3,021 matches
-
educativă și le aduc un plus de sentiment. "De-ai veni pe-aici vreodată, ai vedea că am o țară Ca un fagure de miere strâns din flori de primăvară Ape line o sărută cu blândețe de nespus Munți cu creștet de aramă-i țin cureaua spre Apus Astfel, de-ai veni pe-aicea și-ai voi apoi să pleci Mi-ai pleca cu țara-n suflet ca să n-o mai uiți pe veci". Construită ca un cântec de slavă, dedicat
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutura salcâmii de toamna si de vânt, Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet sa nu-mi plângi; Din teiul sfânt si dulce o ramura să frângi, La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi; Simți-o-voi odată umbrind mormântul meu... Mereu va
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
segmentele osoase se deplasează față de celălalt segment. Ea nu este fixă, ci se poate deplasa odată cu segmentul. În acest sens, distingem: axul vertical este situat la intersecția planului frontal cu cel sagital și este linia imaginară ce traversează corpul din creștet în interiorul poligonului de susținere și permite executarea mișcărilor în plan orizontal; axul sagital (antero-posterior) este situat la intersecția planului sagital cu cel transversal și traversează imaginar corpul din înainte-înapoi și permite executarea mișcărilor în plan frontal (lateral); axul transversal (frontal
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
fig. 9): lateral-jos (a); lateral-sus (b); b 63 înainte-sus (c); înainte-jos (d); înapoi-jos (e). Poziții cu brațele întinse pe direcții oblice (Fig. 10): oblic-sus (a); oblic-jos (b); oblic-înapoi (c); diagonal (d, e). Poziții cu brațele îndoite (fig. 11): mâini pe creștet (a); mâini la ceafă (b); mâini pe umeri (c); mâini pe șolduri (d); mâini la piept (e). Poziții cu brațele îndoite la 45° (fig. 12): cu antebrațele în sus (a); cu antebrațele înainte (b); cu antebrațele în jos (c). Pozițiile
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
literă mare, când este vorba de părțile corpului, de pozițiile fundamentale, denumirea mișcării (acțiunea principală) și aparatele de gimnastică. Direcția mișcării și anumite modalități de execuție se scriu cu literă mică. 1. Părțile corpului abdomen - Abd. cot - Ct. antebraț - Ab. creștet - Crt. braț - B. deget - Dg. cap - C. față - F. călcâie - Cc. frunte - Fr. ceafă - Cf. gambă - Gb. coapsă - Cps. genunchi - G. corp - Cp. gât - Gt. gleznă - Gl. șezută - șz. mână - M. șold - ș. palmă - Pl. talpă - Tp. picior - P. trunchi
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
socialmente putea fi egal cu de-al'de Pirgu îl indigna probabil prea tare, fiindcă taică-său i-a arătat capul lui mare spunînd: ce e turtit de atâtea tăvi de plăcinte pe care înaintașii lui le-au purtat pe creștet." Mi-a dat să citesc Jean Giono, care scria tot despre țărani, nu m-a entuziasmat, prea mult lirism, i-am spus. Da, e un poet al naturii sălbatice. Citește atunci Les paysans, de Reymont, e un polonez, mai realist
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ierți, cumetri Gheorghi, dacă ți-am greșit cu ceva vreodată. Își luă pălăria de pe scaun și da să iasă. În drum o văzuse pe Saveta, fata cea mai mică, ce stătea cu capul lipit de tocul ușii. Îi mângâia ușor creștetul capului, apoi își puse pălăria și ieși. - Savetucă tată, ia vino oleacă, fată... Sprintenă, fata ajunse repede lângă patul tatălui ei. I-a luat mâinile sloi între palmele sale moi. Ochii săi negri îl priveau pe bătrânul său părinte care
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să intre pe o hudiță și să sară gardul în grădină la factor, acolo se ascunse în stogul de paie și a rămas plângând până când i s- au uscat lacrimile. Acum era în sigurantă în brațele bunicii care îi mângâia creștetul și părul moale. țața Tinca uitase de parlamentul ei. Își înconjurase nepotul cu dragoste și se ruga la Maica Precista să trăiască, să-l vadă mare și să fie ca ea, ca tot satul, să fie a lor, să-i
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sta acolo ferit de toate relele lumii, încălzit de dragoste și ocrotit cu iubire. Pleoapele îi erau grele, era zi și nu înțelegea de ce ochii nu-l ascultă. Simți frigul cum îi sărută obrajii și îl mângâie ușor pe creștet. Așteptă. Va fugi când ai lui vor dormi la prânz. Deschise ușa magaziei. Zăpada spulberată îl lovi în față și îi făcu sângele să năpădească în obraji. Respira. Se simți în siguranță după ce a ieșit din curte, acum nu mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de vie și se strângea pe trupul zvelt. Măcar de s-ar uita el și i-a plăcea ce vede. Zâmbi rușinată că se gândi la el. Apoi cum nu s-a uita. Își legă coda, apoi o duse în creștetul capului ca o cunună. Cărarea pe mijloc era dreaptă, nici un fir nu era nelalocul lui, își prinse în partea dreaptă trei flori albastre nemuritoare, își întinse cu palmele bluza, cătrința, apoi ieși afară în bătaia plăpândă a soarelui, căutând cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din cutii de tinichea și din trestie se țineau atât de greu că trebuiseră întărite cu bolovani. În drum se întâlniră cu o femeie ce cobora pe cărare, alunecând din când în când pe tălpile goale, și care purta pe creștet un bidon de tablă plin cu apă. Ajunseră la un fel de piață mică, înconjurată de trei colibe. Omul se îndreptă către una din ele și împinse o ușă de bambus cu țâțânile din liane. Apoi se trase la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și frică. Deodată am văzut în depărtare o lumină și am ghicit că acolo e turnul bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, din Iguape. I-am făgăduit atunci Domnului Iisus că, dacă mă ajută să scap cu viață, o să car pe creștet în timpul procesiunii o piatră grea de cincizeci de kilograme. N-o să mă crezi, dar apele s-au liniștit, și sufletul meu o dată cu ele. Am înotat lin, stăpânit de o mare fericire, și am ajuns la țărm. Mâine îmi voi ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Autenticitatea portretului Simonettei ? Exagerat de circum specți, chiar asupra existenței înseși, cândva, a unui asemenea model ? Cosimo devenea cu anii tot mai extravagant, ursuz, solitar. Fericit să asculte răpăitul ploii, să primească descărcarea de ape a cerului „vertical, drept în creștet și pe umeri“. Îl îngrozeau, însă, fulgerele și tunetele, se ghemuia într-o manta, să nu le vadă și să nu le mai audă, după ce zăvorâse ușile și acoperise în mare grabă ferestrele. N-ar fi singura ciudățenie a acestui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
forma. Atârna pe trup mototolită, răsucită anapoda. O bucată de curea uzată ieșise din pantaloni, pendulând în deschizătura hainei. Se zguduia, înăbușit. Capul îi căzuse între umeri, zvâcnind, ca și pieptul uscat. Se înroșise și dunga, tot mai lată spre creștet, a cheliei. Băgase mâinile în buzunarele hainei. Scotea, în pumni, câte o batistă, pe care o ducea, alternativ, cu câte o altă mână, la nas... strănuta ! Femeia nu-și mai putu reține zâmbetul. El reuși să ridice capul, o văzu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Dumnezeu știe ce va fi!" își zise deodată Bologa, ca și cum s-ar fi speriat de ceva necunoscut. Ridică ochii de pe hartă. În fața lui, la masa cealaltă, printre vrafurile de registre și hârțoage, văzu capul sergentului, cu fruntea încrețită și cu creștetul țuguiat, pe care, din spate, pe fereastra colbuită, cădea o lumină de argint vechi. Afară, în ogradă, și mai departe, până la picioarele dealurilor ce închideau zarea, stăpânea atâta liniște și pace, că sufletul lui Apostol se umplu iar de nădejdi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
picioare. Unul din mijloc cu niște bocanci plini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele în șanțul șoselei și, din fața umflată, violetă, scotea limba vânătă spre trecători. În stânga atârnau trei, uitîndu-se pe șoseaua dreaptă, nepăsători și neclintiți, dar cu creștetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau într-un arin bătrân, mai sus ca ceilalți, iar mai încolo, pe o cracă subțire, care te miri cum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mâinile legate la spate, scurt și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care parcă voia să șteargă un gând, zise: ― Poate că s-o fi sculat domnul general... Apostol porni mașinal după primarul satului. Groparul se ținea de ei, mereu încurcat. În ușa a doua se ivise primăreasa, cu cocul cărunt în creștetul capului. Fiindcă nu auzea bine, primarul ca să nu strige, îi vorbi mișcând tare din buze și arătând pe Bologa: ― Dumnealui e ofițerul care vrea să ia pe Ilona... Femeia zâmbi larg, încîntată, spre Apostol. Bărbatul îi puse mâna pe braț
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se repezi, politicos și fericit, să aprindă țigara generalului... 10 Afară coborâse întunericul. Jur împrejur, de după dealurile negre, se înălțaseră nouri leneși, iar din pădure o ceață lăptoasă își întinsese peste Făget pânzele prin care de-abia licăreau stelele în creștetul încă senin al cerului. Ferestrele casei erau galbene, și găleata fântânii plutea în ceață ca pe apă... Apostol Bologa închise bine ușa. Întunericul de afară i se păru atât de amar, că se înfricoșă. Merse spre poartă, ajunse în uliță
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însă învățase de la viață că iubirea triumfă asupra morții, asupra oamenilor și asupra timpului. Cu o zbuciumare trează, vie și veselă, m-a condus în dormitorul unde urma să rămận peste noapte, întrebậndu-mă discret cậte perne să-mi așeze la creștet. L-am fulgerat cu privirea rostind categoric: Una ! Începusem să mă tem de dragoste mai mult decật de moarte. Mi se părea că femeia aceea moartă mă privea cu indiscreție de acolo, de sus, din tabloul acela obișnuit al nunților
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ar putea face strigoi tocmai acolo, în calea noastră, la porțile magice ale Frenței, mă neliniștea totuși. Aveam deja sădită în mine credința străbună și mi se părea ciudat și în același timp absurd ca mortului să-i lipsească de la creștet lumina. Ore în șir, am aprins lumậnare dupa lumậnare, pentru ca sufletul celui dispărut să-și găsească odihna. Uneori îl revedeam în vis, acolo, printre bulgări și pietre, cu gura însậngerată, dar nu mă temeam cậtuși de puțin. A urmat apoi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
obișnuită să fie cochetă, cu cerceluși de aur la urechi, iar acum, deși comandase rậnd pe rậnd fel și fel de toalete pentru ora aceea misterioasă, parcă nimic nu-i venea bine fără podoabe, fără pomeni, fără lumậnări arzậnd la creștet și, mai ales, fără rugăciunea cea din urmă a preotului. Cum să pleci oare fără stậlpi, fără cruce și fără de lumină ? Înțelesese prea tậrziu tainele divine ale religiei străbune, se străduise din răsputeri să-i facă pe ceilalți frați ai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
27} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În sboru-i puteric și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten L-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el Sub mantă-i purtând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
28} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în magie Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În sboru-i puteric și mare, Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten L-împunge Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el Sub mantă-i purtând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să-nvii vii Și stânca de care râd timpii Și tot ce mai e-n nesimțire În fire? Vin-dară Căci ochiu-ți e viață și pară Și sufletu-ți blândă magie Ce-nvie. Să cânte Ce secoli tăcu înainte Și-a munților creștete-nalte Să salte. {EminescuOpIV 32} Și din amestecul de vise dalbe, Dintre dănțîndele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci neguri de-argint, Palatul plutea în magie Aurie. Ca cerbul uimit ce prin creștet de stânci E-urmat de săgeat-arzătoare, Din căi năruite, din gârle adânci, Fugarul în tropot răsare Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar tânărul sare ușor de pe el Și prundul sub pasu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]