2,824 matches
-
atacat de o mulțime. Și era un singur om! — Și apoi... Apoi a Început iar să ningă. Era frig. Mi-am spălat mâinile și fața de sânge cu pumni Întregi de zăpadă și dup-aia m-am dus acasă. Se cutremură. I-am zis Sheilei ce se-nâmplase, iar ea și-a făcut bagajele și-a plecat. O lacrimă i se scurse pe obraz, lăsând În urma ei o dâră de piele curată. Își trase nasul și Încercă să mai ia o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui vrea să știe ce se-ntâmplase cu toți banii. Nu-i avea și niște tipi trimiși de agenții de pariuri veneau prin apartamentul meu. L-au luat pe Geordie. Când s-a-ntors a doua zi, făcea pipi cu sânge. Se cutremură, cu ochii sclipindu-i. Dar Geordie avea un plan. Zicea că e cineva care caută ceva special. Ceva pe care putea el pune mâna. Logan se aplecă Înainte din scaunul său. Asta zisese și Miller. Că era cineva care căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru zăpadă - portocaliu cu albastru și căciula sa cu doi ciucuri. Ochii săi erau uriași, și plini de lacrimi, iar din nas Îi izvorau două urme argintii gemene, ce ajungeau până la gura lui strâmbată. Scâncete mici Îl făceau să se cutremure cu totul. Martin se aplecă din nou asupra genții și scoase mâna cu un cablu electric. Cu o ușurință dată de exercițiu, făcu noduri duble la ambele capete, strângându-le bine. Puse un nod În palma mâinii stângi, trecând cablul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la tipar. Dacă nu, mă duc direct la procuror și o târăște prin noroi. Proces penal. Închisoare. Tot tacâmul. OK? Fața lui Miller se albi, cu ochii fixați pe Logan. — OK, zise În cele din urmă. OK, batem palma. Se cutremură. Din ce-mi zicea, aveam impresia c-o dai În gât dacă afli. Zicea că imediat o să te folosești de șansa să scapi de ea. Zâmbetul lui Logan era la fel de forțat ca și cuvintele sale. — Mda, păi s-a-nșelat. Sper să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
încordară, de parcă ar fi prins corpul acela greu și ar fi înfipt până în plăsele lama la baza gâtului, acolo unde pulsează viața. Pe când era cufundat în gânduri, tânărul Helikon se apropie de el și-i șopti: — Uciderea lui Drusus a cutremurat Roma. Poporul s-a adunat în fața Curiei, a aruncat cu pietre... Tiberius se alarmase și, pentru a justifica execuția, scrisese o scrisoare de acuzare împotriva tânărului mort, pe care le-o trimisese senatorilor. — Sertorius Macro a trebuit să-și trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu care avusese legături Germanicus. Împăratul privea și simțea cum în mintea lui se dezvolta un proiect grandios: în secolele următoare, acel loc sacru necontaminat avea să devină monumentul în memoria tatălui său. Gândul îi dădu un fior, care îi cutremură trupul. Fantezia i se aprinse, puterea imperială nu percepu vreun obstacol. Pe lângă omagiul adus din iubire, era și o răzbunare, un anestezic pentru suferințele vechi, umilitoare, o izbucnire de orgoliu necontrolat. Îl chemă pe Imhotep, tăcutul arhitect egiptean, căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu traversele ei solide și vâslele lungi, se scufundă drept, cu un plescăit ușor, ca o umbră tot mai întunecată în apă. În schimb Ma-ne-djet, corabia de aur, când apa începu să inunde puntea fără vâsle și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce khem-ul cu ușile distruse se prăbușea într-un morman de ruine, se scufundă cu prova. Valul iscat de scufundarea corăbiilor se izbi de maluri. Apoi apele tăcute și mâlul acoperiră corăbiile Împăratului, pentru o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
existenței, era mulțumit că trăiește, niciodată nu l-a auzit nimeni plângându-se de ceva. Ce-a avut, domnule, de și-a luat viața, că doar nu și-o fi pus lațul de gât doar spre a demonstra că era cutremurat camusian de angoase metafizice insurmontabile? Mă uit la familia lui, o Întreb pe soție dacă cel ce s-a spânzurat avea anumite Îngândurări, dacă a lăsat ceva cu limbă de moarte? Nu, nu avea nimic, nu a spus nimic, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care am ieșit, o larvă obscură hrănindu-se cu imageria visului. Corpul meu se surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze cosmice. O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum trupul Începe să se dilate, crescând mușuroi amorf, insensibil la orice reacție exterioară. Mi se umflă capul, un deal fără limite precise, iar ochii, ca două telescoape, se deschid asupra unei lumi gigantice, pe care o cuprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-a arătat doar ție În pliul acelei clipe, În ruptura de sensuri ce s-a căscat lângă ochiul tău, aici, pe drumeagul surpat de sub cimitirul de la Clocociov; ceilalți n-au văzut și n-au auzit nimic, nici nu se cutremură de spaimă când le povestești cum, brusc, În urcușul acela ți s-a... (sâmbătă) Mă reped Într-o mașină ce trece ca un fulger pe lângă mine, nu știu unde merg; e un drum pe care parcă Îl cunosc din altă viață. Coborâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totalitate pur, unde nu are acces nimic altceva care să le tulbure structura cristaloformă. El se ascunde În acel interval ce se pliază temporal Între insul ce stă acum În această cameră, nu tocmai spațioasă, și cel ce a fost cutremurat de Încercările acelea atât de comune dar atât de ale lui. Intervalul acesta se cască Întocmai ca gura neagră a unei prăpăstii În care eroul se coboară cu o frânghie groasă, iar cei doi trădători (lectorii) rămân la suprafață, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În formă și rezistăm În rutina abjectă a insultei de la o zi la alta. Altfel, ar trebui să ne sfâșiem reciproc. (ieri) Azi, corpul ei s-a mișcat participativ În act; „Iată, am simțit că exist și eu!“, a strigat, cutremurată de violența orgasmului. Acest strigăt visceral a zguduit pereții casei, a pus În vibrație mobilele vechi, a făcut să tremure cărțile din bibliotecă, dând de Înțeles că o intrare În existență a corpului feminin e mai importantă decât tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mai aibă loc Încăierarea. Plăcerea candidă a violenței trecuse; mai exact, eu Îmi asumasem această experiență și nu mă mai interesa. Am Înțeles că orice Încăierare fizică e o exteriorizare a fiarei ascunse În orice ființă și m-am cutremurat ca În fața unui abis. Violența aceasta răbufnește din când În când la suprafață, ca acel Întuneric opac ce acoperă lumina zilei, o eclipsă bruscă neavertizată de nimeni. (decembrie) Nu sunt același astăzi cu cel ce-am fost ieri: În intervalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
realizare. Dinu a lipsit azi și asta m-a cam enervat. Restul, mare, mare bucurie determinată de Radu. 29 noiembrie 1959 (duminică) Dimineața, la demonstrație, am mers extrem de prost. Apoi, decepție totală, tot și toți contra mea. Și acum mă cutremur când mă gândesc ce-am putut suferi. Însă, după-masa, de la 5 la 9, am fost Într-adevăr fericită, și numai el, Radu, mi-a dăruit-o. Am mers În dublu și atunci viața mi-a zâmbit În fericirea momentului. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când scriu și povestesc acest vis, simt același curent magnetic ce mă zguduie cu intensitate din Încheieturi, atingerea ei din vis fiind păstrată În oasele și În alcătuirea secretă a corpului meu fără ca ceva să-i fi diminuat prezența. Mă cutremură Încă acea zguduire neînțeleasă a cărnii ce se lovește material de altă carne și acest contact fizic e atât de teribil, Încât turmentează echilibrul naturii. Se simte un miros de arsură puternică; aerul se solidifică și parcă nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin Întreruperea studiată a melosului retoric. Odată Început discursul, Înfățișarea fizică a omului se estompează, se șterge, totul reducându-se la gestul Înaripat al mâinii și la tremolul sfâșietor al vocii. Genialul Călinescu cântă la o uriașă orgă a ideilor, cutremurându-mă ca și cum aș asculta muzica lui Bach. Coborând de pe podium, profesorul ne zâmbește ironic și complice, se miră odată cu noi de cele Întâmplate și ne face șugubăț cu ochiul, scoțându-ne părintește de sub teroarea propriului spirit. Ce-a fost aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin jertfă Purități Închise În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni Purtate latent În tine, totemuri de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare a ierbii ș-a gândului Nu vă Întristați din cauza morții, voi, sugari ușuratici ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de o cohortă pestriță de admiratori și admiratoare; a citit niște versuri abstracte, aproape o Înșiruire de silogisme. Nu mi-a plăcut decât poemul cu care a Încheiat recitalul, se numea Quadriga. Deodată, am simțit acel frison secret, ce mă cutremură de câte ori mă găsesc În fața a ceva extraordinar: „Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai, doi luptători./ Unul e cu ochii-n frunze, altul/ cu ochii În lacrimi./ Unul Își ține inima Înainte, În cai,/ altul și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să scrii mai departe ca și până acum. Să nu mă mai aștepți. Pleacă singur. Eu nu mai vin. Iată visul acela. Drumul pe care apucasem, Însă m-a condus nu spre infinit, ci, deodată, s-a oprit. M-am cutremurat și-am vrut să trec mai departe, dar mi-a fost frică și m-am așezat pe o piatră să-mi adun gândurile. Un ochi rotund de cer mă privea nedumerit... și deodată stelele de deasupra au Început să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
19 noiembrie 1964 Ce mult aș vrea să plec la Polul Nord! 1 decembrie 1964 (marți) Râsul și plânsul, la extremele lor, au aceleași hohote În lumină prea multă sau În Întunericul cel mai negru ești la fel de orb... Când m-ai cutremurat cu fiorul iubirii, n-am știut că același tremur Îmi va da și ura... Te urăsc, Martin. 2 decembrie 1964 (miercuri) Mă doare parcă o renunțare pe care n-am avut-o... 11 decembrie 1964 (vineri) Lui Martin. De ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
opac. Nici nu mai știam că am de urcat peretele. Mi-era somn și lene. Când Însă mi-am dat seama dintr-odată ce am de făcut, când posibilitatea de a urca Fisura Albastră mi-a apărut clară Înainte, m-am cutremurat Încetul cu Încetul, Încrederea pe care mi-o educasem atât și-a făcut datoria. Dar peste tot ceea ce gândeam se coborâse parcă un văl de ceață. De fapt, nu gândeam nimic, Încercam doar să-mi fac curaj. Primul pas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
existența, scrutez frunzișurile secrete, spionez scorburile Întunecoase pline de umezeală, ating mușchiul crescut pe trunchiuri și mă simt tras În sus de ramuri cu putere; nu știu de ce apetitul sexual se diminuează treptat și orice atingere de corpul femeii mă cutremură visceral ca un atentat la puritatea organică, scoasă În evidență de verdele nud al naturii nesofisticate. (luni) Cel mai mârșav verb din vocabular este verbul a avea; nu trebuie să se uite Însă că, pentru a-l trăi pe dilematicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aiurea, când, deodată, am presimțit cum mă colindă fiorii unei spaime neînțelese; Încet, din ierburi, ceva cald m-a invadat, suind prin tălpi În sus spre genunchi, spre șolduri, În piept, În brațe, În creier: era spaima singurătății. M-am cutremurat și, cu precauție, am ridicat privirea din ierburi; am făcut-o lent, să pot lua În stăpânire orizontul ce mi se deschidea vast fără margini cât vedeam cu ochii. M-am speriat și mai tare, mi se părea că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
speram să îmbunătățesc măcar standardele elementare de alfabetizare, când eu vedeam cum profesorii își petrec majoritatea timpului făcând liniște și împiedicând lovirea copiilor, a personalului și a bunurilor? Dacă-mi închideam ochii, puteam încă vizualiza ultima inspecție, și m-am cutremurat amintindu-mi de scenele de pe terenul de joacă; siluetele uriașe ale adolescentelor, și mai impunătoare din cauza pufoaicelor și a pantofilor înalți, privind de sus și amenințând orice profesor suficient de curajos încât să se amestece în bătăile și certurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
evident, unul pe care să te poți baza, și un aer de superioritate autoimpusă plutea în urma sa, cât timp el însuși se îndepărta vioi de casă. Biata Stacey. Lumina din ochii aceia drăguți se stinse imediat ce spatele lui Chipstead se cutremură în drumul înapoi spre mazărea congelată. Măcar îmi puteam da acum seama că viața, așa cum o știm noi, exista undeva în adâncurile cadrului vast al fetei, chiar dacă fusese nevoie de prezența lui Warren Chipstead ca să permită o sclipire a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]