3,263 matches
-
s-a cam spurcat la procese și acum pregătește unul în care va judeca viața lui Mahommed. Poate mâine, poimâine, va judeca pe însuși Alah în numele justiției americane, tot atât de democratic. Păcat numai că proverbul acela cu „Unde dai și unde crapă!", de data aceasta a dus și la moartea unui diplomat român care a fost pur și simplu decapitat în Afganistan, ca răspuns la tâmpenia pastorului. Motivul, era slujbaș al ONU, organizația evreiască a crimei mondiale, legal înfăptuite. Nu găsise și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
criptă, pe străzile Cracoviei va cânta Filarmonica din Berlin. Este un cadou din partea Germaniei, un semn de recunoștință și de respect față de tragedia Poloniei". Auzi dumneata, „în semn de recunoștință", că politicienii polonezi cu președintele în frunte, au reușit să crape creștinește, lăsând lumea mai curată. Norocul cel mare, totuși a fost de partea corespondentei, că nu prind și polonezii Realitatea TV, astfel ar fi aflat de recunoștința Germaniei față de tragedie. Polonezii cum sunt foarte patrioți, mai ales când vine vorba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lumea lor proprie și nu-i atinge nimic din afară. La fel se joacă și preaiubiții aleși cu noi. Doar că noi suntem doar niște mingi de cârpă, cusute și răscusute fiindcă acolo unde coși se rupe iar. Sau se crapă în altă parte. Nu-i nimic. Coșul istoriei este plin vârf cu „mingi umane", încă vii! în care guvernanții șutează. Ne aruncă peste gard, căci la dat cu piciorul nu-i întrece nimeni. Băieți de maidan, jucători iscusiți, care te
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bine a făcut țării, vorba românului, pe cracă, dacă nu și mai rău, plânge și suspină, numai în surdină, la Cotroceni în grădină, când e luna plină și Udrea nu vrea să vină, înverzinduse ca o măslină, verde genuină, și crăpând puțin câte puțin de invidie pe Ștefan cel Mare și Sfânt. Bineînțeles că numai cu Ștefan cel Mare, doar cu Ștefan cel Mare, dorește să se compare fiindcă alții care chiar dacă au fost la viața lor mari domnitori în țara
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
proștii credeam că... Ce credeai nene, ce credeai? Că prăpăditul din socialism o să-și ridice capul în noua eră? Nu-i este de ajuns că a dobândit libertatea? În special libertatea de a se plânge la lună cât dorește, de crăpa în mod liber de foame cu hârtia de concediere în buzunar, de a rămâne fără casă, fără masă, cu copiii neșcolarizați, fără speranțe, fără un gând bun pentru ziua de mâine. Ai nene acum libertate și trebuie să-ți fie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
them we behold. LEAR: This is a dull sight. Are you not Kent? Intra Lear, cu Cordelia moartă în brațe; Edgar, ofițerul și alții). LEAR: Urlați, urlați, urlați! Sînteți de piatră! Limba să am și ochii voștri,-aș face Să crăpe bolta cerului! S-a dus pe veci! Știu cînd e omul mort și cînd e viu; Ea-i moartă că pămîntul. O oglindă! Suflarea-i de-aburește-ori de pătează luciul, Trăiește. KENT: Acesta e sfîrșitul cel promis? EDGAR: Sau chipu-acelei grozavii
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
căruță cazonă trasă de doi cai bavarezi cu cozi scurte și copite cât gura găleții, cai înceți la pas ca niște boi, dar foarte puternici. Peste tot în jur doar iarbă uscată, arsă de soarele nemilos al stepei, pământ galben-cenușiu crăpat ca mâinile țăranului român, tăiat până la orizont de drumul cu făgașe adânci rămase în urma cine mai știe căror ploi de demult, dacă pe aici o fi plouat vreodată. Pe câmpia ceea fără sfârșit mersul lor părea trudnic precum mersul unei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dar la pornit, mai greu. - Nene, așteaptă, mi se pare că a mișcat. Mihu înfipse coada biciului în puținul fân rămas pe fundul căruței, se dădu jos și porni spre rambleul acela ciudat călcând cu atenție peste pământul scorojit și crăpat de arșiță. Nu se înșelase. Un geamăt omenesc stins, pluti o clipă prin aerul încins făcându-l să se înfioare. Mai alergă câțiva pași apoi se lăsă într-un genunchi lângă fetița cu buzele uscate și ochii închiși ce căutase
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în șosete de suprafața lucioasă a teracotei. - S-ar părea că plugul acesta n-o să apară așa curând, cine mai știe, poate doar pe după miezul nopții. Mă mir cu de-ai plecat dumneata la serviciu pe un asemenea viscol. Ce crăpa lumea dacă nu te duceai? Pe o vreme ca asta se dă foarte ușor de bucluc. Văile acestea sunt pline de povești îngrozitoare cu oameni pierduți pe timp de viscol. Dar ia stai... parcă s-a auzit ceva. Își lipi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-și ia notițe după cele spuse în acest cântec și să îndemne pe toate Măriile și respectiv, Mărioarele din țara asta, să pună fiecare mâna pe par și între două reprize de bârfă, să-i vindece definitiv pe toți pensionarii, crăpându-le capul. Mergând mai departe, se pare că pensionarul care a compus versurile acestea mai avea și el ceva nepoți, sau chiar fii, care trebuiau ajutați din minuscula sa pensie, așa că după îndemnul ferm de a lua parul și să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a făcut țării, vorba românului, pe cracă, dacă nu și mai rău, plânge și suspină, numai în surdină, la Cotroceni în grădină, când e luna plină și Urdea nu vrea să vină, înverzindu-se ca o măslină, verde genuină, și crăpând puțin câte puțin, de invidie creștină, pe Ștefan cel Mare și Sfânt (aici nu rimează, da-i adevărat). Bineînțeles că numai cu Ștefan cel Mare, doar cu Ștefan cel Mare, dorește să se compare fiindcă alții, care chiar dacă au fost
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lift” de 10 RON, pentru fiecare câine pe care-l dețin. Rezolvarea mea e simplă ca oul lui Columb, eu aș urca frumușel cu liftul iar câinelui i-aș da comanda „Marș pe scări”. Așa, doar de-al naibii să crape administratorul blocului. Întotdeauna am urmărit cu interes ce se mai întâmplă în sectorul bisericesc fiindcă la creșterea îngrijorătoare a numărului de popi burtoși, pasibili de a plesni de atâta grăsime și bunăstare, nu am găsit încă rezolvarea. Însă pe ei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
celui de al treilea, fiindcă, nu numai că avea oi mai multe, și mândre, și al naibii de cornute, ci și fiindcă l-au mirosit că era suficient de blegoman, încât să nu pună mâna pe bâtă și să le crape capul de cum apăreau de după colțul stânei. Dar credeți-mă domnii mei, că am suficienți ani ca să fi văzut la viața mea de ce este în stare poporul acesta, când are un conducător ferm, hotărât și de un patriotism fără cusur
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dacă mai ieși în primăvara următoare după toate bucuriile ce ni le aduc zi de zi guvernanții noștri. Hei, caut sponsori pentru scenariul meu! Vă rog, nu dați buzna ce naiba, stați la rând în mod civilizat. Luați-vă libertatea și crăpați Vorbeam azi la telefon cu un amic, (de altfel, un intelectual de rasă pură), despre unele aspecte ale societății noastre din ziua de azi. El, ca de obicei, un idealist sută la sută, care la modul declarat ar vrea să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bolnav sau nu, dacă ai bani să-ți trimiți copiii la școală sau nu, poți să vorbești orice că tot nu te ascultă nimeni. Deci rezumat în câteva cuvinte deviza noii revoluții ar putea suna așa „Luați-vă libertatea și crăpați” completat cu îndemnul criminalului de drept comun fostul Corneliu Coposu de a nu mai lăsa să rămână piatră peste piatră din ceea ce se construise cu sudoare și chiar sânge în epoca socialistă. Deci în cazul acesta se viciază însăși noțiunea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sugerează, ci sunt însăși oglinda realității: "persoana aleasă era izolată cu grijă, ca mine în acest moment, fiindu-i interzis să dezvăluie vreun detaliu. [...] Iar victima, când scăpa, se angaja să păstreze tăcerea absolută. [...] Inși care adesea se umflă până crapă, care uneori mai revin printre noi, dar niciodată, se pare, cu mintea întreagă [...], epave cu pielea fluturând pe oase, incapabili să mai fie ce-au fost" (pp. 115-116). Este adevărat că Monica Lovinescu nu a fost închisă nici măcar o zi
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
destăinui. Eu mă sperii de furtună, îmi este teamă de trăsnete, încă de când eram copilă. Cu câțiva ani înainte de Război, chiar în fața mea, la douăzeci de metri, am văzut cum a trăsnit un păr bătrân, înalt ca un plop; îl crăpase perfect în două. Dacă eram mai aproape, mă despica și pe mine sau, mai precis, mă carboniza. Așa a vrut Dumnezeu să scap cu zile... De atunci... Și acum cu ce se ocupă tineretul? auzi în continuare vocea sonoră a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prin satele noastre. De la părinții mei și în special de la bunici, am înțeles că țăranii aveau o demnitate a lor și erau mai fericiți. Deși munceau din greu, munceau cu drag, deoarece munceau pentru ei. Munca începea devreme cum se crăpa de ziuă. La primul cântat al cocoșului, fără excepție, tineri și bătrâni, bărbați și femei, flăcăi și fete, adică toți erau în picioare, pregătiți pentru o nouă confruntare cu munca. Ei munceau fără a pleca în concediu, pe tot parcursul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
răpusă decât prin voința unită a tuturor celor în putere, prin viclenie și nu fără sacrificii. Trebuia atrasă într-o capcană pregătită dinainte. Nu departe de ei, în ultimul timp, după o ploaie torențială și după o bubuitură puternică, se crăpase pământul și se formase o prăpastie foarte adâncă. Acolo trebuia atrasă, acolo trebuia să-și găsească sfârșitul. Namila, datorită lungimii și forței de care dispunea, când se sprijinea în coadă, ajungea cu picioarele pe malul celălalt și, în felul acesta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau de nas, să-ți bage în ochi ghearele lor spurcate și să te stuchiască în față! Ție să nu-ți fie frică, nu-ți pot face nimic, nu mai au nici o putere asupra ta! După ce cântă cocoșul și se crapă de ziuă, dracii speriați dispar de mama focului cu toții. Rămâi singur cu ceaunul în față. Atunci iei oasele, căci se desprind ușor, unul câte unul, le strângi în dinți și te uiți în oglindă! Când nu te mai vezi, înseamnă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu mai aud soneria sau telefonul. Cu toate acestea dimineața, după un somn plin de sforăituri și rafale de tuse ce trezesc vecinii cu noaptea-n cap, cu picioarele betege și cu mâinile sprijinite în cârje sau bastoane, cum se crăpa de ziuă, îi vezi prin apropierea casei după o pâine sau după o felie de mezel. Dacă-i întrebi, nu țin minte ce au mâncat la cină, însă nu pierd ocazia de a impresiona cu o poantă hazlie, auzită încă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de a se pedepsi această nemaipomenită crimă, o crimă atât de mare, comisă asupra unei întregi populații, încât însuși acela care-a cumpărat serviciile prevenitului esclamă: sărmanii cărăuși, sunt tratați fără milă! / Mânați de cnutul cazacului, pe un frig de crăpa lemnele și pietrele, cetățenii liberi ai României mergeau siliți cu carele lor la Gabrova, la Târnova, la Selvi, la Biela, și s-au întors unii cu palmele, alții cu vitele bolnave, pentru a întinde epizootia asupra țării întregi; astăzi țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în impur și macabru. Infernul lui Ioan Alexandru, oripilant, e totuna cu anticul ad inferos, cu ceea ce la Baudelaire fusese obsedantul gouffre, prăpastia. Configuraționism similar la Al. Philippide. Infern în toate și pretutindeni: "Cât infern e în fiecare cuvânt / Îmi crapă zmalțul de pe dinți de fierbințeala lor, / Cât miraj / Cenușa Domnului e ghemuită / lângă fiecare" (Cât infern). Până și "în inima Ardealului", "îngeri negri plutesc lepădați", mișună "fluturi negri"; năuc, un câine negru aleargă pe "cumpăna dealului", pe "deasupra pământului", după
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Șirul lui Fibonacci). Tentații bipolare în căutarea unui sens implică înșelări și inadvertențe. Moartea, "fată în casă a lunii, ciută plângând / trece pe acoperiș"; halucinată, "se duce să iubească"; în tărâm de "arderi reci" mari dezolări bacoviene își asociază cinismul: Crapă râsul mai departe într-o ordine mai trează". Nonsensurile fac legea! Intenția (repetată) de a înțelege lumea, "ridicând-o în dreptul ochiului", îndrăzneala de a întâmpina fără aprehensiuni moartea individualizează vădit un spirit lucid și paradoxal. Dintr-un Orgoliu picură lent
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al statului, Wilhelm O. Krupa Junior, a intenționat să șteargă cu totul din istorie pe odiosul său predecesor Ruben Ö. Bötör, pe care l-a răsturnat, desigur prin voința poporului, în Revoluția Pepit, din 17 Aprilie.) Unde dai și unde crapă! Louis Rőmm, cetățean fidel al Republicii Vandana de Sud, director adjunct al liceului din Bukuna din Deal, și-a pierdut pur și simplu identitatea: nu numai că nu putea semna nici un act, nici măcar o notă într-un catalog, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]