4,293 matches
-
în măsura în care el, mai mult ca oricare altul, servește la problematizarea relației a vedea-a fi văzut”. În jurul acestei relații e construit, de altfel, și episodul oglinzii din mitul lui Perseu, eroul care a înfruntat-o pe Gorgo. Masca înfățișând monstruoasa creatură semnifică, după cum se știe, moartea privită drept în ochi: să o vezi pe Gorgo înseamnă să vezi, ca și în oglinda de la Lycosura, ceva fără chip și fără formă, dar mai înseamnă și să intri în legătură cu o forță supranaturală. Perseu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cum este un profesor sau un părinte, sau o altă figură simbolică respectată, cum este bătrânul înțelept, cu care pacientul poate avea o conversație interioară, adresând întrebări și auzind răspunsurile. Jaffe și Bresler au dezvoltat abordări similare, dar au utilizat creaturi fantastice și umoristice (de ex. „Broasca Freddy”Ă și animale pe post de consilieri interiori. Intervenția 17Animalul prietenos (tehnica consilierului interioră Pacientul este invitat inițial să meargă în locul său preferat (vezi intervenția 14Ă. Și observă cum în depărtare se vede
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
să-și ridice capul și să contemple cerul. Așadar, nu are cum să devină un animal platonician în stare de o ascensiune dialectică prin care să se transforme într-o vietate extatică orientată spre contemplarea ideilor pure; el rămâne o creatură grosieră, condamnată să râme cu râtul în pământul cel mai murdar, scârbos și plin de gunoaie, hrănindu-se cu excrementele în care se bălăcește. În bestiarul filosofic, porcul e condamnat să rămână legat de pământ, de lumea aceasta, de realitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați ai materiei, simulacrele, totul cere și presupune conjuncția atomică. Nu există univers inteligibil, nici creaturi ideale, zei sau concepte, nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz - de către suflet, partea nemuritoare și eternă a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? Nicidecum o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
corpului, se dezintegrează - și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul este infinit - în caz contrar, unde ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
constitui ființe organice În absența unor mijloace mecanice este o dovadă de misticism neștiințific”19. Thompson a utilizat matematicile avansate, inclusiv topologia lui Riemann, pentru a dovedi o serie de lucruri de Însemnătate crucială. Unul dintre acestea era că forma creaturilor vii, de la celule la țesuturi și la schelet, este În mare măsură determinată de forțele mecanice care acționează În natură. (Forme simple de viață, cum ar fi protozoarele, ascultă de legile mecanicii fluidelor.) După Thompson, evoluția este determinată, În primul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fost perceput ca o mare descoperire, pe o anumită treaptă de introspecție a omenirii, poate cu zeci de mii de ani În urmă, și ca un mare secret de atunci Încoace. Îndată ce mintea omenească admite că ființele (oamenii, animalele, orice creatură sensibilă) sînt compuse din suflet și trup, se ridică și problema relației suflet/trup. SÎnt posibile doar cîteva soluții, derivînd din două dihotomii majore: 1. Sufletul este preexistent trupului versus sufletul nu este preexistent. 2. Sufletul este creat versus sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
psihică? Aici trebuie să se dea justificare unui punct nevralgic, și mai de temut Încă decît trecerea de la spiritualitate la realitatea psihică. Barbelognosticii susțineau că Neliniștea, zbuciumul psihic al Sophiei, e Însoțită de un avort spontan: rodul acestuia este o creatură masculină, Arhontele sau CÎrmuitorul dintîi (Proarchon), ignorant și Îndrăzneț (in quo erat ignorantia et audacia). Sophia a conceput fără ajutorul unui partener, singurul partener posibil fiind propriul ei zbucium, care este și partenerul fiului ei avortat, Arhontele, cel care clădește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Conform relatării lui Irineu 54, Arhonții sînt nemulțumiți de apariția unei puteri care le este superioară. Își pun În gînd să-l plăsmuiască pe om după chipul lor (Gen. 1:26), Însă Mama lor le inspiră Într-ascuns proiectul unei creaturi umane al cărei scop va fi să-l deposedeze pe Ialdabaot de puterea lui spirituală. Prea slabi pentru a-i da viață, Arhonții făuresc trupul imens al unei făpturi tîrÎtoare, incapabilă să se țină pe picioare. Ialdabaot Îi suflă În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antropogenetic din Apocriful lui Ioan, noile suflete nu au destulă putere pentru a se ține pe picioare, ceea ce Înseamnă că nu pot anima un trup; de aceea, cei cinci CÎrmuitori planetari, Împreună cu confrații lor - Soarele și Luna, suflă peste debilele creaturi și, o dată cu răsuflarea lor, În suflete pătrunde o scînteie de Spirit, care le face capabile de a porni În căutarea Luminii eterne 89. Antimimon pneuma este prins de suflet cu niște peceți (sphragides) ale CÎrmuitorilor. El constrînge (anankazein) sufletul să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Demiurg după o fantasmă arhetipală imprimată În subconștientul lui. Vis al unui vis, este o iluzie sortită să dispară În neant. Nu aceeași este situația neamului omenesc. Demiurgul, reprezentînd absența ori insuficiența inteligenței ecosistemice, este În mod clar păcălit de creatura sa, care Îi este superioară. Omul n-a fost făcut pentru această lume și nici lumea pentru om. În esență, demnitatea specifică a omului nu provine din obediența, ci din Împotrivirea lui față de cosmos. Iar faptul că el se situează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
conține În el Însuși umbra, imaginea Pleromei, fiind Însă În același timp produsul Îndoielii, uitării și ignoranței Logosului, care a privit În jos, către Abis191. Jos rămîne Demiurgul lumii, de care Logosul se desparte, urcînd În Pleromă 192. Arhonții produc creaturi care seamănă pe pămînt discordie, iar Logosul se Întristează. El se pocăiește, se convertește de la rău la bine și, făcînd aceasta, dă naștere altor Puteri, scăldate În Lumină aurorală 193, superioare Arhonților și trăind În pace Între ele. Cu ajutorul MÎntuitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
platonicieni ai Genezei În această privință era cea a avortului, a nașterii premature sau ilicite etc., cea mai rezonabilă opțiune pe care o puteau face era s-o aleagă pe Sophia În locul Logosului și să facă din ea mama unei creaturi nedorite, Demiurgul. (Am văzut Însă că există cazuri În care Logosul a fost preferat Sophiei.) Restul mitului gnostic nu a fost decît o simplă joacă pentru imaginație, Însă trebuia de asemenea să explice cum de existau cele trei lucruri - Abisul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
necesitatea Legii promulgate de către Demiurg Împotriva Diavolului și a intervenției acestuia În viața omenirii. Opus punctului de vedere gnostic, care susține că omenirea este superioară lumii și creatorilor ei, datorită consubstanțialității cu un Dumnezeu mai Înalt, omul lui Marcion este creatura cea mai de jos și cea mai nefericită pe care mintea poate s-o conceapă. Antropologia lui Marcion este Într-adevăr una profund pesimistă. Oamenilor nu li se cuvine defel revelația Dumnezeului bun, aceasta nu e nici rezultatul unei relații
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fragmente redactate În limba pahlavi 71 se povestește cum, mînios, Az pornește să creeze ființe după formele masculine și feminine ale Trimisului, numit Narisah ori, ceva mai frecvent În unele texte, Roshnshahr - „Dumnezeul a cărui Împărăție este Lumina”. Soarta acestor creaturi va fi suferința și mizeria. Pentru a intra În posesia Luminii lor adunate la un loc, Az Îi Învață pe monștrii masculi și pe Asreshtars să se acupleze. Deprinzînd iute arta Împerecherii, monștrii zămislesc progenituri pe care Az le Înghite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spirit celest ocrotitor, numit Spiritus Paraclitum ori spirit consolator, diferit atît de Spiritus Sanctum, expresie desemnînd spiritul personal al fiecăruia, suflet-Înger, cît și de Spiritus Principale, care este Sfîntul Spirit, a treia persoană a Trinității. Sfîntul Spirit și Isus sînt creaturi divine, Însă nu sînt egale lui Dumnezeu (subordinaționism). Maria este o ființă celestă, Înzestrată, ca toate din specia ei, cu trup, suflet și spirit celest. Isus este și el o ființă celestă, a fost realmente conceput și născut ca printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Cristos nu sînt fizice, ci spirituale. Nu există Înviere a trupului de carne, ci numai a trupului angelic sau celest. Albigenzii neagă liberul arbitru, căci Dumnezeu Însuși nu dispune de liber arbitru, astfel că nu l-ar putea acorda creaturilor sale. Profesează preexistența sufletelor, susținînd că poporul psihic al lui Dumnezeu este antiquus, „primordial”, căci Dumnezeu nu mai creează noi suflete. SÎnt Împotriva sacramentelor, sînt vegetarieni, nu depun jurămînt și nu ucid. Cred că Profeții, care n-au fost răi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
paralel, invizibil și incoruptibil. Și În lumea paralelă a lui Dumnezeu există căsătorie, luxură și adulter: bărbații acelei lumi au luat În căsătorie pe fiicele Diavolului, zămislind astfel neamul Giganților. Toate acestea sînt opera Diavolului, care este mai puternic decît creaturile lui Dumnezeu, și se petrec fără voia sau Îngăduința lui Dumnezeu. Un Compendium ad instructionem rudium care face parte din Cartea celor două Principii adaugă informația că Dumnezeu a creat, din altă materie decît din elementele schimbătoare și lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lugio consideră că nimic din tot ce există nu are liber arbitru, nici măcar Dumnezeu, căci altminteri voința lui Dumnezeu ar fi prevalat asupra celei a Diavolului. În consecință, Dumnezeu nu este nici omniscient, nici atotputernic. Nu există decît o singură creatură a lui Dumnezeu care n-a fost Întinată de Diavol: Cristos. Bunul Dumnezeu a Înfăptuit cu adevărat tot ceea ce i se atribuie În Vechiul Testament: a provocat potopul și alte urgii pentru a contracara păcatul. Însă toate acestea nu au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
după ei sufletul există ca suflet numai după ce a fost Întrupat; mai Înainte, el este sau Înger, sau demon 34. A noua incriminare, aparținînd aceluiași Ieronim, se referă la credința că „Soarele, Luna și Întreg corul stelelor sînt sufletele raționale, creaturi odinioară incorporale supuse acum vanității și corpurilor de foc pe care, În neștiința noastră, le numim luminători ai lumii; și că ele vor fi eliberate de servitute și corupție pentru a se bucura de glorioasa libertate a Fiilor lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
predomină concupiscența și pămîntul, la demoni - mînia și aerul”42. Mai mult, „corpurile și lumile, adică universul vizibil și sensibil, au format obiectul unei a doua creații, deosebită de prima, care avusese drept obiect numai intelectele, naturile pur Inteligibile... Păcatul creaturilor raționale a fost ceea ce l-a Împins pe Dumnezeu să creeze-lumea vizibilă, iar... crearea trupurilor este legată de căderea sufletelor din cer”43. Însă cea de a doua creație, creația celor văzute, nu este rea: Dacă facerea trupurilor, a materiei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alții, #„romanii”## că nu există decît un singur Creator preasfînt, nu Încetează totuși să predice În multe ocazii că mai există Încă un Dumnezeu - Dumnezeul rău, prinț al lumii acesteia și că el a fost, spun ei, la Început o creatură a Dumnezeului bun; Însă pe urmă a corupt cele patru elemente create de adevăratul Dumnezeu și din aceste elemente a alcătuit și a construit, la Începutul lumii, bărbatul și femeia și toate celelalte corpuri vizibile, din care au ieșit toate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a Dumnezeului bun; Însă pe urmă a corupt cele patru elemente create de adevăratul Dumnezeu și din aceste elemente a alcătuit și a construit, la Începutul lumii, bărbatul și femeia și toate celelalte corpuri vizibile, din care au ieșit toate creaturile care domnesc astăzi pe suprafața pămîntului 77. Dacă aceasta este erezia garatenzilor, se Întreabă retoric autorul (iar rezumatul dat de el este absolut corect), atunci ce diferență mai există Între ei și „romani”? Dacă e adevărat că Domnul, adevăratul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Deși se bazează pe ritualuri, confucianismul are puțin a face cu venerarea unor zeități, a unei divinități; de aceea există controverse legate de considerarea sau nu a confucianismului ca religie. În sensul restrâns al termenului religie - de venerare a unor creaturi supranaturale -, confucianismul nu este o religie; în sensul larg al termenului - de sistem de credințe, sentințe, maxime, aforisme în legătură cu etica tradițională, repere de comportament în viața de zi cu zi și locul omului în univers -, confucianismul este, în mod evident
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]