3,019 matches
-
mintea elevilor imagini clare dacă acestea nu vor fi însoțite de anumite ilustrații și tablouri caracteristice. Deosebit de sugestive sunt tablourile apărute în ultimul timp care reprezintă aspecte din țara noastră: Valea Prahovei, Valea Ialomiței la Cheile Tarcăului, priveliști din Piatra Craiului, Munții Făgăraș sau o serie de pliante cum ar fi: Lacuri de munte, Peșteri din țara noastră, Țărmul mării, etc. În afară de tablouri pot fi folosite ilustrații sub formă de cărți poștale, decupaje din ziare, ilustrații din manual sau din alte
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
sau culturale a unor nume livrești, precum și investigațiile referitoare la numele personajelor din basme (Al. Cristureanu, Contribuții la studierea onomasticii operei lui G. Coșbuc, Imagini livrești formate din nume proprii în opera lui Negruzzi, Observații asupra numelor de persoană din Craii de Curtea-Veche, Valori stilistice ale numelor unor personaje din basme, Onomastica operei "Românii supt Mihai Voievod Viteazul"), explicarea volumului mic de preocupări dedicate antroponimele din textul literar prin folosirea predilectă a numelor proprii obișnuite și dobândirea caracterului de simbol a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pare că surprinde "ca într-o ecuație de gradul I, simplă, secretul condiției umane"856. În oricare dintre lumile posibile, Spiritul Suprem este același, diferă doar Materia care-l ascunde (Ivan, soldatul muribund, Arhip, necunoscutul cu care Darie urcă Piatra Craiului sau Procopie - de profesie medic, "dar am ciupit și eu ceva filozofie, pe vremuri, când eram student"857 - din același regiment cu Darie). Impresia că "ne-am mai întâlnit" și că, în ciuda deosebirilor de natură fizică ("Îl vedeam un tinerel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ne cunoaștem. Dar nu ne recunoaștem decât când e prea târziu"859. Intersectarea planurilor care se produce la un moment dat ("ori visez, ori mă trezesc din vis"860) prin prezența simultană a lui Arhip în două locuri diferite (Piatra Craiului și casa din strada Toamnei) și confuzia succesivă a lui Arhip cu Procopie, și apoi cu Ivan, în Ucraina, subliniază unicitatea Spiritului Suprem "capturat, închis de Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate"861. Darie întrupează Spiritul Suprem în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aici, pe pămînt, în lumea noastră" (Nouăsprezece trandafiri, Pe strada Mântuleasa, Tinerețe fără de tinerețe, Dayan). În oricare dintre lumile posibile, Spiritul Suprem este același, diferă doar Materia care-l ascunde (Ivan, soldatul muribund, Arhip, necunoscutul cu care Darie urcă Piatra Craiului sau Procopie, de profesie medic și care a fost în același regiment cu Darie). În abordare semiotică, lumile posibile eliadești au fost explicate de către Sorin Alexandrescu prin repunerea în discuție a semnificatului propus în finalul fiecărei povestiri, nesiguranța din final
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din timpul lui papa Formosus (891-896) și cu o astfel de armată, la care s-au adăogat și „mulți oameni unguri”, el îi bate pe tătari pe Tisa. „Și netrecând multă vreme, a fost o luptă mare a lui Vladislau craiul Ungariei cu tătarii, cu cneazul Neimet la râul Tisa”, scrie aceeași cronică, în care a învins regele maghiar mai ales cu românii ortodocși. Gonirea, urmărirea și nimicirea tătarilor, s-a făcut mai întâi până la Carpați de către întreaga oaste. Mai târziu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cel Bătrân avea nevoie așa de mult de ajutor în contra turcilor, după bătălia de la Rovine. La 6 ianuarie 1359, voievodul Moldovei se lega de Vladislav Iagello și mai mult. El specifica în actul său de omagiu că va lupta împotriva craiului Ungariei, împotriva turcilor, tătarilor și prusienilor. Și angajamentul său nu era numai pe hârtie. Spre sfârșitul anului 1395, el trimise o sumă de arcași contra cavalerilor teutoni. Îndată după acest eveniment, el a început pregătirile pentru o intervenție, alături de lituani
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Iliaș, la 1 februarie 1434, la Dărmănești, pe Suceava, Ștefan, „ca să arate slujbă regelui polon - scrie Grigore Ureche - au risipit o samă de tătari, care au intrat în Podolia să prade” a luat Brațlavul de la Svidrigailo și l-a retrocedat Craiului. Fapta nu a rămas fără urmări. Mai târziu, când Svidrigailo a revenit în drepturile sale, fiind în prietenie cu Sed-Ahmet, unul din numeroșii fii ai lui Toktamâș care ocupase Crimeea cu ajutorul lui Vasile cel Orb trimite trupele tătare să prade
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bogdan al II-lea. În Moldova, însă, stăpânea acum Petru Aron, ucigașul lui Bogdan, instaurat la putere peste voința lui Cazimir și a lui Alexăndrel. Într-un act din 1 octombrie 1455, noul voievod, recunoscut de regele polon, concesionează mătușei craiului, în schimbul Hotinului, târgul Siret și Volhovățul cu tătarii ce se aflau acolo. Desigur, e vorba de robii prinși în luptele anterioare, de voievozii precedenți și nu de fiii lui Sed Ahmet. Dar, în actul de promisiune a prestării jurămânului feudal
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
avem să le dăm drumul niciodată, nici să-i dăm în vreo parte oarecare sau în mâna cuiva, fie litvanilor sau basarabilor, fie țarului Ag-Ghirai (Hagi-Ghirai), fie turcilor sau ungurilor. Dacă însă ni-i va cere cumva mai întâi domnia sa Craiul, sau ne va aduce aminte de ei, atunci noi avem să-i dăm în mâinile domnului prea înălțatului craiu”. Din citirea acestui document, se poate observa că fiii lui Sed-Ahmet nu erau captivi, ci refugiați. Kaluzniaski traduce greșit termenul tumen-u-ki
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
furat cu atâta galanterie, atmosfera festivă a carnavalului adaugă și mai multă picanterie aventurii, făcând-o pe Marie să creadă pentru o clipă că se îndrăgostise cu-adevărat. El, înnebunit după ea, o copleșește cu flori, îi alungă pe toți craii care încearcă să flirteze cu ea și sare să-i îndeplinească și cea mai mică dorință: devorează violetele din buchetul Mariei, ba chiar și panglica de mătase a acesteia! După încheierea carnavalului, euforia Mariei mai ține o vreme. În timpul unei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
groapă să se culce). Iritat de pretențiile lui Postum, Gallus îl atenționează cu versul atribuit lui Horațiu Nu e mai tristă nebunie/ Ca strechea bătrâneței, iar Getta se bucură când un acces de tuse întrerupe declarațiile de amor ale vârstnicului crai : Prin tusa-i bătrânească i-a trece nebunia (III 2). Totodată, Scaur, care vrea s-o răscumpere pe sclavă pentru a putea s-o pedepsească după bunul plac, îl apostrofează pe pretorul îndrăgostit drept flutur iernatic, degerat : Strigoi in lumea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai sus, în apropierea drumului spre Șirnea. Drumul Șirnei, acum și el parțial asfaltat, are, de asemenea, o oarecare vechime, întrucât din el se desprindeau mai multe cărări și poteci, ce duceau nu numai spre satul din proximitatea masivului Piatra Craiului, ci și peste culmea Carpaților, în depresiunea Dâmboviței, prin satul Ciocanul, spre Dâmbovicioara, localitatea cea mai ocrotită de munți și cea mai bogată în chei. Din punct de vedere istoric, prima parte a acestui drum face parte din noțiunea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Din punct de vedere istoric, prima parte a acestui drum face parte din noțiunea mai largă a drumului de car, pe porțiunea cunoscută de localnici drept "Valea Cambilor". Spre sud, Moeciu este flancat de Bucegi, iar spre nord de Piatra Craiului. (foto 7-8) Comuna este formată din așezările Moeciu de jos, Cheia, Moeciu de sus, care acoperă partea de sud-sud-est a depresiunii și care beneficiază de malurile line ale râului Moeciu. În partea nordică se află Măgura și Peștera, cocoțate pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și care beneficiază de malurile line ale râului Moeciu. În partea nordică se află Măgura și Peștera, cocoțate pe dealuri, ce dau impresia unei scări naturale către cel mai interesant și mai râvnit masiv al cățărătorilor, culmea sudică a Pietrei Craiului. Aceste două localități au fost vreme îndelungată comune de sine stătătoare și aveau avantajul accesului, dificil dar apropiat, către orășelul Zărnești, care fusese în perioada interbelică inima plasei Zărnești.( foto 5) Trebuie spus că Moeciu până acum treizeci patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
interbelică inima plasei Zărnești.( foto 5) Trebuie spus că Moeciu până acum treizeci patruzeci de ani era mult mai restrâns, nu includea și fostele comune independente Măgura și Peștera, deși izolarea lor pe dealurile din imediata apropiere a culmii Pietrei Craiului îi obliga pe localnici să se deplaseze foarte frecvent în Moeciu, cu copiii la școală, clasele 5-8, pentru asistența sanitară, pentru cumpărături etc. Toate aceste considerente au condus la decizia comasării lor la comuna Moeciu. Această decizie mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
vizitarea peșterii din zonă, poate chiar popularea întregii regiuni. Drumul Carului, ultimul, dar nu cel din urmă sat, component al comunei Moeciu, se află în centrul depresiunii, pe culmea care este un fel de mediană între masivele Bucegi și Piatra Craiului și care a fost poate de milenii o cale de traversare a Carpaților. El este un fel de axă a întregii depresiuni, continuatorul așezărilor umane din dreapta și stânga căii de circulație pe care sunt așezate, de la Brașov la Câmpulung Muscel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în condiții de securitate. Existau, firește, și poteci pe unde se putea merge călare sau pe jos, cu pasul. Pe cele două văi, care flanchează Drumul Carului există și astăzi urmele potecilor de odinioară: în partea nordică, către poalele Pietrei Craiului, se putea merge pe Valea Zbârcioarei-Valea Ulmului-Rogoaze și, apoi, coborârea spre Dâmbovicioara, fie prin satul Ciocanu, fie pe cărări cunoscute de localnici, sau, înspre flancul Bucegilor, se putea circula, prin Cheia, care până acum două sute de ani se numea cătunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
distrugere a vestigiilor locale semnifică o diminuare a interesului oamenilor cu cultură față de aceste minunate locuri. Satul s-a născut, cum era firesc, odată cu drumul, dar s-a dezvoltat încet, pe măsura creșterii traficului, pe porțiunea lină, de unde culmile Pietrei Craiului și ale Bucegilor se pot vedea și admira privind drept, de la nivelul celor 1200-1350 de metri altitudine, având uneori senzația că ești la un pas de aceste piscuri ce depășesc 2000 de metri altitudine. Primele case s-au construit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
norocul să găsesc nici măcar ceva similar cu ceea ce pierdusem în clasa a VI-a. Acum, am aflat că locul a fost declarat "zonă fosilieră protejată" de interes regional, la fel cu Cheile Zărneștilor și cu bine cunoscuta regiune a Pietrei Craiului, declarată "zonă naturală protejată de interes "național", datorită cel puțin a prezenței caprelor negre si a florilor de colț, renumita "floare a reginei". SCURT ISTORIC Este destul de dificil, din punct de vedere istoric, să se stabilească perioada când ființele umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
secolelor. Cele câteva case împrăștiate pe o lungime de aproape cinci kilometri cât se întindea drumul vechi au fost reclamate, administrativ, în secolul al XIX-lea, de satul Șirnea, dispersat pe dealurile și văile aproape paralele cu culmea masivului Piatra Craiului și renumit, în ultimele decenii, ca primul sat turistic din România, datorită gospodarilor din localitate, oameni harnici și luminați la minte, care au făcut eforturile necesare pentru a-și da copiii la școală. Așa au ajuns să fie, în deceniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
izvorul râului Dâmbovița, în masivul Făgăraș; cheile Dâmbovicioarei, cele mai cunoscute, care leagă Podul Dâmboviței de Dâmbovicioara și de renumita peșteră, bogată în istorioare și în sfârșit, cheile Brusturetului, care pornesc de la Peștera Dâmbovicioarei spre limita vestică a masivului Piatra Craiului (Pietricica). Cheile Dâmbovicioarei sunt cele mai cunoscute. Aici veți găsi locuri izbitor de asemănătoare cu imagini din "Cronica pictată de la Viena", fapt ce ne îndeamnă să considerăm Posada din vecinătatea acestor Chei, drept posibil loc al înfrângerii lui Carol Robert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
numeroasele expediții ale domnilor valahi în Transilvania, precum și ale regilor unguri în Țara Românească pentru "a pedepsi", așa cum a încercat, în 1330, regele Carol Robert de Anjou, care afirma, după cum arată marele istoric, Nicolae Iorga, citând corespondența către Papă a craiului ungur, că "îl va scoate pe ciobanul valah, adică pe Basarab Vodă, din bârlogul lui, trăgându-l de barbă". Evenimentele însă s-au petrecut altfel. Cum spune o zicală din bătrâni "Dumnezeu stă mândrului împotrivă". Regele și oastea lui de peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
sute de ani înainte s-au dat lupte îndârjite între Români și Unguri". După aproape 40 de ani, se produce a doua năvălire ungurească, sub domnia lui Vlaicu, nepot al lui Basarab, iar după 65 de ani, în 1395, alt crai ungur, Sigismund, trecea Carpații cu oaste, ajungând până la Dunăre. La întoarcere, "lângă satul ce-i zice Câmpulung", cum rezultă dint-un act, semnat de crai, în ciuda aceleași trufii, a fost bătut de Vlad Vodă, pus de turci în locul lui Mircea, repetându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
sub domnia lui Vlaicu, nepot al lui Basarab, iar după 65 de ani, în 1395, alt crai ungur, Sigismund, trecea Carpații cu oaste, ajungând până la Dunăre. La întoarcere, "lângă satul ce-i zice Câmpulung", cum rezultă dint-un act, semnat de crai, în ciuda aceleași trufii, a fost bătut de Vlad Vodă, pus de turci în locul lui Mircea, repetându-se scenele de la Posada. Este foarte posibil ca cel puțin, la întoarcere, viitorul împărat să se fi retras, în fuga de după înfrângere, pe traseul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]