7,400 matches
-
primilor moderni. Pe de altă parte, Patapievici înclină către modelul discontinuității dintre modernitate și postmodernitate (într-un sens apropiat de interpretarea lui Ioan Petru Culianu), socotind secolul al XVII-lea responsabil pentru lichidarea moștenirii tradiției catolice și, în sens larg, conservator creștine. Dacă modernitatea occidentală este înțeleasă ca o entitate culturală marcată încă de un etos creștin (ceea ce este negreșit adevărat, gândindu-ne la istoria medicinei 1), atunci postmodernitatea apare ca o ruptură radicală. Dimpotrivă, dacă modernitatea este considerată o paradigmă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Patapievici nu pare a fi formulată în interiorul unei tradiții articulate vizibil, cu referințe istorice accesibile. Nu știm dacă soluția religioasă propusă, în termeni creștini, rimează cu marile voci critice ale tradiției Bisericii apostolice. Nu este foarte limpede cum apărarea liberalismului conservator de extracție britanică - aici referirea frecventă la Edmund Burke (1729-1797) pare inevitabilă - se armonizează concret cu soluția religioasă dată pentru ieșirea din nihilism. Rămâne invocarea „Viu este Dumnezeu” doar un strigăt în gol? Constatăm îndată că descrierea omului recent nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la categoriile gândirii teologico-politice din Bizanț. Necesară, însă, rămâne depășirea liturgică a temporalității lumii - a orizontului structural ambiguu care ne fixează într-o perfidă complicitate cu farmecele neființei. Tradiția nu ține de o mecanică a repetiției pliată pe câteva fixații conservatoare, ci de fericitul acces la surse (din care ne-ar fi plăcut ca autorul nostru să se inspire mai adânc). Ortodoxia nu este conservator-orizontală, ci radical-verticală. În liturghie, doxologia nu face decât să înghită apofatic abisul lui Dumnezeu. Tradiția nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În prefață, traducătorul român se opune oricărei „înregimentări” ecleziastice a monahului din Kellia. Ni se reamintește că, mai ales după condamnarea sa în contumacie din anul 553, Evagrie Ponticul a suferit o regretabilă damnatio memoriae, mai cu seamă în cercurile conservatoare ale ortodoxiei răsăritene 1. Dimpotrivă, Bisericile necalcedoniene (siriacă, georgiană, armeană) au păstrat numele marelui ascet în calendarul sfinților, fiind pomenit în ziua de 11 februarie. Își pot revendica oare, astăzi, oamenii Bisericii răsăritene dreptul de monopol asupra operei evagriene, restituită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
până la Simeon Noul Teolog sau Grigorie Palama, arătând mai întâi caracterul tradițional al învățăturii sale dogmatice și ascetice. În ce anume se ascunde timbrul special al vocii părintelui Sofronie 1, prin care își dovedește noutatea, distanțându-se totodată de spiritul conservator și îngust al unei ortodoxii defensive? Fără îndoială, cel mai neobișnuit aspect al teologiei părintelui Sofronie îl reprezintă limbajul personalist, folosit pentru a exprima taina omului făcut „după chipul și asemănarea” lui Hristos. Noutatea o reprezintă aici nu atât viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de diversitate este cerută de studiul ecosistemelor și de analiza relațiilor dintre speciile care formează ecosistemul sau de analiza interdependențelor dintre diferite ecosisteme considerate părți componente ale unui ecosistem complex. Temele cercetării multidisciplinare a diversității constituie interesul special al ecologiștilor, conservatorilor biologi și al biogeografilor. Numărul de studii relative la o astfel de tematică a crescut extraordinar de repede și de mult de prin anul 1970, iar în prezent există în lume un număr extrem de mare de jurnale și de reviste
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
politice, religioase sau în cele legate de studiul biodiversiății, au fost formulate în timp și câteva importante puncte de vedere care sunt considerate și împărtășite de foarte multă lume ca fiind deja tradiționale. Dintr-un anumit punct de vedere socotit conservator, conform opiniilor savanților de anvergură Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) sau Immanuel Kant (1724-1804), diversitatea reprezintă o expresie sau un mod de exprimare a unității. Diversitatea unui sistem accentuează uneori atât integritatea, cât și funcționarea întregului sistem. Dintr-un astfel de
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
a desfășurat la Iași, în 1839-1841. Din 1839-1840, încep să se întoarcă în Moldova mai mulți tineri care studiaseră în străinătate, mai ales în Franța și diversele state germane: Alecsandri, Costache Negri etc. Ei au fost iute numiți de către boierimea conservatoare „bonjuriști” și „duelgii”. În privința primului epitet, lucrurile sunt clare. Dar e interesant să vedem de ce erau numiți „duelgii”. Ne-o spune istoricul ieșean D. Ivănescu, cel mai bun cunoscător al epocii: „Denumirea de «duelgii» era într-o oarecare măsură justificată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cameleonismul” autorului: dintre autorii mai cunoscuți cititorului român, G.M. Tamás a parcurs aproape întregul continuum Stânga-Dreapta, cu multe dintre versiunile sale specific est-central-europene, de la marxism revizionist și disidență anticomunistă de stânga la liberalism, apoi la un libertarism cu puternice note conservatoare și, tot urmărind această bandă a lui Möbius, mai recent, extremă stângă (poate ultimele transformări au în comun o dimensiune anarhistă, ceea ce ar face tranziția mai lesne de înțeles). Pe tot acest drum, G.M. Tamás a rămas esențialmente același pătrunzător
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
public într-o carte cu mare ecou), s-a autocaracterizat drept „conservator vesel” (cheerful conservative), pentru a atenua eticheta de conservator, asociată în mediile „liberale” cu cinismul snob și ursuz până la cruzime al claselor avute; Richard Perle, de la think tank-ul conservator American Enterprise Institute, înalt demnitar republican la Apărare, acum promotor al relansării de către președintele George W. Bush a rachetelor intercontinentale; profesorul de Relații Internaționale Paul Wolfowitz (care a fost pentru un timp președinte al Băncii Mondiale), altă personalitate republicană în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
doxa, habitus, episteme sau altele asemenea. De la pluralismul valorilor întemeiat de liberali pe autonomia individuală, s-a trecut, grație travaliului „deconstructiv” al postmoderniștilor, la relativism. În cel mai fericit caz, gânditori mai curajoși, care se expun astfel etichetării drept (neo)conservatori, propun ceea ce am numit „norme slabe” - locale, contextuale și ele, dar nu total străine de principiul unei normativități universalizabile. Se reclamă insistent, în special de către lumea academică americană „politic corectă”, singura care se mai crede îndreptățită moral să facă judecăți
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
idealul unei comunități care să aibă numai calitățile celor tradiționale, inclusiv o puternică presiune normativă, dar nici unul din defectele lor, între care sectarismul și represiunea privată (capitolul VII); normele sociale (capitolul IX); un dialog între comunitaristul Etzioni și un preopinent conservator, ocazie de a schița un fel de catehism comunitarist, în maniera lui Lamennais (capitolul X); problema restaurării vocii morale (capitolul XI); formularea unor judecăți morale interculturale, printr-o consecventă depășire a culturalismelor (capitolul XII); o revoluție a proprietății și gestiunii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că le salvează, precum și pe terenul patriotismului (demagogic), unde președintele democrat (mă refer aici la partidul său) a opus viziunea unei „comunități de comunități” (în sensul de „comunitate a comunităților”, mai nou românii înțeleg și altfel asemenea construcții sintactice) sloganului conservator al republicanilor, „națiunea de națiuni”. În Germania, ideea (mai bine zis, sloganul) construirii „statului social” (Umbau des Sozialstaates) s-a pretat vocabularului comunitarist, fiindcă social-democrații au găsit în acesta din urmă ceva mai mult multiculturalism decât admite însuși Etzioni, pe când
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai bine zis, sloganul) construirii „statului social” (Umbau des Sozialstaates) s-a pretat vocabularului comunitarist, fiindcă social-democrații au găsit în acesta din urmă ceva mai mult multiculturalism decât admite însuși Etzioni, pe când creștin-democrații au apreciat ceea ce credeau a fi proiectul conservator al comunității tradiționale, cu o familie tradițională în care femeia stă în continuare acasă, ca mamă și vestală (o vestală care și gătește, deretică etc.). În Anglia, „noul laburism” al lui Blair merge pe o muchie de cuțit printre ambiguitățile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ne vorbește cu idealism, dar fără fățărnicie, despre o posibilă ieșire din criză. O face pe un ton adesea patetic, dar căutând un teren de mijloc, la egală distanță de dogmele politic corecte, pe de o parte, și de apocaliptismul conservatorilor și fundamentaliștilor de tot felul, pe de altă parte. Profețiile sumbre ale unui Pat Buchanan - în cartea sa recentă, The Death of the West, el merge mai departe decât clasicul pesimismului cultural, Oswald Spengler, care nu vorbea decât de Untergang
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atare atitudine, în ultima vreme anatemizată de postmoderniști, a dat în America de Nord unele dintre ultimele expresii ale enciclopedismului, prin inițiative precum colegiile de arte liberale, studiul „marilor cărți”, „marilor idei” etc.1 Programul de la University of Chicago - o instituție considerată conservatoare și chiar reacționară în mediile de stânga - a fost ilustrat de personalități ca Hannah Arendt, T.S. Eliot, Hayek, Leo Strauss, Leszek Koßakowski, Edward Shils, Arnaldo Momigliano, Paul Ricoeur, Mircea Eliade, Allan Bloom, Saul Bellow, Franșois Furet și alții. Astăzi, când
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai familiare, ca Hayden White, om de stânga, rămas marxist (în felul său), fost activist civic în anii mccarthysmului, pionier al postmodernismului în istoriografie, teorie literară, literatură comparată. Am observat chiar cum alți clasici în viață, care numai tradiționaliști și conservatori nu sunt, ci au pur și simplu un rebel spirit critic, imposibil de încorsetat în vreo dogmă (antică, modernă sau postmodernă), sunt răstălmăciți de universitarii postmoderni activiști în vederea aproprierii genealogice; cazul cel mai evident în istoriografie este Natalie Zemon Davis
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
au determinat-o pe distinsa autoare și profesoară să fie destul de sceptică la adresa pretinselor activisme de campus (de multă vreme lipsite de orice risc); pe plan academic, o viață de muncă acerbă și solidă, în răspăr cu tot ce era conservator și mediocru, în spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul unei mari libertăți intelectuale egalate doar de o permanentă deschidere spre nou, a făcut din Natalie Zemon Davis un critic eminent și convingător al postmodernismului istoriografic în ceea ce are
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
împlinesc o funcție vitală în marele proces de regândire permanentă a fundamentelor culturii și societății; când postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului, din care se nasc din când în când și tensiunile creatoare, autocriticile, vectorii ieșirii din impas. Din acest motiv, ca în toate celelalte curente
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
of Chicago, unde influența formativă a lui Leo Strauss și a elevului acestuia, Allan Bloom, au cunoscut cea mai durabilă instituționalizare 3. Deși - am mai spus-o - Stânga americană prezintă valoroasa universitate de pe malul Lacului Michigan ca pe un bastion conservator, nu aceasta este situația, cel puțin în ultimele decenii, când corpul profesoral a început să includă până și postmoderniști radicali (ca W.J.T. Mitchell și alții; dar poate Homi Bhabha e cazul cel mai interesant, prin toate ramificațiile sale, pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unor concesii doctrinare, putând juca uneori însă rol de arbitru când contribuie decisiv la formarea unei majorități de centru-dreapta. Într-adevăr, ideile și principiile liberale funcționează ca reper, inspirând partide social-democrate - guvernele socialiste din Franța au privatizat și descentralizat - sau conservatoare - ca Partidul Popular din Spania, artizanul unui miracol economic, sau alianța creștin-democrată CDU - CSU din Germania, cu bune rezultate economice în fieful tradițional, Bavaria, și în alte landuri în care guvernează, cu programe ambițioase pentru întreaga națiune. Exemplele pot continua
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anumite cazuri și împrejurări până la stalinism, dar în genere focalizat pe antifascism, pacifism, justiție socială, redistribuirea avuției create de relansarea economiei, lupta împotriva discriminării rasiale, temperarea a ceea ce ei divulgau ca fiind mecanismele alienante ale capitalismului; b) alegerea unor poziții conservatoare, la rândul lor organizabile în două clase - 1. economiste, având în centru ceea ce George Soros a numit cândva „fundamentalismul pieței”, iar John Gray a numit „paleoliberalism”, un fel de idolatrie a mâinii invizibile, și 2. culturaliste, mergând de la apologia culturii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cândva „fundamentalismul pieței”, iar John Gray a numit „paleoliberalism”, un fel de idolatrie a mâinii invizibile, și 2. culturaliste, mergând de la apologia culturii clasice, trecând prin filozofia politică elină, apoi prin cea liberală clasică europeană (devenită în America tot mai conservatoare), ajungând până la adoptarea unor formule antimoderne, chiar reacționare, de confesionalism, în unele cazuri de fundamentalism 3. Ceea ce a unit toate aceste opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și persuasivă de amintiri (cu un minunat pasaj despre falsul gotic de la University of Chicago, singurul gotic accesibil adolescentului Allan David Bloom) și sentințe idiosincratice, de analize judicioase și interpretări riscate, de nostalgie cu ocazionale nuanțe aproape reacționare, nu doar conservatoare. Bloom deplânge declinul universităților europene din vremea sa, care au încetat să mai inspire America, intrată și ea în declin. Sarcina esențială a universității - „a menține întrebările permanente în centrul atenției” -, ca și, legat de aceasta, funcția ei supremă - „protejarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Strauss, prietenii și discipolii săi (așa-numiții Straussians), dar fără să aducă probe serioase exact în domeniul politicii internaționale. Că Bloom ar fi mai curând de stânga decât de dreapta (sau, în limbajul confuz al Stângii, mai curând liberal decât conservator) este teza lui Jim Sleeper într-un articol apărut în The New York Times Book Review (4 septembrie 2005), „Allan Bloom and the Conservative Mind”. Poziția lui Sleeper a generat proteste printre conservatorii care îl admiră pe Bloom (vezi articolele semnate de Gerald
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]