2,675 matches
-
valoarea estimată inițial pentru etapa a II-a Complexului astronomic, a fost de 770.000 lei, dintre care 442.000 lei construcțiile, iar 328.000 lei utilajele. Complexul de astronomie populară urma să fie compus din: 1. Microplanetariul propriuzis, 2. Cupola rotativă cu diametrul de 5 m și înveliș de cupru care să adăpostească aparatura formată din telescop Cassegrain și dispozitiv pentru fotografierea Lunii și a planetelor, 3. Stația solară în interiorul căreia s-ar afla celeostatul polar de 120 mm, 4
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
Muzeul Județean Maramureș Șefi ai departamentului Planetariu la Muzeul de mineralogie Muzeografi Proiectorul stelar poartă de fapt numele de planetariu. Reprezentația la Planetariu include o simulare a unui cer strălucitor cu peste 5000 de stele ce pot fi proiectate în interiorul cupolei, printr-un sistem optico-mecanic constituit din 31 de elemente, fiecare proiectând câte o parte a cerului. Distribuirea stelelor pe cerul artificial precum și strălucirea lor individuală, permite o impresie vizuală a unui cer instelat, altfel vizibil cu ochiul liber numai în
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare () [Corola-website/Science/319409_a_320738]
-
află în craterul unui vulcan, pe o platformă susținută în aer de curenții care izbucnesc din adâncuri. Jack folosește curenții ca să-l ridice până la platformă și recuperează mănușa. Călare pe un șarpe enorm, eremitul îl conduce pe Jack la o cupolă de cristal care adăpostește cealaltă mănușă. Intrarea în cupolă este prin plafon și se deschide la răsăritul Soarelui. Jack coboară pe o frânghie și ia mănușa, care îi deschide ieșirea, prin lateral. Dar între timp Soarele, din ce în ce mai fierbinte, ajunge în dreptul
Jack și eremitul din mlaștină () [Corola-website/Science/319440_a_320769]
-
în aer de curenții care izbucnesc din adâncuri. Jack folosește curenții ca să-l ridice până la platformă și recuperează mănușa. Călare pe un șarpe enorm, eremitul îl conduce pe Jack la o cupolă de cristal care adăpostește cealaltă mănușă. Intrarea în cupolă este prin plafon și se deschide la răsăritul Soarelui. Jack coboară pe o frânghie și ia mănușa, care îi deschide ieșirea, prin lateral. Dar între timp Soarele, din ce în ce mai fierbinte, ajunge în dreptul unui geam de cristal și face să țășnească din
Jack și eremitul din mlaștină () [Corola-website/Science/319440_a_320769]
-
ia mănușa, care îi deschide ieșirea, prin lateral. Dar între timp Soarele, din ce în ce mai fierbinte, ajunge în dreptul unui geam de cristal și face să țășnească din el un fascicul incendiar. Jack folosește mănușa pentru a reflecta razele și sparge astfel bolta cupolei, punând capăt emiterii de raze. Reîntorși la locuința din mlaștină a eremitului, acesta aranjează piesele pe podea, rostește o incantație și face să apară însuși Cronos, căruia îi poruncește să-l prindă pe Jack. Deodată, în timp ce aleargă după Jack, lui
Jack și eremitul din mlaștină () [Corola-website/Science/319440_a_320769]
-
în cadrul Observatorului tehnicile polimetriei și fotometriei și a realizat prima dagherotipie a Soarelui. El a instalat în turn o mare lunetă ecuatorială. Pentru aceasta, între 1846-1847, arhitectul Alphonse de Gisors a extins și a reamenajat turnul,construindu-i o nouă cupolă. Dar, din motive tehnice, luneta nu a putut fi utilizată cu adevărat decât 25 de ani mai târziu. Între timp, Foucault a introdua oglinda reflectoare cu depunere de argint. Urbain Le Verrier a ocupat postul de director din 1854 până în
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
a prezentat un proiect de restaurare a castelului din Meudon, a obținut fondurile necesare (mai mult de un milion de franci la vremea respectivă) și în 1876 a înființat în incinta castelului Observatorul de Astronomie Fizică. A fost construită o cupolă suficient de mare, care chiar și în momentul de față mai este dotată cu instrumente de observație. Observatorul din Meudon rămâne unul dintre laboratoarele de referința pentru studiul Soarelui. Amiralul Mouchez, între 1878 și 1892, adică până la moartea sa, conduce
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
stau la originea datelor supuse analizei de către cercetători sunt situate în locuri unde poluarea luminoasă este mai mică și unde atmosfera este mai stabilă: Observatorul Pic du Midi, Observatorul din Haute-Provence, VLT (Very Large Telescope) din Chile, Hawaii, Insulele Canare. Construcția cupolei principale a Observatorului din Paris a început în anul 1846 la îndemnul lui François Arago, directorul Observatorului, chiar pe clădirea Perrault din Paris. Această cupolă găzduiește o lunetă ecuatorială, cu montură germană, construită de către Brünner (inițial din lemn) cu un
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
Pic du Midi, Observatorul din Haute-Provence, VLT (Very Large Telescope) din Chile, Hawaii, Insulele Canare. Construcția cupolei principale a Observatorului din Paris a început în anul 1846 la îndemnul lui François Arago, directorul Observatorului, chiar pe clădirea Perrault din Paris. Această cupolă găzduiește o lunetă ecuatorială, cu montură germană, construită de către Brünner (inițial din lemn) cu un diametru de 38 cm și o distanță focală de 9 m. Luneta a fost fabricată în varianta originală de către Lerebours, dar apoi frații Henry i-
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
astronomice în împrejurimi, a cerut ca ruinele să fie puse la dispoziția lui, ceea ce s-a realizat în 1879. El a demarat atunci lucrările de construcție a unei mari lunete care urma să revoluționeze observarea astronomică din Franța. Construcția Marii Cupole a început în 1889, execuția lucrărilor fiind încredințată firmei Cail. În paralel, Marea Lunetă a început sa fie asamblată sub schelăria cupolei și a devenit funcțională în 1893. Testele au început sub o cupolă imobilă. În 1896, lucrările la Marea
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
atunci lucrările de construcție a unei mari lunete care urma să revoluționeze observarea astronomică din Franța. Construcția Marii Cupole a început în 1889, execuția lucrărilor fiind încredințată firmei Cail. În paralel, Marea Lunetă a început sa fie asamblată sub schelăria cupolei și a devenit funcțională în 1893. Testele au început sub o cupolă imobilă. În 1896, lucrările la Marea Cupolă au fost încheiate, iar Marea Lunetă a fost luată în primire de către astronomul J. Perrotin de la Observatorul din Nisa pe care
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
observarea astronomică din Franța. Construcția Marii Cupole a început în 1889, execuția lucrărilor fiind încredințată firmei Cail. În paralel, Marea Lunetă a început sa fie asamblată sub schelăria cupolei și a devenit funcțională în 1893. Testele au început sub o cupolă imobilă. În 1896, lucrările la Marea Cupolă au fost încheiate, iar Marea Lunetă a fost luată în primire de către astronomul J. Perrotin de la Observatorul din Nisa pe care Janssen îl trimisese pentru a realiza observațiile de calificare a instrumentului. Din
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
a început în 1889, execuția lucrărilor fiind încredințată firmei Cail. În paralel, Marea Lunetă a început sa fie asamblată sub schelăria cupolei și a devenit funcțională în 1893. Testele au început sub o cupolă imobilă. În 1896, lucrările la Marea Cupolă au fost încheiate, iar Marea Lunetă a fost luată în primire de către astronomul J. Perrotin de la Observatorul din Nisa pe care Janssen îl trimisese pentru a realiza observațiile de calificare a instrumentului. Din momentul realizării sale, Marea Lunetă din Meudon
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
16,34 metri), respectiv un obiectiv fotografic de 62 cm (corecție cromatică optimizată pentru albastru, cu distanța focală de 15,90 metri). Ea se sprijină pe o montură ecuatorială, identică cu a lunetei de 76 cm diametru de la Nisa. Marea Cupolă este o emisferă cu un diametru de 18,30 metri și o masă de aproximativ 100 de tone. În 1919 Deslandres a observat scurgeri pluviale în cupola care inițial era confecționată din oțel. Între 1922 și 1924, el s-a
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
montură ecuatorială, identică cu a lunetei de 76 cm diametru de la Nisa. Marea Cupolă este o emisferă cu un diametru de 18,30 metri și o masă de aproximativ 100 de tone. În 1919 Deslandres a observat scurgeri pluviale în cupola care inițial era confecționată din oțel. Între 1922 și 1924, el s-a hotărât să îmbrace cupola cu tablă de cupru, mai puțin afectată de oxidare. Din 1956 până în 1964, Paul Muller, la cererea lui André Danjon, pe vremea aceea
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
cu un diametru de 18,30 metri și o masă de aproximativ 100 de tone. În 1919 Deslandres a observat scurgeri pluviale în cupola care inițial era confecționată din oțel. Între 1922 și 1924, el s-a hotărât să îmbrace cupola cu tablă de cupru, mai puțin afectată de oxidare. Din 1956 până în 1964, Paul Muller, la cererea lui André Danjon, pe vremea aceea director al Observatorului din Meudon, a reamenajat complet interiorul cupolei, dotând-o cu o imensă podea mobilă
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
1924, el s-a hotărât să îmbrace cupola cu tablă de cupru, mai puțin afectată de oxidare. Din 1956 până în 1964, Paul Muller, la cererea lui André Danjon, pe vremea aceea director al Observatorului din Meudon, a reamenajat complet interiorul cupolei, dotând-o cu o imensă podea mobilă care acoperă întreaga sa suprafața (în locul platformei mobile originale). Toată instalația electrică, arhaică, este de asemenea revizuită. În 1999, cupola a fost deteriorată grav de marea furtună din decembrie, dar ea nu se
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
Danjon, pe vremea aceea director al Observatorului din Meudon, a reamenajat complet interiorul cupolei, dotând-o cu o imensă podea mobilă care acoperă întreaga sa suprafața (în locul platformei mobile originale). Toată instalația electrică, arhaică, este de asemenea revizuită. În 1999, cupola a fost deteriorată grav de marea furtună din decembrie, dar ea nu se mai putea roti încă din 1990. În 2005, s-a luat decizia de a o restaura. Din 2010, cupola a fost vopsită într-o nuanță ciocolatie, înlocuind
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
electrică, arhaică, este de asemenea revizuită. În 1999, cupola a fost deteriorată grav de marea furtună din decembrie, dar ea nu se mai putea roti încă din 1990. În 2005, s-a luat decizia de a o restaura. Din 2010, cupola a fost vopsită într-o nuanță ciocolatie, înlocuind pentru vreo douăzeci de ani obișnuita culoare verde. În 2011, cu ajutorul unei macarale mari, au fost așezate la locul lor și trapele de observație. Din vara anului 2012, Marea Lunetă din Meudon
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
prelată, iar obiectivele sale au fost demontate. Când restaurarea lunetei va fi completă, instrumentul care a dominat timp de peste un secol cercetarea în domeniul astronomiei va fi destinat activităților cu publicul și învățământului. Până la terminarea lucrărilor, Marea Lunetă și Marea Cupolă sunt inaccesibile. La activul instrumentului, putem menționa: primele observații spectroscopice, dezvăluiri despre planete și în special sfârșitul mitului Canalelor marțiene datorită lui Antoniadi, studii despre polarizarea luminii, studii asupra novelor și studiul stelelor duble. Telescopul de 1 m diametru și
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
sunt inaccesibile. La activul instrumentului, putem menționa: primele observații spectroscopice, dezvăluiri despre planete și în special sfârșitul mitului Canalelor marțiene datorită lui Antoniadi, studii despre polarizarea luminii, studii asupra novelor și studiul stelelor duble. Telescopul de 1 m diametru și cupola sa au apărut în fața Marii Cupole din Meudon în 1891. Cu ajutorul lui se pot efectua observații în domeniul vizibil. Inițial, acest telescop avea o configurație Newtoniană și era deci foarte luminos datorită distanței sale focale scurte (3 metri). În jurul anului
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
menționa: primele observații spectroscopice, dezvăluiri despre planete și în special sfârșitul mitului Canalelor marțiene datorită lui Antoniadi, studii despre polarizarea luminii, studii asupra novelor și studiul stelelor duble. Telescopul de 1 m diametru și cupola sa au apărut în fața Marii Cupole din Meudon în 1891. Cu ajutorul lui se pot efectua observații în domeniul vizibil. Inițial, acest telescop avea o configurație Newtoniană și era deci foarte luminos datorită distanței sale focale scurte (3 metri). În jurul anului 1969, a fost însă modificat, devenind
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
programa Masteratelor sunt prevăzute ore de Lucrări Practice, iar unele dintre acestea se efectuează utilizând acest telescop. Prezentarea acestui telescop este posibilă în cadrul vizitelor la Observator, iar utilizarea lui pentru observare - cu ocazia zilelor anuale de observare pentru publicul larg. Cupola Mesei Ecuatoriale este cea mai recentă dintre cele 4 cupole ale Observatorului din Meudon. Instalația, ale cărei lucrări de construcție au început în 1927, urma să fie pusă în funcție în 1932. „Masa” este un mare platou circular de 2
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
dintre acestea se efectuează utilizând acest telescop. Prezentarea acestui telescop este posibilă în cadrul vizitelor la Observator, iar utilizarea lui pentru observare - cu ocazia zilelor anuale de observare pentru publicul larg. Cupola Mesei Ecuatoriale este cea mai recentă dintre cele 4 cupole ale Observatorului din Meudon. Instalația, ale cărei lucrări de construcție au început în 1927, urma să fie pusă în funcție în 1932. „Masa” este un mare platou circular de 2,3 metri diametru, putând servi drept suport pentru mai multe
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
3 metri diametru, putând servi drept suport pentru mai multe instrumente optice. Ea este susținută de o coloană masivă, orientată paralel cu axa de rotație a Pământului, a cărei fundație coboară până la 6 metri adâncime, pentru a-i asigura stabilitatea. Cupola măsoară 11 metri în diametru și reprezintă punctul cel mai înalt al unei elegante clădiri construite din straturi alternative de piatră crem și roz. Accesul către cupolă se face prin 2 uși mari din bronz, ornate cu motive reprezentând comete
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]