4,120 matches
-
documente încă din 1222. O dată cu înființarea Comitatului Sibiului atestat ca atare până în anul 1224, Racovița va fi făcut parte din aceasta iar mai apoi, din Scaunele Tălmaciului și Sibiului. După anul 1453, "partea iobăgită" a localității a rămas sub jurisdicția Comitatului de Alba, iar o dată cu anul 1738 sub cea a comitatului nou înființat, Alba Superioară. De îndată după militarizarea Racoviței și includerea ei în "granița militară", cele două părți de sat, partea "scăunală" și cea "iobăgită", au fost unificate. Trecând din
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
atare până în anul 1224, Racovița va fi făcut parte din aceasta iar mai apoi, din Scaunele Tălmaciului și Sibiului. După anul 1453, "partea iobăgită" a localității a rămas sub jurisdicția Comitatului de Alba, iar o dată cu anul 1738 sub cea a comitatului nou înființat, Alba Superioară. De îndată după militarizarea Racoviței și includerea ei în "granița militară", cele două părți de sat, partea "scăunală" și cea "iobăgită", au fost unificate. Trecând din nou în administrație civilă în 1851 , localitatea a cunoscut numeroase
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
scăunală" și cea "iobăgită", au fost unificate. Trecând din nou în administrație civilă în 1851 , localitatea a cunoscut numeroase reorganizări administrative, făcând parte rând pe rând din preturile: Rășinari, Sibiu și Cisnădie, care la rândul lor au făcut parte din Comitatul Sibiului. Prin înființarea județului Sibiu în 1919, Racovița a fost inclusă în teritoriul acestuia, aparținând de Cisnădie, Avrig și Tălmaciu. În 1950, în baza Legii nr.5/1950, județul Sibiu a fost desființat și transformat în raionul cu același nume
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
arhiepiscop de Reims, Rigobert, înlocuindu-l cu Milo, un susținător. După ce subjugă toată Austrasia, a mărșăluit împotriva lui Redbad și l-a împins înapoi pe teritoriul său, fortându-l chiar să-i concesioneze Frizia de Vest (mai târziu o parte din comitatul Olanda). A trimis, de asemenea, saxonii înapoi peste Weser și, astfel, și-a asigurat frontierele sale în numele noului rege Clotaire, desigur. În 718, Chilperic a răspuns ascensiunii lui Charles cu o alianță cu Odo cel Mare (sau Eudes), ducele de
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
În acest moment, Charles din nou a mărșăluit împotriva saxonilor. Apoi neustrienii s-au răzvrătit sub Ragenfrid, care a părăsit regiunea Anjou. Au fost ușor învinși în 724, iar Ragenfrid i-a dat pe fiii săi ca ostatici pentru păstrarea comitatului său. Aceasta a pus capăt războaielor civile din timpul domniei lui Charles. Următorii șase ani au fost dedicați în totalitate pentru a-și asigura autoritatea asupra triburilor germanice dependente. Între 720 și 723, Charles a luptat în Bavaria, unde ducii
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
al IX-lea creștinarea germanilor executată din dispoziția lui Carol cel Mare a ajuns până în ținutul aflat de-a lungul râului Diemel. După înfrângerea saxonilor din Hessengau au fost constituite la nord și la sud de Diemel în anul 772 comitate. "Wartberg"-ul, astăzi "Burgberg" , a devenit o dată cu scurgerea timpului reședința unui comite și a dat orașului numele actual. Prima atestare istorică într-un document a orașului "Wartburg" a fost făcută în jurul anului 1010. În Vita Meinwerci, autodescriere vieții episcopului Meinwerk
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
și dezvoltarea orașului. În această perioadă au luat naștere și coloniile suburbane "Berna" lângă vadul Diemel-ului, "Molhusen" pe Diemel, "Bußdorf" în direcția cartierului actual Dössel și "Papenheim" în direcția Menne. Toate aceste așezări au fost integrate orașului Warburg. Conții și comitatul stăpânit de el s-au menținut până la ocuparea orașului de către trupele prusace în 1802. Familiile lor au fost Rabe von Pappenheim și Rabe von Canstein. La recensământul populației din 1987 cea mai mare parte a locuitorilor, 77% și-au recunoscut
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
se găsea în secolul al XVIII-lea castelul familiei nobiliare Forray. Acest castel a fost construit între anii 1650-1680. La 9 iunie 1784 de aici a fost răpit vicecomitele Andras Forray (senior) de către haiducii conduși de Petre Baciu. Șeful administrației comitatului a fost eliberat numai după satisfacerea revendicărilor haiducilor de către însuși împăratul Iosif al II-lea. Nu peste mult timp, la 3 noiembrie 1784 au sosit aici cetele lui Horia, Cloșca și Crișan, cărora li s-au alăturat iobagii de pe domeniu
Castelul regal de la Săvârșin () [Corola-website/Science/309536_a_310865]
-
, cunoscut și ca "Varmeghia Ugocea" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Seleușu Mare (în , în ). se învecina la nord și vest cu Comitatul Bereg ("Bereg"), la est cu Comitatul Maramureș ("Máramaros") și la sud cu Comitatul Sătmar ("Szatmár"). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
, cunoscut și ca "Varmeghia Ugocea" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Seleușu Mare (în , în ). se învecina la nord și vest cu Comitatul Bereg ("Bereg"), la est cu Comitatul Maramureș ("Máramaros") și la sud cu Comitatul Sătmar ("Szatmár"). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Ugocea a fost
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
Ugocea" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Seleușu Mare (în , în ). se învecina la nord și vest cu Comitatul Bereg ("Bereg"), la est cu Comitatul Maramureș ("Máramaros") și la sud cu Comitatul Sătmar ("Szatmár"). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Seleușu Mare (în , în ). se învecina la nord și vest cu Comitatul Bereg ("Bereg"), la est cu Comitatul Maramureș ("Máramaros") și la sud cu Comitatul Sătmar ("Szatmár"). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
comitatului a fost orașul Seleușu Mare (în , în ). se învecina la nord și vest cu Comitatul Bereg ("Bereg"), la est cu Comitatul Maramureș ("Máramaros") și la sud cu Comitatul Sătmar ("Szatmár"). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Ugocea a fost împărțit
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
și vest cu Comitatul Bereg ("Bereg"), la est cu Comitatul Maramureș ("Máramaros") și la sud cu Comitatul Sătmar ("Szatmár"). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Ugocea a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Trei sferturi din comitat (inclusiv capitala) au intrat
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Ugocea a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Trei sferturi din comitat (inclusiv capitala) au intrat în componența noului stat Cehoslovacia, iar partea de sud (incluzând localitatea Halmeu) a revenit României. În perioada interbelică, partea românească a fostului comitat a
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
incluzând suprafețele de apă. Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Ugocea a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Trei sferturi din comitat (inclusiv capitala) au intrat în componența noului stat Cehoslovacia, iar partea de sud (incluzând localitatea Halmeu) a revenit României. În perioada interbelică, partea românească a fostului comitat a constituit plasa Ugocea din județul Satu Mare. În timpul celui de-al doilea război
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
teritoriul comitatului Ugocea a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Trei sferturi din comitat (inclusiv capitala) au intrat în componența noului stat Cehoslovacia, iar partea de sud (incluzând localitatea Halmeu) a revenit României. În perioada interbelică, partea românească a fostului comitat a constituit plasa Ugocea din județul Satu Mare. În timpul celui de-al doilea război mondial, partea cehoslovacă a fost ocupată de Ungaria prin Primul arbitraj de la Viena (1938). Comitatul Ugocea a fost reînființat cu capitala la Seleușu Mare. În perioada 1940-1944
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
localitatea Halmeu) a revenit României. În perioada interbelică, partea românească a fostului comitat a constituit plasa Ugocea din județul Satu Mare. În timpul celui de-al doilea război mondial, partea cehoslovacă a fost ocupată de Ungaria prin Primul arbitraj de la Viena (1938). Comitatul Ugocea a fost reînființat cu capitala la Seleușu Mare. În perioada 1940-1944, partea românească a fostului comitat a fost ocupată și ea de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena). Astfel, întregul teritoriu al vechiului comitat a
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
din județul Satu Mare. În timpul celui de-al doilea război mondial, partea cehoslovacă a fost ocupată de Ungaria prin Primul arbitraj de la Viena (1938). Comitatul Ugocea a fost reînființat cu capitala la Seleușu Mare. În perioada 1940-1944, partea românească a fostului comitat a fost ocupată și ea de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena). Astfel, întregul teritoriu al vechiului comitat a ajuns din nou sub stăpânire ungurească. După război, fosta parte cehoslovacă a comitatului a fost inclusă în
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
1938). Comitatul Ugocea a fost reînființat cu capitala la Seleușu Mare. În perioada 1940-1944, partea românească a fostului comitat a fost ocupată și ea de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena). Astfel, întregul teritoriu al vechiului comitat a ajuns din nou sub stăpânire ungurească. După război, fosta parte cehoslovacă a comitatului a fost inclusă în Regiunea Transcarpatia a RSS Ucrainene (din cadrul URSS). După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei. Partea
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
partea românească a fostului comitat a fost ocupată și ea de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena). Astfel, întregul teritoriu al vechiului comitat a ajuns din nou sub stăpânire ungurească. După război, fosta parte cehoslovacă a comitatului a fost inclusă în Regiunea Transcarpatia a RSS Ucrainene (din cadrul URSS). După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei. Partea de sud a comitatului este în prezent parte a județului Satu Mare din România. În
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
nou sub stăpânire ungurească. După război, fosta parte cehoslovacă a comitatului a fost inclusă în Regiunea Transcarpatia a RSS Ucrainene (din cadrul URSS). După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei. Partea de sud a comitatului este în prezent parte a județului Satu Mare din România. În 1910, populația comitatului era de 75.461 locuitori, dintre care: La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului "Ugocea" erau următoarele: Localitatea Seleușu Mare ("Vînohradiv") este situată în prezent pe teritoriul Ucrainei
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
inclusă în Regiunea Transcarpatia a RSS Ucrainene (din cadrul URSS). După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei. Partea de sud a comitatului este în prezent parte a județului Satu Mare din România. În 1910, populația comitatului era de 75.461 locuitori, dintre care: La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului "Ugocea" erau următoarele: Localitatea Seleușu Mare ("Vînohradiv") este situată în prezent pe teritoriul Ucrainei; Halmeu se află în România.
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei. Partea de sud a comitatului este în prezent parte a județului Satu Mare din România. În 1910, populația comitatului era de 75.461 locuitori, dintre care: La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului "Ugocea" erau următoarele: Localitatea Seleușu Mare ("Vînohradiv") este situată în prezent pe teritoriul Ucrainei; Halmeu se află în România.
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
, născut "Gavrilă Maior", (n. 1715, Sărăuad, comitatul Sătmar - d. februarie 1785, Alba Iulia) a fost cel de-al șaselea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, episcop al Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia între 1773-1782. A fost și profesor la Gimnaziul din Blaj, înființat în 1754
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]