2,821 matches
-
mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe aici, am colindat cu câte o fată toate străzile, le-am bătut pas cu pas. Acum le observ pentru prima dată, atunci o vedeam doar pe partenera plimbării; nici nu mi-am dat seama cât de divers e Bucureștiul; o cotitură la stânga, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu au loc probabil aceleași reacții ce mă incită să fiu mereu pe partea cealaltă, În răspăr față de opinia curentă. Pot să mă bat ca un muschetar pentru o idee numai dacă am o asistență cât de cât prezentabilă. Am colindat toate grupele anului IV În căutarea unor adversari de idei, dar mă interesau mai ales reacțiile venite din partea unor colege frumoase. (duminică) Îmi pun pelerina, pantalonii În dungi, pălăria neagră și ies pe după colțul Universității. Mă târâi, moluscă lentă, purtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mișcă tot felul de păsări: prepelițe, dropii, rațe sălbatice. Călcând cu luare-aminte, n-am observat că mă Îndepărtez de grup și că ceilalți nu se mai văd; foșnetul vieții din ierburi mă purta aiurea, când, deodată, am presimțit cum mă colindă fiorii unei spaime neînțelese; Încet, din ierburi, ceva cald m-a invadat, suind prin tălpi În sus spre genunchi, spre șolduri, În piept, În brațe, În creier: era spaima singurătății. M-am cutremurat și, cu precauție, am ridicat privirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În Țara Cantoanelor. Îți voi scrie de la Viena. Eu Meine Liebe, Disciplina habsburgică mă nevrozează; prea multă curățenie, prea mult stil Înalt, Îmi e dor de praful și mirosul de usturoi balcanice. Bă, ce-aș mai mânca niște mititei! Am colindat mai multe zile prin Kunsthistorischemuzeum: să vezi Infantele lui Velásquez, despre care știam de la tine, să vezi cât Breughel au; aici era de tine, genialoidule, dar ce să-i faci?! M-am dat În Roată În Prater până am amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îmi plătesc singură apartamentul, apropo — și uite-o. Vreau să spun că, în principiu, aș fi putut să refuz, dar mi se pare o prostie, nu? Fetele au urcat în decapotabilă și au plecat să ia masa la Ivy, să colinde prin magazinele de pe Bulevardul Robertson pentru ca Emmy să cumpere o pereche de botoșei pentru nepotul ei și să dea o raită pe Plaja Venice, aproape de care stătea Adriana. Studioul în care locuia era luminos și modern, un spațiu curat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Columbia Road rețelele de aprovizionare fuseseră Întrerupte, iar apa care picura din rezervoarele de pe acoperișuri avea un gust metalic neplăcut. Odată, pe cînd zăcea bolnav Într-un dormitor aflat la mansardă pe Great Western Road, un grup de civili japonezi colindară o oră prin camerele de la parter, dar Jim se simțea prea rău ca să-i poată striga. Într-o după-amiază, Jim se cățără pe zidul din jurul unei case din spatele Country Club-ului american. Sări Într-o grădină mare, năpădită de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
La 2 august, după zvonul că rușii intraseră În război Împotriva Japoniei, sergentul Nagata și soldații lui se retraseră În casa paznicilor și nu mai patrulară În jurul gardului, abandonînd lagărul În mîinile deținuților. Grupuri de prizonieri britanici trecură gardul și colindară de-a lungul orezăriilor din apropiere. Părinții stăteau lîngă copiii lor pe movilele funerare, arătînd cu mîna spre turnul de pază și spre dormitoare, de parcă ar fi văzut lagărul pentru prima dată. Un grup de bărbați, condus de domnul Tulloch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la cincizeci de metri distanță, și rămase pe loc cînd pilotul se opri să acționeze elevatoarele unui avion Zero lovit. Așteptă pînă cînd japonezul porni din nou și o luă În urma lui, fără să se ascundă. Preț de un ceas, colindară amîndoi capătul de sud al aeroportului, tînărul pilot fiind urmat de băiat. Se zăreau barăcile și blocurile de dormitoare din lagărul Lunghua. Departe, dincolo de aeroport, echipele de sol stăteau la soare, lîngă hangarele arse. Deși Își dădea seama că Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pierzi timpul aiurea... Căscând gura prin oraș... Sau abuzând de somn... Și timpul trece fără folos... Cel mai bine este să pleci În concediu În colectiv. Citește mult! Învață! Și dacă poți fă și pe alții să priceapă rostul cărții... Colindă țara, vizitează regiunile fruntașe... Noroc bun! Spune celor din fabrici că noi, minerii, lucrăm În contul lunii decembrie... Fă sport... Controlează-ți sănătatea pentru ca, Întorcându-te În fabrici, să pășești cu forțe noi În muncă. Tu sosești În București. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un Îngeraș călare. Dăi Domnu’ Doamne. O hârtie galbenă de un leu Îți fâșâie În palmă. Cel mai mult Îți place chestia aia cu „la un colț de cotitură”. Este vremea colindelor. Cică Portocală și cu frații gemeni de pe Tolbuhin colindă prin tramvaie. Sunt vremuri când totul e lin. Ca În deșert. A nins. Părinții tăi s-au Întors de la Revelion. Au făcut Revelionul la un prieten pe Avrig. Toată noaptea au dansat tango, iar dimineața perinița. Tatăl tău este vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În urmă o țară a frigiderelor goale, o țară a frigului, o țară a Întunericului, o țară a cozilor, o țară a absurdului, un „paradis” al fricii. Ninge peste lume și peste libertate, anul agonizează În triste zăpezi și primul colind atinge chipul acestei țări. Moș Crăciun cu barba albă, Te așteaptă mulți copii Azi când vii la noi la poartă Ad’ un sac de jucării Anu’ntreg am fost cuminte Și ascultător și bun Te aștept cu dor fierbinte Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
don Miguel, nu cumva să fiți dumneavoastră ființa fictivă, cea care nu există în realitate, nici viu, nici mort; nu cumva să nu fiți nimic mai mult decât un pretext pentru ca istoria mea și alte istorii ca a mea să colinde prin lume. Iar apoi, când dumneavoastră veți muri de-a binelea, noi vă vom purta sufletul. Nu, nu, nu vă tulburați, căci, deși dormiți și visați, sunteți încă viu. Și-acum, adio! Și s-a risipit în ceața neagră. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
împrumutate de la bibliotecă și apoi le dădeam deoparte, îmi luam pălăria și haina și urcam cele trei trepte ce duceau de la camera mea de la subsol în lumea reală aflată chiar în fața ușii mele și care devenea deodată atât de la îndemână. Colindam Fulton Street și Borough Hall și Grand Army Plaza, străbăteam podul Brooklyn și o luam în sus pe Broadway, apoi în jos pe Park Avenue, traversam East River până la Hudson și înapoi. Zăboveam în Prospect, Riverside și Central Park ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
amintirea lor, le plânge numele din vârful minaretelor și Îi invocă prin incantații cabalistice și jurăminte. Dar acum, În clipa asta, părea că nu mai rămăsese În oraș nici un suflet viu În afara lui, a șopârlei și a luminii. În adolescență, colindând pe străduțe și pe câmpuri pietroase, Își Închipuia că putea auzi și el voci. Ba chiar Încercase odată să noteze ce i se păruse că auzise. În zilele acelea mai putea mișca unele inimi, În special pe cele ale femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o perplexitate neajutorată, lipsită de speranță, Țvika Împreună cu Columb și Biserica, Ted și Yael cu vehiculele lor cu propulsie cu jet, Nina orchestrând lichidarea unui sex-shop ultrapios, Wahrhaftig luptând să mențină o oază de civilizație În infernul avorturilor, Uri Gefen colindând lumea, cucerind femei și ironizându-și trist cuceririle, Annette și Tamar cele respinse și tu cu inima creștinismului, cu șopârlele tale, cu scrisorile tale nocturne către Yitzhak Rabin și prețul violenței În epoci de decădere morală. Și Dimi cu câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
timp de doi ani, timp În care Henry făcu două călătorii În America și suferi o dublă lovitură prin pierderea ambilor părinți, mama murindu-i la Începutul lui 1882 și tatăl În luna decembrie a aceluiași an. Între timp, Constance colinda fără odihnă Italia, Germania și Elveția, scriind un nou roman și Îmbibându-se de moștenirea artistică a Europei. Nu se Întâlniră, dar continuară să corespondeze. Reținut În America de Îndatoriri familiale, Henry Îi scria lui Constance, implorând-o să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lupi, pentru a-și vedea unchiul aflat pe moarte, dă măsura afecțiunii pe care i-o poartă. Relația lor este una specială, Încă din anul 1900, când fata a fost lăsată la o școală cu internat din Anglia, În timp ce părinții colindau stațiunile balneoclimaterice de pe Continent, În căutarea unui tratament pentru suferința cardiacă a tatălui. În această perioadă, și-a petrecut două vacanțe de Crăciun și alte sărbători la Lamb House, iar Henry și-a făcut un obicei din a o Întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Colindă Elena Marin Alexe Leru-i ler pe drum de seară Stelele sub luna clară Stau pe-un nor ce împletește O cunună de poveste Din vechime de prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
drum de seară Stelele sub luna clară Stau pe-un nor ce împletește O cunună de poveste Din vechime de prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste bună Îngerii în zbor se-adună Colindând în prag de seară De prin alte zări coboară Pe câmpie la izvoare Cântă Domnului onoare Peste tot răsună zarea Și dispare întristarea
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
eu sînt tînăr sau matur, cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de multitudinea vîrstelor ca de tot atîția „eu“. Întinerind iarăși: tînărul V., erectil fără liniște, căutînd mereu altceva: datorie, plăcere, plictiseală. Nimic nu te mai mulțumește odată ce a început Căutarea. Colinzi deșerturi și catacombe, escaladezi sublimul și storci sferele venale. Și deși nu găsești, tot reușești ceva: te-ai pierdut puțin cîte puțin, pe unde ai colindat, ai mînjit lumea infectă cu tine și acum nu mai vezi nimic cînd te
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mereu altceva: datorie, plăcere, plictiseală. Nimic nu te mai mulțumește odată ce a început Căutarea. Colinzi deșerturi și catacombe, escaladezi sublimul și storci sferele venale. Și deși nu găsești, tot reușești ceva: te-ai pierdut puțin cîte puțin, pe unde ai colindat, ai mînjit lumea infectă cu tine și acum nu mai vezi nimic cînd te privești în oglindă. Din ce-ai fi putut învăța, de alfel? Istoria e suma agoniilor personale a miliarde de oameni. E o medie. Nu poate avea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Consternat, mă întrebam, pe ce știință voisem să întemeiez o școală a fericirii? Am început să discutăm despre eșec și în egală măsură, despre despărțire și moarte. Ca toți cei din acest spital, amintirea celor dragi, purtată de vînturi solare, colindă lungi tăceri. Dar tăcerile acestea sînt doar emancipările țipătului. Iată, tinere și frumoase, inimile noastre înfipte pentru o clipă în stiletul eternității. Și încă o dată, omul n-are memoria clipelor de eternitate. Icoana Elenei și V. tînăr. Fețele noastre se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai încercat cîteodată, să-și invite prieteni în acest ciudat oraș dar ei, fie că au strîmbat din nas fie că l-au lăudat, apoi s-au îmbătat și au urinat pe ziduri. Așa că va rămîne singur pe vecie aici, colindînd, construind sau bolind prin vreo firidă, consolîndu-se cu virtutea de a fi păstrat curățenia orașului. Tînărul Doctor continuă: „-Dumnezeu are să te întrebe: „-Băi, deșteptule, tu crezi că Eu am lăsat Creația doar ca să se facă de rîs? Vrei să-i
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
plâng prin lacrimile de AMOR, Pe un APUS DE VARĂ tristă Când Eu, priveam la acei Sori, Cum s-au murit în noaptea ninsă. De un PUSTIU amestecat În vraja unui gând de noapte Și-am viețuit iubiri și-am colindat, Asfaltul rece al Zidului de șoapte, Ele-mi vorbeau că pot să fiu Cea mai frumoasă dintre stele Când din pământul meu cel viu, Voi dăinui prin sufletul de ERE. 09-09-2007, 1422h TEMPLU PUSTIU Nu știu de ce umbra se clatină
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de lacrimi mi-am pus iar zăvor, Isus mă alină atunci când mi-e dor, Pe frunte-mi coboară cunună de vis Și gându-mi ridică spre zări din abis. De când Îl cunosc privesc des în mine, Atunci când mi-e greu colind zări senine, Speranța mă urcă, nu cad la pământ, Ascult și mi-e bine, rămân în Cuvânt. Furtuni mă brăzdează si simt că mi-e frig, Am clipe în care nu pot să-L mai strig, Mă văd rătăcită, adesea
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]