3,433 matches
-
acasă patru zile. A mai trăit trei. Cu toate bolile lui, În ultima noapte s-a ridicat și-a dat să plece. S-au văzut obligați să-l lege de pat. S-a opus, a zgîlțîit instalația, gata s-o dărîme. A rupt chingile. Și a murit. N-am moștenit nimic de la el, nici o trăsătură, era În ’85. Pe prima mea bunică din partea mamei am văzut-o Într-un tablou. Avea un păr splendid, arămiu, și părea oarecum tristă, pentru că murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de teamă pentru că nu mai înțelegea unde poate duce nesfârșitul coridor cu pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-o înfiorătoare tăcere în care nici zumzetul egal al aparatelor ce fuseseră la capul ei, dar acum lăsate în urmă, nu se mai distingea, nu-și auzea glasul, deși începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Satului de alături, lacul mai ales, al cărui răsuflu îl auzea de departe. I se părea mai puțin important că în unele zile abia mai găseau vreo bancă și trebuiau să se întoarcă ori că în altele grupuri de adolescenți dărâmau zidurile de liniște și căldură calmă. Mai văzuse la viața ei destule alei, havuzuri, statui, ronduri cu flori și podețe lângă ape, dar acum o fascina lumina în care se îmbrăca totul, nu venind de sus și nici izbucnind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
planurile lor sunt inutile și stupide și am ieșit în tăcerea care era de partea lor de astă dată, atât de stupefiați, încât rămăseseră cu gurile întredeschise. Mi se părea că zgomotul ușii, pe care nici măcar n-o trântisem, o să dărâme zidurile îngropându-ne pe toți. N-au mai venit a doua oară. Dar unchiu-meu n-a mai fost același, din ziua aceea. Socotea că-l făcusem de râs, că-l dezamăgisem, nu suporta să mă împotrivesc? Nu-mi mai vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-și aducă pelerina de ploaie înainte de a trage zăvorul ușii din față și de a se arunca în miezul urlătoarei furtuni, care continua de mai bine de două ore. Abia văzând prin perdelele groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt, se luptă să înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amândoi, s-au Întors spre noi și au rostit Într-un glas: — O să avem un copil. Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele. Și Îmbrățișările. Mama a sărit În picioare cu atâta iuțeală, Încât a dărâmat scaunul, care la rândul lui a lovit un ghiveci cu un cactus, care a rămas proptit În ușa glisantă de sticlă. Tata a Înhățat-o pe Jill și a sărutat-o pe amândoi obrajii și pe creștet și, pentru Întâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
afară, lăsându-l pe Sebastian, aflat Într-o stare de spirit foarte fragilă, să se descurce singur cu propriile simțăminte. M-am aruncat rapid Într-un taxi În clipa În care m-am pomenit În stradă, după ce aproape că am dărâmat un bătrânel. N-aveam timp să mă ocup de așa ceva. Trebuia să-mi dau demisia. Cu tot traficul de la ora prânzului, am parcurs cele câteva străzi În zece minute și i-am aruncat taximetristului o bancnotă de douăzeci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întregiă, singurul răstimp neîntrerupt din zi sau din noapte În care nu mă suna și, firește, singurul În care acum aș fi avut nevoie să o facă. Un munte de scrisori pe care neglijasem să le deschid amenințau să Îmi dărâme biroul, iar sub el, de jur-Împrejurul picioarelor mele, erau Îngrămădite haine murdare adunate de trei zile. Un suspin uriaș, ca să anunț lumea Întreagă cât sunt de nefericită, și am sunat la curățătorie. — Bună, Mario, eu sunt. Da, știu - n‑am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
extraordinar de tare, iar mușchii i se mișcau sub degetele ei În ritmul pașilor. Așa cum lăsase să se Înțeleagă, străzile pe care intrară acum erau cam deocheate, cu un amestec de case acoperite cu scînduri, pe punctul de a fi dărîmate și terenuri Împrejmuite, cluburi de noapte mizere, cîrciumi și cafenele italienești. Totul mirosea a legume putrezite, praf de cărămidă, usturoi și parmezan; ici și colo, prin cîte o ușă sau fereastră deschisă răzbătea o muzică stridentă. Cu o zi Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întîrziase niciodată; Întotdeauna glumea cu fetele, spunînd că e ca un ceasornic, ca un calendar. Își zise: e din cauza raidurilor. Asta trebuia să fie. Raidurile astea dădeau lumea peste cap. Începu să se gîndească rațional. Era obosită. Probabil că era dărîmată. Mai scoase hîrtie din cutie și se tamponă Între picioare, iar cînd hîrtie se dovedi Încă o dată nepătată, se sculă În picioare și sări de cîteva ori să forțeze sîngele să iasă. Dar sînii Începură s-o doară, aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aș mira, dacă și nevastă-mea... Cel puțin cîinele o să se bucure că sînt acasă - dacă mai e pe-acolo. Se sfătuiau să-l Împuște, ultima oară cînd am fost. Ziceau că statul la coadă pentru carne de cal le dărîmase. Își mai frecă o dată ochii Înroșiți, și-și trecu mîna peste bărbie. — Trebuie să fac o baie, zise el, trebuie să mă bărbieresc. Pe lîngă cherestegii de-acolo, arăt ca nenorocitul de Charlie Chaplin. Dar, oricum... Ezită, apoi zîmbi. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
par să se îngâne și să rimeze semantic, susținând simbolic poemul. Gardul “dărăpănat” și “pelinul” sunt invers proporționale și totuși strâns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetația să se înalțe și să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
G.L.U.P.I. Ea despre el Are bani și are casă, M-a luat că sunt frumoasă, Dar când dragoste să fac, Am aflat că e..”sărac”! De dragoste Viața știm că e frumoasă, Când iubire e sub soare, Dar dărâmă orice casă Gelozia, când apare. Interpretarea bibliei Din scriptură se relevă: Șarpele cel plin de blam, N-a sedus pe nici o Evă, L-a prostit tot pe Adam. Unor tineri Merg mereu pe căi înguste, Nu-s capabili să învețe
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
când ochii cafenii ai mamei dispăreau Înconjurați de cercuri mari vineții, când a Început să poarte cămășile acelea de noapte groaznice din nailon și să râdă când nu trebuia. Într-o zi, eram Într-un magazin și un bărbat a dărâmat o piramidă de cutii de lapte, cutiuțele albastru cu alb s-au Împrăștiat peste tot, iar mama a râs și-a tot râs până când Linda de la casierie a trebuit să-i aducă un pahar cu apă din spate. Dar fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
puterea și autoritatea. În secolul al XV-lea în cele din urmă, un principe crud și care nu avea nici o reținere în a încălca onestitatea, Luis al XI-lea, i-a învățat în Franța pe toți principii din Europa să dărîme nobilimea, cu lovituri puternice și crude, și să dețină o domnie regală absolută; și acea politică a fost în esență primită de toate curțile, deși nu cu aceeași dorință arzătoare de tiranie deschisă și a fost continuată cu perseverență, pînă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și în curând nici măcar n-o să-ți mai amintești. Dar iată cum stau lucrurile cu o inimă sfâșiată: chiar atunci când te simți un picuț mai puțin dărâmată, te săgetează în călcâiul lui Ahile, acolo unde ești mai vulnerabilă, și te dărâmă mai rău decât înainte. În timp ce treceam în viteză pe Fifty-seventh Street, am zărit un panou publicitar imens înfățișând un inel uriaș cu trei diamante. Sub fotografie scria: TREI MODURI ÎN CARE SĂ-I SPUI CĂ O IUBEȘTI. Primul acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să nu sun vreun fost prieten, cum fac toate fetele cu inima sfâșiată, îl sun imediat. Eduardo mi-a trimis nenumărate mesaje scrise de mână și bomboane de ciocolată Fauchon, dar nu l-am sunat, deși întreaga poveste m-a dărâmat cum nu-mi amintesc să mai fi fost vreodată dărâmată. Vreau să spun, Zach a fost și el îngrozitor, nu tu inel, nu tu Brazilia, dar Eduardo fusese atât de parșiv. Cine-ar fi crezut că-s atât de ghinionistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pat, În timp ce ea se Îndepărta de mine. M-am Întins și am prins-o de șolduri, am tras-o pe pernă și i-am țintuit mîinile pe tăblia de la capul patului, dar s-a smuls din strînsoarea mea și a dărîmat lampa de pe noptieră. — Lasă-mă! (Mi-a Îndepărtat mîinile cu violență și atunci i-am văzut, În lumina farului care mătura Încăperea, bărbia puternică și dinții pregătiți să se Înfigă.) Ți-am spus... nu mă mai bag În jocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu părul argintiu și cu stropi de spumă din spray pe buzele strînse Își croi cu greu drum pe lîngă mine. Ignorîndu-l pe Crawford, care privea relaxat de pe trambulina lui, Sanger Îi Împinse din calea sa pe turiștii gălăgioși și dărîmă mesele care-i blocau Înaintarea. Fără să-și mai scoată pantofii, sări În capătul puțin adînc al piscinei și Înaintă cu dîrzenie prin apa ce-i ajungea pînă la mijloc. Îl trase din spate pe Mirikov, care arăta jenat pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tălpi) că n-am scăpat nici un ciob. Apoi am ieșit, am închis ușa și am stins lumina, să nu mai intru în bucătărie, din neatenție, stârnind mai știu eu ce altă dandana, să nu mai ating vasele, să nu le dărâm, să nu se mai zvârcolească monstrul din pardoseală... Era beznă în apartament. Am dat să intru în camera mea (toc mai îmi scosesem ochelarii de pe nas) și m-am lovit cu capul de ușă. O lovitură groaznică, năucitoare. Uitasem că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la ușă, la câteva minute doar după ce ie și seră ai mei din casă (plecaseră la teatru). Poate chiar trecuse pe lângă ei, fără să știe. Mi-am și imaginat scena: Eduard intrând grăbit în bloc, cât pe ce să-i dărâme pe ai mei, care ieșeau impozanți din lift și-l măsurau în trecere, întrebându-se, poate, la cine urcă acest tânăr brunet și atrăgător și spunându-și că la fata lor cu siguranță nu. Poate că și el îi măsurase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndelungate, în care doctori cu ochelari reci, de sticlă, îi pipăiau căputa lipsă a piciorului ferfeniță și îi băgau în anus degetul unei mănuși de cauciuc, printre bombardamente anglo-americane și alte apocaliptice năpaste ale războiului, care zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și gări uriașe, construite de împărați gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să rupă pe nemțește. Mai mult de atât, auzind mereu, pe grăsunele în halat, de la bucătărie, pomenind, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arătat și minerii Enea Căpută și Daniel Mărăcinescu, neștiutori și fără de păs, iar eu, știind ce știam, am simțit frică mare iar tălpile mi s-au înțepenit și fluierele picioarelor mi s-au muiat De aceea, strigând: fraților, s-a dărâmat galeria și suntem amenințați de apă, fără putința de a lupta cu ea Atunci Daniel Mărăcinescu, prin vuietul care vuia în mina cea dușmănoasă, a propus să încercăm a răzbi spre lumină și noi am luat-o, de îndată, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din ruine, aproximativ în perimetrul vechilor vile boierești, având, încă, deasupra intrărilor, marchize din sticlă verde sau albastră, turnulețe vârfuite printr-un steguleț de tablă, drept giruete decorative cam pe acolo pe unde constructorii nu se ambiționaseră prea mult să dărâme, de teama zidurilor greoaie și înalte, care se prăbușiseră peste unii dintre ei într-o zi, aruncară ancora doi anatemizați ai oficiilor forțelor de muncă. Într-un rest de parc, cu brazi argintii și exemplare valoroase de Arborele-mamut, acești pezevenghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
blăni lânoase, purtate acum în smocuri de păr, în care se bătuciseră scaieții Bărăganului: din tufișurile spinoase de trandafiri sălbăticiți și de rugi de smeură le pândeau haite de câini comunitari, care se multiplicaseră în barbarie, după ce politica trecutei stăpâniri dărâmase satele vecine, silindu-i pe țăranii din Bărăgan să se mute în blocuri scălâmbe și înghesuite, lăsându-și javrele să socializeze în grupuri flămânde și din ce în ce mai numeroase. Adaptarea la mediu înarmă pisicile cu noi mijloace de supraviețuire în fața acestor pericole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]