3,539 matches
-
și care, ca și moneda în alt registru, ne-a cam luat viețile în primire, transformîndu-se din mijloc în scop. Or, mintea nu e decît un produs ce construiește, la rîndul său, forme-gînd, în jurul cărora se modelează energia, creînd lubrifiantul Cosmosului. Cu alte cuvinte, suntem responsabili de tot ce există, de tot ce se petrece în această buclă de (i)realitate pe care am creat-o și care seamănă bine cu peștera lui Platon. Suntem responsabili, în genere, de nașterea potențialelor
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în China și de Buddha în India, care au trăit într-o epocă de bulversări profunde, fiind adevărați revoluționari ai spiritului uman, care au adus răspunsuri inedite față cu plafonarea sistemelor arhaice de gîndire, propunînd noi raporturi cu transcendența, cu cosmosul, cu societatea, cu existența, cu viața și moartea etc. Învățăturile lor se împrumută mutual, generînd multiple evoluții, deschizînd noi orizonturi. Este aproximativ aceeași perioadă în care grecii i-au dat pe Pitagora și Platon, iar evreii o pleiadă de profeți
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a mai aștepta prea mult, în mod fatalist, ar trebui să ne apucăm să muncim temeinic încă de aici și de acum, asigurîndu-ne astfel un viitor. Căci prea mult am trăit, într-o dezordine redutabilă, la marginea istoriei, la periferia Cosmosului. Avem nevoie de mai multă demnit ate și onoare brîncovenească. Avem nevoie să stăm mai drepți atît în Biserică, cît și în fața dușmanului, sau a șefului. Să prezentăm faptele noastre, fără prea multe plecăciuni și obediențe inutile. Pe Dumnezeu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
adevărate orașe ale cunoașterii; unele orașe actuale celebre sunt adevărate temple ale cunoașterii, cu valori numerice codificate, cu aliniamentele geomagnetice, stelare, cu gematria aplicată ș.a. Ele au fost proiectate în consonanță deplină cu legile naturii, în armonie cu geografia și cosmosul, cu corespon dențele dintre acestea. Numerele au fost instrumentele prin care aceste corespondențe au fost evaluate și transmise peste generații. Valori numerice precum 18, 36, 54, 72 sau 144 (a se observa că cifrele adunate dau 9 în fiecare caz
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
privilegiu de care ar fi păcat să nu ne bucurăm. E o lucrare a lucrărilor. Da, fiecare dintre noi este un centru al universului (omphalos), original și originar, de la fiecare pleacă o axis mundi și-n fiecare se reflectă același Cosmos, dar "într-un mod unic și inimitabil". Această diversitate contribuie enorm la frumusețea lumii și o respect cu înfiorare. Indienii încă își încep învățătura cu întrebarea " Cine sunt eu?". Abia cînd afli răspunsul se cheamă că ai atins împlinirea: Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
petrec sub formă cuantică. De pildă, apa este formată din două gaze invizibile: hidrogenul și oxigenul. Un necunoscător ar avea toate motivele să se mire că apa arată așa... Aceste salturi cuantice domină creația și-i asigură frumoasa diversitate. Astfel, Cosmosul este stăpînit de creativitate. Iar aceasta este determinată de conștiință, faptul fundamental în Univers, din perspectivă spiritualistă, întru Domnul Marelui Cuvînt. 5.10. Pătlagica filosofală Nu mi-e suficient de clar dacă lumea aceasta este reală sau e o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sunt conținute în univers, la nivelul cel mai fin, în așa-zisul punct de dispariție a materiei și energiei (scara Planck a geometriei spațio-temporale). Pentru Penrose, întreaga știință se bazează pe matematică, dar matematica este poezie, exprimă valori ce reflectă cosmosul, echilibrul, armonia, logica și frumusețea abstractă. La rîndul său, John Wheeler de la Princeton afirma că universul vizibil poate căpăta viață numai dacă îl observă cineva. Dacă nu, nu. Fără observator, totul ar fi potențialitate pură. Actul observării transformă unda în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pe care le-a cuprins și învelit cu viclenie. Cu greu și târziu, societatea umană a tresărit, adaptându-și simțurile pentru a reacționa. A trăit din plin groaza acestei nopți sinistre, percepând intens orice licăr, șoaptă și mireasmă. Din întunecimea cosmosului, totalitarismul terifiant a curs prin cerurile deschise inundând Europa. S-a revărsat apoi în valuri peste întreaga lume, scufundând-o în lacrimi și sânge. Nicio ploaie nu a putut șterge urmele grele ale acelor vremuri care vor rămâne, în veci
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
e puțin, chiar foarte puțin, din ceea ce am putea trăi și face, pentru a ne ușura suișul spre vârful evoluției noastre. Să înțelegem că acest efort creator trebuie consumat într-un scop nobil comun, așa cum ar fi, de pildă, explorarea cosmosului în beneficiul întregii umanități. În spaima generalizată, nimeni nu se gândește că, în fiecare secundă, internetul poate răpune pe fiecare dintre semenii noștri, iar cei mai expuși sunt copiii. Nicicând nu a fost inventat un instrument de propagandă care poate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trăim, s-a întâmplat miracolul vieții. Este o minune fragilă din care simțurile noastre se înfruptă cu poftă și pe care diverse pericole o pot ucide. Terra, casa noastră, e pândită în tăcere de monștrii înfiorători 157, ascunși în bezna cosmosului. Altădată, i-au dat viață, dar sunt pregătiți acum pentru a o omorî. Oricând, riscă să fie zdrobită, pârjolită și înghițită, iar, odată cu demolarea casei, noi înșine vom fi dispărut sub dărâmăturile ei. Existența noastră depinde și de răbdarea Pământului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o stingă. Din inimă, înfruntăm vântul care așterne, în urma lui, uitarea. Și ne călăuzește în minte gândul că suntem o stea unică în tot universul prin simplul fapt că avem în noi puterea de a lumina și încălzi cu adevărat cosmosul întunecat și rece. martie 2014 mai 2015 Cuvânt de încheiere Deși prezenta lucrare nu și-a propus să aibă o ținută strict științifică, mă simt obligat de a preciza că zidirea acesteia a presupus asumarea unei diversități de idei vehiculate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ignorate și nu e nevoie de adaosuri din afară". Bineînțeles, după cum subliniază fără nici o ambiguitate Tiberiu Brăilean, nu este vorba de inventarea unei noi religii, ci de instaurarea unui nou sentiment religios, de comuniune cu ființele umane, cu natura, cu cosmosul, cu știința și chiar cu tehno-știința. Numai prin emergența acestui nou sentiment religios, monstrul devorator al tehnoștiin-ței va dobândi o față umană. Stilul cărții este alert și simplu, pe înțelesul tuturor, iar tonalitatea textului acoperă un vast spectru: de la informație
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tuturor depinde de viitorul fiecăruia, că suntem cu toții în aceeași barcă. Vom înțelege că suntem interconectați din punct de vedere spiritual și astfel se va produce cea mai importantă schimbare de paradigmă. Suntem conectați cu tot ce e viu în cosmos, în general, și asta ne influențează comportamentul. Gîndirea noastră, rugăciunea, poate ordona totul în jur. Sistemul nostru economic poate fi ajutat de forțele spirituale ale universului. Această conștiență superioară ne va cu-prinde, înscriindu-ne pe o traiectorie care se
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fost tot timpul preocupată nu atît de informare, cît de transformare, de înnoire continuă, de convertire și de renaștere, de schimbarea inimii și transmutația alchimică a sufletului. Un soi de fiziologie mistică caracterizează spiritualitatea indiană, consacrînd omologia corp-macrocosmos. În jainism, cosmosul e primul OM (AUM), printre mi-turile nașterii Cuvîntului fiind și cel hindus, al lui Shabda-Brahman (Sunetul lui Brahman), iar în Bhagavad-Gita trupul este numit cîmp, cu-noașterea acestuia fiind considerată adevărata cunoaștere. R.A. Mashelkar, directorul general al Consiliului pentru Cercetări Științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lumea reală" (p.13). De aceea, trebuie luate foarte în serios atît calculele privind trecutul îndepărtat al universului, cît și cele privind viitorul, apropiat sau îndepărtat. Tipler consideră că teologii au ignorat, în mod surprinzător pentru el, "viitorul fundamental al cosmosului", ceea ce nu mi se pare deloc adevărat și că disciplina centrală a religiilor ar trebui să fie eshatologia, care se ocupă cu "studiul lucrurilor de pe urmă", sau cum va arăta viața de dincolo. Problema centrală a oricărei teorii privind învierea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
iar egiptenii organizau regulat adevărate procesiuni, la care cărțile amintite erau purtate cu mare respect. Întreaga filosofie și teologie egipteană se găsea în ele și poate am fi înțeles-o mai bine dacă ele s-ar fi păstrat. Pentru Hermes, Cosmosul era o unitate perfectă, formată din părți interdependente între care existau raporturi de atragere și de respingere, între microcosmos și macrocosmos exis-tînd nu numai o corespondență, dar o similitudine perfectă. Unul este totul și totul este dependent de Unul. Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
încredere și adevărate" (Apocalipsa 21.5) Teoeconomia ar fi disciplina care studiază legile și principiile divine de guvernare a problematicii economice a comunităților umane. În marasmul economic, social și ecologic creat de oameni, recunoașterea principiilor divine care stau la baza Cosmosului și aplicarea lor în planul rînduielilor pămîntești poate fi soluția, în această epocă crucială din istoria omenirii. Sin-guri am arătat ce putem: suntem pe cale să distrugem planeta. Trebuie deci să ne schimbăm și să-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de comunicare. Consumul intimizat s-a substituit consumului onorific într-un sistem în care cumpărătorul este din ce în ce mai informat și mai infidel, reflexiv și „estetic”. Încet-încet, limitele în timp și spațiu care încadrau universul consumului dispar: iată-ne într-un adevărat cosmos consumaționist în expansiune, desincronizat și hiperindividualist, în care nicio categorie de vârstă nu mai scapă strategiilor de segmentare ale marketingului, dar în care oricine își poate alcătui propriul orar, își poate remodela aparența, își poate transforma modul de trai. Este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și mentală (ca exercițiu al cogniției, fie pe cale inductivă, fie pe cale deductivă) și experimentală. Bunăoară, cercetarea în fizică a dovedit că pentru a demonstra singularitatea ar trebui să se opereze cu valori care exclud posibilitatea vieții. Începutul, ca limită a cosmosului, dacă a fost, a fost lipsit de viață. Care este forța experimentului pentru a valida această teorie? Chiar dacă ne-am lipsi de nevoia cogniției nonexperimentale refuzate de iluminismul rațional, n-am putea să ne lipsim de forța explicativă a acestei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
plăcere căreia conștiința, rațiunea, cultura și reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cutare gest apare dintr-odată în cursul obișnuit al unei lumi în care toți, ca niște sclavi, se mulțumesc să se supună poruncilor societății. Ca un cetățean al lumii, dar în și mai mare măsură ca locuitor al universului, al cosmosului, Diogene dezvăluie unul dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. 3 Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Marte nu doarme. Pulsiunea de viață triumfă, dar pentru a-i asigura domnia este nevoie și de contraponderea ei, pulsiunea de moarte. Ce ar însemna proliferarea unei vitalități care n-ar fi limitată de o reglare naturală? Cum ar arăta cosmosul dacă expansiunea n-ar întâlni niște limite în controlul echilibrelor, făcut posibil de jocul deconstrucțiilor și al reconfigurărilor? Fiecare dispune de existența sa nu ca de un cadou etern, ci ca de o închiriere punctuală. Regula jocului e fixată de la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o alienare, atunci ea este legitimă. Este cazul sexualității, pe care Lucrețiu n-o condamnă în sine, ci numai dacă impietează asupra seninătății înțeleptului. Pindar avea dreptate când ne îndemna să devenim ceeea ce suntem. În fața unei fiziologii, a unui cosmos, a unei biologii, a unei anatomii și a tuturor determinismelor posibile și imaginabile, individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Antike und Christentum, ipostazele apar prin „zeificarea/personificarea unor concepte abstracte, prelucrarea unor părți sau puteri divine care devin entități active, sau postularea și sistematizarea unor entități abstracte, generative, care vor funcționa ca arkhai, constituenți sau factori de reglare pentru cosmosul nostru și ontologia sa”1. Acea parte a mitului gnostic pe care Hans Jonas a intitulat-o geneză transcendentală constă din multiplicarea ipostazelor sau eonilor, formînd așa-numita Pleroma sau Plinătatea. Pleroma se opune spațiului haotic de „dedesubt”, Kenoma (Golul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu cele șapte vocale ale limbii grecești și, probabil, cu cele șapte note muzicale)49, o dată cu Soarele și Luna, care sînt asemenea Decadei pleromatice, și cu semnele zodiacului, care sînt asemenea Dodecadei. Suma lor totală trimite la imaginea Triacontadei divine. Cosmosul Își are rațiunile sale numerice, corespunzătoare celor ale Pleromei, dar nu este infinit și veșnic precum Pleroma 50. Crearea „acestei lumi apărute din greșeală”51 nu este separată de crearea cerurilor planetare. Însă relele se acumulează aici, În partea de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]