4,658 matches
-
să-mi spună un secret. M-a sărutat, gingaș, lângă ureche și și-a cerut, în șoaptă, scuze. Apoi a revenit la poziția în care am găsit-o. — Uneori nu-mi dau seama ce mi se întâmplă, zise. — Eu sunt confuz tot timpul, am răspuns. Naoko a zâmbit și m-a privit. — Știi, aș vrea să-mi spui mai multe despre tine, despre viața pe care o duci aici, despre ceea ce faci în fiecare zi, despre oamenii cu care stai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
serioasă. Totuși, tu însemni ceva cu totul special pentru mine. Când sunt cu tine, am impresia că toate lucrurile merg cum trebuie, am încredere în tine, te plac și nu vreau să-ți dau drumul. Deoarece sentimentele mele erau din ce în ce mai confuze, m-am dus la el și l-am întrebat ce să fac. Mi-a cerut să nu te mai văd, amenințându-mă că rupe relația cu mine dacă ne mai întâlnim. — Și ce-ai făcut? — M-am despărțit de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
proiectează în viitor. Dragostea mea pentru Naoko este liniștită, blândă, transparentă, dar pentru Midori simt cu totul altceva. Dragostea mea pentru Midori e pe picioarele ei, trăiește, respiră, pulsează, mă cutremură de-a dreptul. Nu știu ce să fac, sunt teribil de confuz. Nu încerc să mă scuz, dar cred că am trăit cât am putut de cinstit. Nu am mințit niciodată pe nimeni și am avut mereu grijă să nu jignesc lumea, iar acum mă trezesc, azvârlit, în acest labirint fără ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
M-am Întors la docurile San Francisco, și uite că Eddy m-aștepta acolo. — Sal’, Harry, mi-a zis și mi-a făcut cu mîna. I-am aruncat frînghia de la pupa și a urcat repede pe punte - mai Înalt, mai confuz și mai beat ca niciodată. Nu i-am zis nimic. Ce zici de tipu’ Ăla, Johnson, s-o șteargă el chiar așa. Tu mai știi ceva de el, Harry? — Dispari. Ești otravă curată În ce mă privește. — Frățioare, crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de Înfricoșat că n-ar mai fi fost bun de nimic. — Nu găsești pe altu’ mai bun ca mine, Harry. Eu sînt omu’ de care-ai nevoie. Îți țin spatele orice-ar fi. M-am uitat la el - Înalt și confuz, tremurînd tot - fărĂ să spun nimic. — Auzi, Harry? Nu vrei să-mi dai măcar o băutură? Nu vreau să m-apuce tremuratul. I-am dat una și pe urmă ne-am așezat și am așteptat să se Întunece. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
periculos acolo? Nu, Îi spuse Al. Acolo e-n regulă. N-ai de ce să-ți faci griji pentru el. — Fiți binecuvîntați, spuse chelnerul. Dumnezeu să vă aibă-n pază. Afară, străbĂtînd strada Întunecată, Al Îmi spuse: — Doamne, da-i cam confuz politic tipu’, nu? — E de treabă, i-am spus. Îl știu de mult. — Pare de treabă. Da’ ar trebui să se mai pună la punct cu politica, spre binele lui. În camera de la hotel se strînsese o grămadă de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici o lămurire. —Unde-i Finn? Și-a luat liber toată după-amiaza, îl lămuresc servindu-mă cu două sticle de șampanie. Văd că jumătate din ladă s-a dus deja. A, Barney, felicitări! Ne vedem mâine. —Mulțumesc, zice un pic cam confuz. E Finn... Nu găsește cuvintele potrivite să termine propoziția. Știe ce îi voi răspunde dacă are tupeul să mă întrebe cum se simte Finn, așa că se preface că uită și exclamă, de ochii lumii: —Drăguț din partea ta că ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
seama că puteau fi albe, galbene, negre... „Oh, Dumnezeule!“ îmi zic. —... roșii, verzi, atâta vreme cât erau dotate cu o pereche de țâțe, nu conta ce culoare aveau. Oare asta sună cum trebuie? Eu și Daisy ne uităm una la alta. Pare confuză. Totuși ceva nu e bine. Dacă aș fi negresă, m-ar enerva foarte tare comentariile lui Charlotte. Aș vrea să fiu? E al naibii de greu să fii un alb liberal și antirasist și să o scoți la capăt cu astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am probleme. Am avut o mică străfulgerare la Kew, dar am crezut că o să mă descurc. Acum nu mai sunt așa de sigur... Pot să mă așez? se întrerupe el. Sigur că da, zic eu arătându-i canapeaua. Sunt la fel de confuză cum pare el să fie; dacă vrea să-mi spună că nu mai poate să se întâlnească cu mine, că nu mai poate fi mentorul meu, de ce îmi cere voie să se așeze și nu spune ce are de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care nu-mi lasă nici un fel de loc pentru manevre de persuasiune. Nu te supăra, Rebecca, dar n-ai idee cât de tare îmi displace să petrec noaptea cu niște oameni care nu fac altceva decât să bea. Sunt din ce în ce mai confuzi, se repetă mereu și au senzația că se distrează de nu se mai poate... Eu plec ochii. — Nu mă refeream la tine, zice Davey, îmbrățișându-mă. Decât un pic. Îmi recunosc înfrângerea. — Totuși, am mai evoluat, trebuie să recunoști. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vierge le vivace et le bel aujourd’hui, de fiecare dată când un poet, un predicator, un șef, un mag au emis niște bolboroseli fără noimă, omenirea pierde secole Întregi ca să le descifreze mesajul. Templierii rămân indescifrabili din cauza minților lor confuze. De aceea Îi venerează atâta lume”. „Explicație pozitivistă”, zise Diotallevi. „Da”, am spus, „poate că sunt eu pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște persoane normale. Războiul corupe circuitele cerebrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din coliba Unchiului Tom, dar au cultura unor teologi de la Universitatea Gregoriană”. Amparo Își puse o mână pe mâna lui. „Duceți-ne acolo!” zise, „eu am fost o dată, cu ani În urmă, Într-un cort de umbanda, dar am amintiri confuze, Îmi reamintesc doar de o mare tulburare...” Agliè păru Încurcat din cauza atingerii, dar nu i se sustrase. Numai că, așa cum l-am văzut făcând mai apoi În momentele de reflecție, cu cealaltă mână scoase din jiletcă o cutie mică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de-acum În noapte. Urcușul ne apărea În lumina unei mulțimi de torțe aprinse de-a lungul pantelor. E curios, dar despre tot ce s-a petrecut, din moment acela până noaptea târziu, am amintiri În același timp clare și confuze. Îmi reevocam totul alaltăseară În periscop și simțeam o atmosferă familiară În cele două experiențe. Iată, Îmi spuneam, acum ești aici, Într-o situație nefirească, chinuit de un imperceptibil miros de lemn vechi, muced, crezându-te parcă Într-un mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
visează. N-ar trebui să-mi amintesc nimic. Însă mi-amintesc totul, ca și cum eu nu aș fi trăit toate astea, ci mi-ar fi fost povestite de altcineva. Nu știu dacă tot ce-mi amintesc, cu o luciditate atât de confuză, e ceea ce s-a Întâmplat sau ceea ce aș vrea eu să se fi Întâmplat, dar cu siguranță aceea a fost seara În care Planul a căpătat formă În mintea noastră, ca voință de a da un contur oarecare acelei experiențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de baltă. Aerul cenușiu devenise și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai bine dispusă, Alexandru care nu știa cum să găsească momentul potrivit, îndrăznește. — De aceea eu am venit cu dorința de a ne uni destinele. — Ce-ai spus?este bulersată Teofana, mult mai mult decât o bulversaseră sentimentele neașteptate, noi, confuze care o prinseseră în mreaja lor, odată cu prezența lui Alexandru. N-am înțeles. — Am venit să-ți cer mâna. Vreau să fii soția mea, rostește Alexandru rar și răspicat fiecare cuvânt. — Tu glumești, zâmbește Teofana. — Nu glumesc. Vrei să ne
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Fire-ai... Apoi, cade ca străfulgerat, într-un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală de-acolo. Moartea călare, dispare în beznă, pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și cu chelia lui lucioasă, mânjită de praf, nenea Sandu înnoadă cruci după cruci, cu privirea umedă pierdută în pălălaia flăcărilor înalte, fumegânde, vii, care mistuie, cu trosnituri înfuriate, rămășițele fostului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fost foame... Un chelner luă pălăria și pardesiul lui Titu în vreme ce el, uluit, nu știa dacă să mărturisească adevărul sau să lase pe Iuga să creadă că n-a fost exact la întîlnire. Se pomeni murmurând cu un glas străin, confuz: ― Ba eu sunt pe aici de mult, mi-am și azvârlit o dată ochii înlăuntru, iar pe urmă m-am plimbat prin fața restaurantului tot așteptîndu-vă, de mă și mir cum nu v-am văzut când ați intrat... ― Nu te scuza, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-te să-mi spui! Ileana o zbughi afară prin vestibul. Nadina își simțea inima zvîrcolindu-se de nerăbdare. Îi tremurau genunchii. Își împreună în față foile halatului și se lăsă pe marginea canapelei. Asculta, încordîndu-și cu desperare auzul. Percepea un zgomot confuz din care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se silea să aleagă vocea arendașului sau pe a avocatului și nu izbutea, parcă ar fi pierdut amintirea lor. " Dar dacă nu sunt ei?" îi trecu prin minte ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai cu reforme platonice! ― Cum, crezi că ar trebui să li se împartă moșiile? făcu Baloleanu puțin surprins. ― Eu nu, dar tu credeai! răspunse Grigore, simplu. ― O, bine, altceva e o credință intimă și alta e posibilitatea realizării, zise prefectul confuz. În orice caz asemenea măsuri revoluționare nu se pot decreta sub presiunea terorii țăranilor, nu-i așa? De altminteri chiar tulburările actuale atât de tragice arată cu elocvență că țăranul nostru are încă nevoie de multă, multă educație socială. Barbariile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căpitan de navă. Acest post cu răspundere cere o anumită stăpânire dublată de îndemânarea reală de a conduce oameni. Kane nu era hărăzit cu niciuna din aceste calități. În comparație cu acelea ale superiorului său ierarhic, visele-i hălăduiau ca niște umbre confuze, răzlețe, străvezii, așa cum Kane era ecoul mai fin, mai puțin vibrant, al căpitanului. Dar vai, un "pro" are nevoie de o mare risipă de energie, iar Kane n-avea decât de pe o zi pe alta. Visele lui Parker nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că suntem încă etanși. ― Iată cele mai bune vești din ultimele șaizeci de secunde, zise Dallas. Kane, aprindeți ecranele de viziune exterioară care mai sunt în stare de funcționare. Ofițerul executant îndreptă fascicolul celor trei camere. Pe ecrane dansară, fluctuante, confuze, forme vagi de relief, apoi aceste apariții fură înghițite de întuneric. ― Nimic. Suntem la fel de orbi afară ca și aici. Trebuie să ne procurăm neapărat un surplus de energie dacă vrem să aruncăm o privire pe perimetru. Bateriile de care dispunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o structură deductivă. Trebuia să pui întrebările potrivite, altfel... Parcurse citirea rapid, mormăi și ceru prin intermediul tabulatorului o dezvoltare. Mama avea câteodată prostul obicei de a rămâne evazivă, cu totul incertă. Trebuia să știi cum să extragi răspunsul din subtilități confuze, să citești printre rânduri. De această dată, însă, citirea era foarte limpede, nelăsând nici o îndoială. Și Ripley tare ar fi vrut să se înșele... Se repezi la intercom, îi răspunse imediat o voce. ― Laboratorul de știință. Ce este, Ripley? ― Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
după vreun secol de identitate națională, sensul „localului” s-a atrofiat și ne lipsește modul de utilizare a ceea ce francezii numesc produits du terroir. Ca să ai „produse locale”, trebuie să reconstruiești identitățile locale - ceea ce este pe cale să se întîmple, dar confuz și intempestiv. Iată o altă poveste gastro identitară interesantă. În ea intervine însă și o temă din alt film, din altă poveste : aceste „produse locale” rămîn locale adesea doar cu numele, fiind, ca atîtea alte produse din lumea mondializată, delocalizate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să dai omului în cap” ; „ești liber, dar trebuie să ai și reguli, nu așa...” etc.). Termenul „democrație” se dovedește astfel a fi aproape gol de conținutul său propriu pentru a funcționa ca un fel de emoticon al stărilor emoționale confuze și contradictorii ale populației. Această anemie semantică, explicabilă și firească într-o anumită măsură, a devenit însă model public prin promovarea în mass-media a talk-show-ului autarhic, a simulacrului de dezbatere publică, în care limbajul nu se semnifică decît pe sine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]