33,831 matches
-
deoarece nu va face efortul să se transforme în tornadă." Nu toate portretele din carte exprimă aceeași admirație. Însă toate se remarcă prin eleganța atitudinii, memorialista bucurându-se să descopere ceea ce este frumos în felul de a fi al unor contemporani și întristându-se când identifică fisuri în caracterul lor. Ovidiu Cotruș, Cella Delavrancea, Paul Barbăneagră, N. Steinhardt, Gabriel Liiceanu, Alexandru George, Ion Caraion, Adrian Păunescu, Harry Brauner, Alexandru Andrițoiu, Mircea Dinescu, Paul Goma, Ion Sofia Manolescu, Lucian Pintilie, Sanda Nițescu
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
în fața valurilor mișcătoare ale evenimentelor. E o iluzie pe care ți-o oferă instinctul. În conștiința publică, sînteți, înainte de toate, critic literar unul dintre cei mai talentați și activi din perioada postbelică. De peste trei decenii, citiți și comentați cărțile unor contemporani. N-ați obosit? Nu v-ați plictisit? Poate că am obosit, poate că m-am plictisit. Îmi vine greu, chiar față de mine însumi, să-mi recunosc unele slăbiciuni, cu toate că, după cum nu șovăie a admite chiar E. Lovinescu, "individualitățile se încheagă
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
un om sănătos, în stare a mînca și singur, atît cît are nevoie. Nici Eminescu, nici Iorga, nici Arghezi, nici Blaga, nici E. Lovinescu, nici G. Călinescu, nici Noica n-au făcut fixația "europenizării" lor, așa cum se întîmplă cu unii contemporani ai noștri, parcă nu prea atinși de aripa geniului. Vă rog să mă înțelegeți bine. Sînt departe de-a nega de plano foloasele imense ale mediatizării largi pe mapamond a creațiilor noastre cu adevărat importante, însă aici nu încape artificiu
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
vizibilă și pentru aprofundarea analitică a structurilor limbajului și a codurilor de comunicare, face din pictura Ioanei Bătrânu, așa cum apare ea în acest remarcabil Interior melancolic, unul dintre cele mai complexe, mai profunde și mai autentice momente ale artei noastre contemporane.
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
la aceeași universitate. Este membru al Academiei Europene de Științe și Arte și vice-președinte al Asociației Internaționale de Literatură Comparată. A publicat peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii pe patru continente. Domnule profesor, reprezentați în cultura română contemporană modelul, atît de rar întîlnit, al intelectualului "complet". Opera dumneavoastră "joacă", cu o erudiție și o siguranță desăvîrșite, pe patru registre, teologic, socio-politic, literar și etic. Care ar fi secretul perfectei "cooperări" dintre registrele respective? Cum este privită diversitatea centrelor
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
comunității locale. Prin atare mize inefabile și răgazul riscant al răstimpului contemplației, în cadre adesea fixe, urmărind triunghiul sui-generis în peisajele sublime sau ordinare ale Nordului hibernal, La veuve de Saint-Pierre cultivă un suspense pare-se demult uitat de cinemaul contemporan. Excepție fac cineaștii din Extremul Orient sau Orientul Mijlociu, care au redescoperit acest tip de discurs aparent atemporal. Ei îl exploatează cu succes, începînd cu filmele unei Jane Campion (Pianul, printre ele) și continuînd cu peliculele mult mai frecvent premiate decît
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
ca formă de creație, ca acțiune de gîndire dirijată spre spațiul muzeal și spre sala de expoziție, artiștii italieni Tomasso Cascella, Franco Ciuti, Bruno Conte, Michele Cossyro, Achille Pace, Attilio Pierelli și Piero Raspi sunt foarte aproape de mulți artiști români contemporani. Amestecul de vitalism și de austeritate, coabitarea valorilor tactile cu rigoarea conceptului și îmblînzirea impulsului baroc în purismul aproape sonor al formelor spațiale, caracteristici care acoperă un spațiu filosofic larg și un parcurs istoric la fel de bogat, fac din arta lor
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
erodat, că autonomia esteticului a devenit insuficientă și că în orizontul mare al creației spiritul profetic al unei prezențe cvasisacerdotale este pe cale de a fi înlocuit cu proiectul higienic al unui agent sanitar. P.S. Un fenomen care confirmă vocația artistului contemporan pentru experiențele neconvenționale și pentru expresia sincretică a fost și spectacolol de muzică și coregrafie pe care l-au prezentat, în preziua deschiderii expoziției, compozitoarea Mihaela Stănculescu Vosganian, dansatoarea și coregrafa Liliana Iorgulescu, clarinetistul Emil Sein și muzicianul englez Barrie
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
209). 4) De pildă, în "Salutul adresat de Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice celui de-al doilea Congres Unional al Scriitorilor Sovietici": "Poporul sovietic așteaptă de la scriitorii săi să creeze figuri veridice și luminoase ale glorioșilor noștri contemporani, care rezolvă sarcinile colosale legate de ridicarea neîncetată a industriei grele [...] care înalță gigantice centrale electrice, perfecționează metodele de construcție, valorifică milioane de hectare de pămînturi înțelenite [...] Poporul sovietic vrea să vadă în scriitorii săi luptători înflăcărați care se angrenează
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
enorm la public. Deviza "lăsați-mă să mă amuz" devine molipsitoare. Cititorul se va bucura fără rest de un umor inteligent, imprevizibil, de cea mai bună calitate. Și se va mai bucura de un fapt destul de rar în lumea intelectuală contemporană: un mare scriitor care ține să-și amuze lectorii, care le acordă toată atenția, care nu se pierde în straturile rarefiate ale delirului eseistic academic. Umberto Eco, Minunea sfîntului Baudolino, traducere de Sorin Mărculescu, Humanitas, 2000, 184 p., f.p.
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
că romanul trebuie să moară? Nu, romanul e viu, poate că are nevoie doar de noi modalități de a povesti. Astăzi sunt mulți și buni romancieri în Italia, dovadă faptul că edituri din Franța, Germania, Marea Britanie traduc mult roman italian contemporan. După mine romanul italian e sănătos tun. Pentru că pomeneam de Moravia, consideri că el te-a influențat sub aspect literar? La această întrebare trebuie să răspundă criticii nu eu. Atunci când m-am dus să-i cer o prefață la unul
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
are sentimentul că îl cunoaște dintr-o existență anterioară. Volumul Întâlnire la Paris îl face chiar și pe cel mai blazat cronicar literar să redescopere plăcerea de a citi. Adriana Bittel, Întâlnire la Paris, unsprezece povestiri, București, Ed. Compania, col. "Contemporani", 2001. 112 pag.
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
care diviza fără discernămînt "sensul" într-o perioadă bine determinată? Reproșul principal ar fi acela că interpretarea întreține himera "conținutului" unei opere de artă. Asistăm la "domesticizarea" fenomenului artistic, la o "poluare intelectuală", o răzbunare a intelectului asupra artei. Arta contemporană ar fi tocmai rezultatul agresivității interpretării - ea este o continuă fugă din fața tăvălugului hermeneutic. Singura artă care poate lupta de pe poziții egale cu acest blestem al sensului este cinematografia. Filmul este, în opinia autoarei, singurul capabil să distrugă interpretarea, singura
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
importantă, dedicată unei "noi sensibilități". Din secțiunea literară putem deduce tradiția, curentul, în care autoarea se autosituează discret. Autori precum Jean Genet sau Michel Leiris sînt văzuți ca eroi ai rezistenței și, în același timp, ca rezultate previzibile ale culturii contemporane: "Bigoții, istericii, cei care distrug sinele - aceștia sînt scriitorii care depun mărturie pentru timpul politicos și temător pe care-l trăim" și "cu greu am putea da crezare unor idei exprimate pe tonul impersonal al sănătății mentale". Nu lipsesc de
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
politicos și temător pe care-l trăim" și "cu greu am putea da crezare unor idei exprimate pe tonul impersonal al sănătății mentale". Nu lipsesc de aici nici observațiile imprevizibile, cu atît mai seducătoare (Camus este "soțul ideal al literelor contemporane"), nici ironiile necruțătoare ("Ar trebui să-i fim recunoscători lui Sartre pentru faptul că s-a oprit după șase sute douăzeci și cinci de pagini"). Cititorul român se va opri cu interes asupra articolului dedicat lui Eugen Ionesco. Este cel mai decis "împotrivă
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
a fi ceva marginal. Întrebarea care se pune mereu este dacă superstițiile își mai găsesc locul în societatea de astăzi, superinformatizată și mai ales desacralizată. Întrebarea este retorică din cel puțin două motive. Pe de o parte faptul că omul contemporan uzează în permanență de superstiții ca de niște clișee, în virtutea unei inerții: să calci mereu cu dreptul; strănuți de trei ori și răspunsul vine de unde nu te aștepți: faci chef; numerele și zilele aduc noroc sau ghinion. Pe de altă
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
lui C. Amăriuței, cel puțin pentru primele numere. Din 1954, Ierunca i-a fost unic redactor. Înainte de a o descrie sumar, Cronicarul ține să amintească și de publicațiile din exil care i-au succedat sau pe care le-a avut contemporane. E vorba de Cuvîntul în exil a lui G. Racoveanu, de Destin de la Madrid a lui George Uscătescu, de România Muncitoare al lui Eftimie Gherman (la primele două, Ierunca a fost colaborator, pe aceasta din urmă o redacta "de la prima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
octombrie ale anului 2000 am avut privilegiul de a fi oaspetele decanului Facultății de Științe și Arte de la State University of New York College at Cortland, profesorul John Ryder, care m-a invitat acolo pentru a preda un curs despre jurnalismul contemporan est-european. Am trăit cu acel prilej o aventură extraordinară, și ca om, și ca profesor, și ca jurnalist. Una din cele mai plăcute surprize care mi-a colorat stagiul american s-a produs în ziua în care am aflat că
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
Gheorghe Ceaușescu Orice istorie este istorie contemporană, a spus undeva Croce. Cu alte cuvinte, trecutul este privit în oricare din etapele sale prin prisma preocupărilor de actualitate. Observația este valabilă nu numai pentru istoria politică, ci pentru orice domeniu: când spunem că Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Victor
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
modalități stilistice corespunzătoare ideilor, sensibilității și modalităților de expresie ale noastre în ciuda secolelor și chiar mileniilor care ne despart. Și întotdeauna omul s-a aplecat cu precădere asupra acelor perioade și curente pe care le-a recunoscut similare spiritului epocii contemporane lui. Structura clasică a romanilor din vremea lui Augustus i-a făcut pe aceștia să ia ca model secolul lui Pericle și să disprețuiască Grecia elenistică pe care o considerau decăzută din cauza influențelor orientale; romanticii s-au regăsit în tumultul
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
roade, s-a ascuns. Pur și simplu. Cîțiva ani n-a știut nimeni de el. A vîndut (atunci sau după, nu știu) sirop și apă minerală la un chioșc bucureștean. Abia după ce Ivașcu a fost reabilitat și numit la conducerea Contemporanului, Mircea Grigorescu a revenit în presă, în condițiile de semiclandestinitate pe care le-am evocat. L-am cunoscut cam pe vremea în care reintra în legalitate. Ne-am împrietenit ușor și i-am ascultat, fascinat, poveștile despre gazetari și politicieni
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
despre Craii de Curtea-Veche, romanul "laureat" al anchetei cu pricina? Și așa mai departe. Părerea mea este că rezultatele trebuie privite cu prudență. Nu e, desigur, fără nici o importanță felul în care arată ierarhia romanului nostru în ochii unor scriitori contemporani care, în definitiv, fac opinie astăzi. Unica îndoială (e drept, majoră) constă în aplicabilitatea la literatură a statisticii. Clasamentul întocmit pe baza răspunsurilor este expresia unei majorități. Dar în literatură majoritatea n-are de obicei cuvînt. Poate fi și un
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
spațiul cultural românesc, număr care a stîrnit reacții incendiare și care a pus în mișcare un spectacol kitsch, pe variate voci de idolatrii; secundo: apariția, la Editura Humanitas, a cărții Testamentul unui eminescolog aparținînd lui Petru Creția, unul din spiritele contemporane nouă, care s-a dăruit studiului unei opere, un "eminescolog stricto sensu", pînă nu de mult în viață. A avea reacții și opiniuni adverse față de această carte presupune în primul rînd să o citești, iar paginile sînt cu mult mai
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
fiecare lucru tăinuie și destăinuie". Cu alte cuvinte, ceea ce atrage cel mai mult la aceste reflecții este felul nepretențios în care o temă "serioasă" devine pretext pentru o "bucurie măruntă". Discuția are dimensiuni umane: ce reacție are un vizitator, chiar contemporan, în fața tabloului lui Delacroix, Libertatea călăuzind poporul, cum erau (sînt încă) spectacolele de teatru în Paris, cum redescoperim cărțile pe care le iubim, ș.a.m.d. Iar problemele pe care autoarea le discută devin cu ușurință ale noastre, ne reprezintă
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
înțelegerea literaturii lor atât de puțin cunoscute. Așa cum notează și Ion Topolog Popescu "căutarea e către profilul spiritual al numelui pus în discuție... și, astfel în fața ochilor noștri, acești oameni - scriitori prind viață ca într-un roman, scris de un contemporan de-al lor. Dar a-i evoca pe cei ce au fost, e cel puțin asemenea unei declarații de iubire sau măcar prietenie, dacă nu chiar mai mult: una de dor de ei..." Amintiri cu scriitori brașoveni e un asemenea
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]