al personalităților care își promovează amantele în funcții. Alex Ștefănescu are chiar curajul să-și arate simpatia pentru o declarație a lui Ludovic Orban, potrivit căreia există femei care fac
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
greu să aleg între Relatarea unui bărbat de la pagina 94 și Relatarea unui bătrân de la pagina 109, dar fie: Într-o seară mergeam repede pe trotuar, urmărindu-mi chipul bosumflat în vitrinele împodobite cu ciorapi și chiloți. Când am dat colțul în viteză, m-a zdruncinat o izbitură puternică. În fața mea zăcea o femeie trântită pe asfalt cu fața în sus. Buzele ei murmurau o lungă înjurătură. Priveam cum i se zvârcolește piciorul drept - o bucată de ghips se sfărâmase și
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]