3,537 matches
-
cu saltele. Ioanide își anunțase soția că va dormi acolo ca să comande mai comod un număr de lucrări de lichidat urgent și transportase o planșă lungă, pe care o așezase pe două picioare portative. Venind la madam Farfara acasă, Ioanide contemplă de sus până jos pe Ioana și se simți cuprins de o decizie inevitabilă. Indolenta era molatică, însă foarte profundă în priviri și ochirile ei părură lui Ioanide din ce în ce mai îmbietoare. Ministeriatul lui Pomponescu nu se realiza și e de înțeles
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și o oră tardivă. A doua zi dimineața, la ceasul șapte, Gulimănescu, ieșind din casă, zări în colțul străzii un grup de oameni și doi sergenți privind spre marginea trotuarului. Când se apropie, avu surpriza de a constata că grupul contempla cadavrul lui Dan Bogdan. Acesta, îmbrăcat în demiul său gri, ședea culcat pe o parte, cu capul aplecat spre gura canalului. Pălăria era rostogolită la picioarele lui, iar fulguiala de zăpadă îl pudrase pe tot trupul, inclusiv părul și mustățile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și împăturite, alese de el personal din piesele cele mai bune, sustrase din emoție estetică circulației comerciale. Afară de aceasta, așezat pe dușumea se vedea un glob terestru așa de mare, încît de pe sofa Saferian îl putea învîrti cu mâna și contempla. I-l adusese Demirgian, dintr-un fond de mobile vechi. Manigomian primea un jurnal armenesc apărând la Stambul și unul franțuzesc din Cairo, La Bourse, pe care le citea și răscitea, căutând a ghici sensurile dintre rânduri. Acestea nu-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după opinia Sultanei; trebuia pus acolo ceva mai cald, un șal turcesc, o oglindă venețiană. Pictura părea o banalitate oarecare învechită, poate un fals, și Sultana chemă pe Expert. Acesta dădu jos tabloul, examină atent pe din dos țesătura pânzei, contemplă peisajul și nu dădu imediat nici un aviz. Apoi reveni cu o monografie a lui Salvator Rosa, compară tabloul cu reproducerile din volum. După aceea aduse un fotograf și, la lumina magneziei, făcu fotografii, din care trimise în străinătate câteva, una
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pentru celelalte animale, afară de câini, are felurite nuanțe de ostilitate. Muștele îl supără, broasca, asupra căreia pune laba cu prudență, îl dezgustă, pisica îi produce nervi prin calmul perfid cu care îl privește, ursul îl sperie, pe alte jigănii le contemplă cu umor, ca pe niște caricaturi ale naturii, în fine, totul pentru Ștolț e a fi om, și când vrea să fie convingător în solicitații merge în două picioare G. Călinescu și te trage de braț cu laba, omenește. Ștolț
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai comod, cu coatele pe o balustradă și, aplecîndu-și capul pe o mână, privea pe Galileu de jos în sus, cu delicii și cu un surâs voluptuos, având aerul a zice: "Cum poate exista un asemenea nebun?" Cam așa îl contemplau și cunoscuții pe Ioanide, prelung, imperceptibil de ironic, mirați că arhitectul trăiește și circulă. Cauza acestei ciudate atitudini o află Ioanide prin Gulimănescu. Acesta avea satisfacția de a comunica știrile rele amicilor, persecutîndu-i cu ipotezele cele mai sinistre. De câte ori un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în piața cartierului o comisie de militari, care priviră în toate chipurile biserica, luând în considerare și clopotnița primăriei ce urma a se ridica în primăvară, cerură a li se da voie să intre în biserică, se urcară pe schele, contemplară cupola de cristal. Nu se mai lucra intens, se înlăturau formele de scânduri ale pilonilor de beton și se făceau obloane provizorii de lemn la ferestre. Comisia vizită și pe primar. . - Cu ce vă pot servi? Întrebă acesta impulsiv, dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asemenea întorsătură. . - Domnule, zise Gaittany telefonic lui Ioanide, am auzitcă ai construit o cabană de lemn. Vreau s-o văd. Am să viu la dumneata. Și într-adevăr, mașina lui Gaittany se opri în fața curții cu casă de lemn, Gaittany contemplă stâlpii orientali de la intrare, acoperișul de olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stabilitate a tronului, dorea o sentință exemplară, care să sperie pe conspiratori, și în primul rând urmărea desființarea lui Hangerliu, mai periculos pentru imensele lui relații și veleitățile dinastice. Prin Hangerliu era țintită Hangerlioaica. Procesul se ținu fără publicitate mare, contemplat cu rezervă de toată presa, din felurite calcule politice. În general, anume cercuri nu voiau să agraveze situația lui Hangerliu, cât despre membrii Mișcării, ei nu puteau tăgădui crima. În așteptarea desfășurării evenimentelor externe și siguri că lucrurile mergeau în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate? Ți i-au furat țiganii când erau mici? - Nu, mi i-a răpit fatalitatea. Pe unul l-am pierdut adineaori, la ora opt. Și zicând aceasta, Ioanide se depărtă, făcând un gest de salut, serios, fără umbră de ironie, contemplat de bătrânul Oprescu cu mare curiozitate. La fort, execuția se petrecuse într-adevăr exact la orele opt. Hangerlioaica venise cu o jumătate de oră înainte, în mașină, cu secretarul și feciorul. Nu i se îngădui să vadă pe Hangerliu de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
catedră până la o nouă întorsătură a lucrurilor. Pomponescu luă obiceiul de a ieși pe stradă seara, mergând numai pe bulevard, între Piața Victoriei și Piața Amzei, ca să fie în mijlocul lumii, totuși nu în centrul propriu-zis, unde putea fi recunoscut. În loc să contemple arborii ca un întristat romantic, se oprea în fața unui magazin oarecare - drogherie, tapițerie - și privea serios toate obiectele din vitrină. Urmărea astfel un client care intra și ieșea din prăvălie, se distra participând la actele altora. De vreo două ori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e periculoasă. Am avut cu toate astea elevi foarte devotați. G. Călinescu În urma unor astfel de dialoguri, Pomponescu păru mai înviorat și începu acum să facă unele plimbări prin oraș. Se ducea la clădirile pe care le construise el, le contempla lung pe din afară, apoi se despărțea de ele. Cutreieră astfel orașul timp de câteva zile. Sentimentele pe care le încercă fură foarte contradictorii. Unele clădiri i se părură izbutite, altele contestabile, în tot cazul nu reacțiile de ordin critic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a Domnului. Purificată prin asceză, marea dragoste este de fapt destinul omului. “Tandrețea ontologică” pe care marii mistici (Sfăntul Isaac, Sfăntul Macarie) o arată oricărei creaturi - fie ea reptilă sau chiar demon - este însoțită de un mod iconografic de a contempla găndul divin dincolo de transparența lumii, de a pătrunde în cochilia cosmică, pănă la sămburele sensului. Acesta este izvorul specific Ortodoxiei, originea umanismului maximalist pe care se sprijină neclintitul ei optimism. “Consideră că - după Dumnezeu - fiecare om este ca un Dumnezeu
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
strâns legat de demarcația domeniilor și teritoriilor, ambele în cadrul anumitor discipline la fel ca în relația cu disciplinele și profesiile apropiate. De asemenea, teoria poate fi înțeleasă ca un nivel de reflecție și argumentare. În limba greacă, "theoria" înseamnă a contempla, a reflecta. Cunoștințele științifice ca și baza pentru reflecțiile de acest fel sunt mai adesea formale și abstracte ele au de-a face cu explicațiile, cauzalitățile și înțelegerea problemelor și a acțiunilor la modul general. În practică, aceasta înseamnă că
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
evităm, să ne certăm, tatonăm, distanțăm, disprețuim, urâm sau însingurăm. Este foarte importantă prezența deplină, de neîngrădită vitalitate, care se naște dintr-o întâlnire, cu noi și cu ceilalți. Nu există alt bun, o altă beție, o altă minune de contemplat și de cultivat decât întâlnirea care ne leagă de noi și de ceilalți. (D'Ansembourg, 2008, p. 92). Este extrem de util să conștientizăm temeiul emoțional-afectiv al întâlnirilor noastre. El afectează deciziile, alegerile și relațiile noastre interpersonale. În consens cu A
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de vigoare a lui. Stările de bucurie precizează A. Damasio (2010) înseamnă coordonarea psihologică optimă și desfășurarea lină a acțiunilor vitale. Ele favorizează nu numai supraviețuirea, ci supraviețuirea în bunăstare" (p. 133). Bucuria ne pătrunde în suflet de la sine atunci când contemplăm liniștiți (alături de cel drag/cei dragi) un apus de soare, dar se naște și din efortul încununat de succes, de reîntâlnirea după o tristă și nedorită despărțire. Ea va apărea mult mai probabil și cu o intensitate și mai mare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atacurile lor de panică. Femeile pot de asemenea mai ușor decât bărbații să dea naștere la gânduri de catastrofare descrise de teoriile cognitive ca având o contribuție la tulburările de anxietate. Femeile sunt mai predispuse să se îngrijoreze și să contempleze la simptomele pe care le simt, mai mult decât bărbații (Nolen-Hoeksema, 1990)315. Dacă această "contemplare" (ruminație) ia forma unei gândiri de catastrofare conform modelelor cognitive ce descriu anxietatea-hipervigilență, interpretare greșită a simptomelor, fenomenul "bulgărelui de zăpadă" acestea pot face
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
regio, ejus religio). El decide ce este "cultural" pentru societate și îi fixează conținutul prin oferta de bunuri și servicii. Astfel, prin intermediul unor experți ad hoc, desemnează monumentele "istorice" demne să figureze în clasamentul național și, ca atare, să fie contemplate, vizitate, comemorate. În jurul lor, organizează o "economie" a marilor evenimente, zile, sărbători, vizite, servicii. Face, pune să se facă, desemnează, administrează, difuzează, repartizează, amenajează. Proliferarea patrimonială, mult dincolo de nucleul monumentului, dovedește forța de antrenare a acestui proces care privește acum
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a spus: "Prietene, sărută crucifixul". Buzele muribundului s-au desfăcut și au ascultat îndemnul. Văzând acest lucru, doctorul făcu un gest de uimire; nu își putea explica faptul că inteligența și voința erau încă acolo, când viața se retrăgea. Am contemplat îndelung acest chip drag, pe care sufletul tocmai îl abandonase, și am văzut că moartea nu a lăsat nicio urmă de suferință asupra lui. Două zile mai târziu, în biserica Saint-Louis-des-Français au avut loc funeralii pompoase pentru eminentul om care
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care nu-și refuza plăceri (Ch. Baudelaire): Cine refuză plăcerile pure ale activității cinstite nu poate simți decât plăcerile teribile ale viciului". Pe aceeași linie, un glumeț spune că-i place munca, este fascinat de ea, încât ar putea-o contempla ore în șir. Nici așa nu este simplu, pentru că, nefăcând nimic, nu-ți poți lua zi liberă! Legea privind salariul minim obligă pa-tronul să nu angajeze pentru salarii situate sub minimul fixat de lege. Legea îl obligă pe lucrător să
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ființa către care sau în folosul căreia se îndreaptă strădaniile lor. Este ființa care poate fi filonul inspirațiilor artistice, al admirației și curiozității celei mai vii pe care tabloul vieții îl poate oferi celui care este în stare de a contempla. Este un joc de ape alcătuit din toate farmecele naturii adunate într-un singur tort (Ch. Baudelaire). Bucuria vieții amoroase efective începe să scadă, până rămâne numai veleitatea fără împlinire. Dar înțeleptul trebuie să-i învețe și pe alții să
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
emoțiilor. Opera de artă este expresia unei emoții analizate, decantate, totul trecut prin filtrul gândirii. Domeniul esteticii este întinsa împărăție a frumosului, incluzând arta. Dar "estetica" înseamnă mai precis știința simțurilor, a percepției. Un om cu simț estetic nu poate contempla frumosul fără emoție, chiar dacă plăcerea estetică are o latură subiectivă. În ultimă instanță, vedem ceea ce suntem capabili să vedem cel mai bine prin noi înșine. Opera de artă este zona în care actul creației în interferează actul contemplației. Emoția artistică
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
forța comparația spunând că "efortul" de a privi o piramidă nu e totuna cu efortul pe care l-a presupus construirea ei. Numai că efortul de a merge pe drumul lui Sein u. Zeit e altul decât acela de a contempla un monument. Mersul pe acest drum nu cere, desigur, să ai geniu, în schimb el cere, pe lângă curiozitatea de a-l parcurge, o pregătire specială (care durează ani de zile), apoi capacitatea de a rămâne, odată intrat pe el, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe care îl aduce cu sine filozofia și care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalți pot trăi ignorând existența acestui peisaj, iar apoi trufia apartenenței la cercul minuscul al celor care au ajuns să contemple în felul acesta "esența lumii". Este interesant că atunci când ne dedăm, zilnic, acestui exercițiu de contemplare, când în călătoria noastră inspectăm fiecare bucățică din ce ne iese în cale, de la fiecare pietricică a drumului și până la formațiunile nemaiîntîlnite care ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care locuia la sfârșitul anilor '60, ne-a adus pe unul în fața altuia declarîndu-ne prieteni), și eu și Andrei am continuat să ne căutăm în chip spontan asemănătorii. Atât cât i-am găsit, fiecare, n-am făcut decât să ne contemplăm prin ei, încă o dată, nepotrivirile. Distanța dintre noi devine și mai vizibilă prin ceea ce ne-am ales, separat, ca prieteni. (Singurul nostru prieten comun a fost Horia Bernea.) Dacă nu am reușit niciodată să ne dezbinăm prin însăși neasemănarea noastră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]