2,937 matches
-
adaugă o prezență destul de semnificativă a mormintelor de înhumație încă din sec. I î. Chr. - sec. I d. Chr. în această parte a țării, duce la constatarea că necropola din sec. IV d. Chr. de la Săbăoani aparține doar populației gotice și dacice, în care componenta romană ilustrată de mărfurile venite pe cale comercială din Imperiu sau din Provincia Dacia au marcat această cultură. Micile deosebiri constatate între numeroasele descoperiri din Transilvania, Oltenia, Muntenia și Moldova nu schimbă caracterul unitar al acestei culturi. Ambele
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din Provincia Dacia au marcat această cultură. Micile deosebiri constatate între numeroasele descoperiri din Transilvania, Oltenia, Muntenia și Moldova nu schimbă caracterul unitar al acestei culturi. Ambele rituri de înmormântare au fost folosite atât de populația gotică, cât și cea dacică. Noua cultură Sântana-Cerneahov nu este o creație a unei singure populații, ci a mai multor grupuri etnice. Momentul când această așezare și necropolă își încetează existența este mai greu de explicat. De ce a încetat încă din al treilea sfert al
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Ori trăim amîndoi împreună, ori unul din noi va da ortul popii! Mă învîrt în cerc, închid ochii și văd urmașii lui Gustav Adolf, cel pomenit de la 7 noiembrie 1638 încoace, că se apleacă cu sensibilitate și omenie spre nevoile dacice.* Însemnă că omul a fost și va rămîne Om! Iar dacă n-am dreptate, voi suferi și mai mult. Un prieten de neuitat De mai mult timp mă îngrozesc informațiile din Algeria. Algeria, dragostea mea! O țară frumoasă, cu orașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cezar Petrescu, când a scris romanul Oraș pa triar hal, a descris orașul Roman. Cum ar veni, ro manul Romanului. Un oraș molcom, moldovenesc, vechi, întemeiat - pare-se - de Roman Vodă și refăcut de Ștefan cel Mare. Străzi cu nume dacice: Sucedava, strada unde era casa noastră, Petrodava, Smirodava, adică denumiri care te duc cu gândul la migrații. Ma rele monument? Episcopia ctitorită de Petru Rareș. Așa cum Parisul e străbătut de Sena, Romanul era stră bătut de strada Ștefan cel Mare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
străini". Peste tot "am pus umărul" la realizarea unor acțiuni de interes, atât în țară, cât și în străinătate: Retrospectiva "Brâncuși, "Salonul Internațional de Artă Fotografică", unde am fost reprezentantul MAE în Juriul de selecție, excelenta expoziție "Tezaure de artă dacică", prezentată cu mult succes la Roma și Köln, inițierea editării "în premieră națională" a două discuri destinate emigrației, "Colinde", în interpretarea Corului Madrigal, respectiv a lui Tudor Gheorghe, reeditarea, tot pentru emigrație, a "Abecedarului" lui Ion Creangă, achiziționarea pentru ambasade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsă, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar dori să vadă în provincie, mi-a răspuns: "Cetățile dacice și bisericile din lemn din Maramureș". Era un răspuns de om avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-am deplasat cu un Mercedes, pe o vreme splendidă de toamnă, când natura parcă înnebunise de atâtea culori și atâtea parfumuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din Milano, bașca revenirea într-un fel la "patria mumă", bunica ei paternă fiind originară din Treviso! Eu am început să mă pregătesc temeinic, am vizitat toți "factorii de răspundere", vorbeam cu soția italiană și ne distrăm de pronunția noastră "dacică" și de cuvintele contorsionate à la "Coana Chirița". Cum am fost toată viața un om echilibrat, mi-am păstrat capul pe umeri și nu m-am lăsat dus de "vârtejul Roma". Știam că în meseria noastră totul este posibil, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din România. Scrisoarea 89 În Italia se vorbesc zeci de dialecte. Cei din sud, din zona Concettei, nu spuneau lui („el”), ci idu. Nepoții ei veniți din nord nu o înțelegeau. În schimb, eu am descoperit pre zența unor cuvinte dacice („varză” etc.) Mă gândeam câte odată că cine știe ce muieri dacice au fost aici înainte... La o prietenă de-a Concettei lucra o fată din Onești, era înaltă, avea în jur de 28 de ani și pomenea mereu de colegii ei
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dialecte. Cei din sud, din zona Concettei, nu spuneau lui („el”), ci idu. Nepoții ei veniți din nord nu o înțelegeau. În schimb, eu am descoperit pre zența unor cuvinte dacice („varză” etc.) Mă gândeam câte odată că cine știe ce muieri dacice au fost aici înainte... La o prietenă de-a Concettei lucra o fată din Onești, era înaltă, avea în jur de 28 de ani și pomenea mereu de colegii ei. Lucrase la spital, probabil fusese fericită în colectivul ei. Ei
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
hotărât să-și părăsească vetrele stropite de lacrimi și să se mute în altă țară. Centrul coloniștilor bulgari a fost Bolgradul, întemeiat de ei între 1806-1818 pe malul lacului dunărean Ialpug, acolo unde în antichitate s-ar fi aflat cetatea dacică Tanta și cetatea cu garnizoana romană Palada. În 1821 orașul a primit numele său actual. Bolgradul se poate mândri cu una din cele mai impunătoare catedrale din întreaga Basarabie, construită între 1833-1838 și sfințită în prezența neuitatului protector al coloniștilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că întruchipează, în reconstituirea lui Mincu, mult din monstruozitatea ce încă mai domină istoria noastră, individuală și colectivă. Am făcut referire la Jurnalul lui Dracula și pentru faptul că în el se întrevede deja Ovidiu, în fragmentul intitulat De bello dacico: „Dacă mi s-ar fi întâmplat să fiu poet, n-aș fi dorit să scriu epopei ca acelea ale lui Homer și Virgiliu, ci o operă esoterică precum Metamorfozele lui Publius Ovidius Naso, imitată apoi cu mare meșteșug de Dante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
precum și propriile investigații în bibliotecile și depozitele de carte din țară. Reconstituind sistematic itinerariile parcurse de-a lungul veacurilor de tipărituri, istoriograful probează, cu noi argumente și fapte, ideea conștiinței de neam, desprinsă deopotrivă din mereu reluata „referință la unitatea dacică a teritoriului locuit de români” și din „efortul păstrării neștirbite a credinței ortodoxe”. În această privință, Transilvania îi apare ca o „excelentă sursă de informare, deoarece aici s-au păstrat, mai bine decât în oricare altă regiune, sute și mii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
pofta inimii. Aici mai trăia până mai acum douăzeci de ani, Încă trăgând voinicește cu coasa, În ritmuri largi și hieratice, cum mi-a apărut dintr odată, de departe și după mai mulți ani, Înaltul de stat și cu plete dacice, bunul la suflet neica losif, fratele mamii, cătană la Solferino pentru drăguțul de-mpărat: La Solferino devale Mere-un ghinărar călare și tot strigă-n gura mare: Împărate luminate Cu cătane ne-nvățate, Pune pace, nu te bate, Că-ți chier
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vidu mai ales, sau prin tânărul poet dialectal Delamarina, mort precoce, remarcat de Maiorescu, născut Într-un sat la 2 km. de Lugoj, la Tapia, unde a avut loc la anul 101 prima mare bătălie a lui Traian cu oștile dacice. Solon, Înțeleptul grec, spunea că „patria este locul unde ți-ai petrecut tinerețea!”. Deci... „patria” mea este Banatul și orașul Lugoj, un oraș În care nu am fost invitat niciodată În calitatea mea de romancier; dar, citind splendida nuvelă thomasmanniană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Noi, tracii, din care anterior a publicat fragmente în „Săptămîna”. (în Italia editează un buletin istoric cu același titlu.) L-a prezentat Vasile Florea, poleindu-l cu toate adjectivele. A vorbit și el, coerent, dar ca un diletant, despre „cromozomii dacici” și despre reminiscențele în toponimie ale lumii trace, niște aproximări aproape neserioase. Noi, tracii pleacă, mi se pare, din psihologia sa de individualist, învingător într-o lume dominată de concurență; din dorința de diferențiere. „Negrii”, probabil, au pregătit-o; entuziastul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsa, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar dori să vadă în provincie mi-a răspuns: "Cetățile dacice și bisericile din lemn din Maramureș". Era un răspuns de om avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-am deplasat cu un Mercedes, pe o vreme splendidă de toamnă, când natura parcă înnebunise de atâtea culori și atâtea parfumuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Milano, bașca revenirea într-un fel la "patria mumă", bunica ei paternă fiind originară din Treviso! Eu am început să mă pregătesc temeinic, am vizitat toți "factorii de răspundere", vorbeam cu soția italiana și ne distram de pronunția noastră "dacică" și de cuvintele contorsionate à la "Coana Chirița". Cum am fost toată viața un om echilibrat, mi-am păstrat capul pe umeri și nu m-am lăsat dus de "vârtejul Roma". Știam că în meseria noastră totul este posibil așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Spania sau exaltând fapte în realitate obișnuite: lansarea la apă a unui cargou românesc, inaugurarea unei fabrici de conserve la Tecuci. Din această producție de versificație se salvează doar câteva secvențe de evocare nostalgică a vechiului București sau a vestigiilor dacice și unele strofe de pastel: „Și liniști galactice-adie;/ sub albul lor cântec stelar / orașul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu notație eliptică și delicată. Noaptea corridei (1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
că aceată nație dispunea de rezerve umane de talia unui Badea Gheorghe Cârțan sau a unui Andrei Budac, despre care vom aduce vorba la momentul potrivit. Că la vremea aceea satul nostru exista, e confirmat de urme arheologice, o așezare dacică din primele secole ale primului mileniu, d. Ch., care atestă o viață economică, socială și spirituală în zonă găsite la numai câțiva kilometri distanță, la Arpașul de Sus. Tezaurul de argint descoperit în 1892 pe hotarul Cârțișoarei, aflat la muzeul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bizantină, emisă îm vremea împăratului Ioan al II-lea (1118-1143), demonstrează existența satului la jumătatea secolului al XII-lea. După circa 17 decenii de stăpânire romană de după acel fatidic sau poate benefic an 106, după cel de-al doilea război dacic, sub presiunea năvălirii popoarelor barbare venind din hăuri asiatice, împăratul Aurelian, decide retragerea cohortelor sale la sud de Dunăre, părăsirea teritoriilor din care căraseră incomensurabile averi la Roma, și în care investiseră serioase valori materiale, umane și spirituale. Hoardelor venite
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în zona Țării Oltului insă, studiile și cercetările oamenilor de știință ne îndreptățesc să credem că ciobanul român folosea semnele sale grafice proprii, cu mult înaintea adaptării oricărui alfabet cunoscut în aceste părți ale lumii, fie el sanscrit, elen trac, dacic, latin sau slav. Din câte ne arată V. Păcală, profesor la Seminarul Andreian, în «Monografia satului Rășinariu» editată de «Tiparul Tipografiei Arhidiacezane din Sibiiu în 1915», aflăm că pentru fixarea relațiilor și a socotelilor dintre cumpărător și vânzător, datoraș și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
categorie procedează, metaforic vorbind, asemenea celor din anecdota despre dacii liberi care, atunci când s-a instaurat administrația romană promițând o limbă de circulație internațională, o civilizație cu terme, viaducte, drumuri pietruite, îngăimau pe margine, ca semn suprem al rezistenței, cuvintele dacice rămase și acum în limbă: barză, brazdă, viezure, mânz și crezul autolegitimator pentru viitorime: Suntem aici dintotdeauna! Anul 90 se clonează la scară universitară. Disjuncția principală este între cei care au trăit tranziția ca bursieri internaționali și cei care „au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
sculptorul Gheorghe Stănescu. Prof dr. Done Șerbănescu, deși s-a pensionat, a rămas să cerceteze istoria străveche a zonei Oltenița și și-a păstrat vechiul birou din cadrul Muzeului Civilizației Gumelnița. are pe masa de lucru o nouă carte, despre monezile dacice găsite în județul Călărași, datând din sec. Al - II -lea - I î.Hr. Statornic al locului, fascinat de munca sa, rămâne o emblemă a Olteniței și un om de condei. Domnul Done Șerbănescu , în tinerețe Clădirea Muzeului Civilizației Gumelnița, str. Argeșului
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
în formă de cruce, bucăți din vase de ceramică, care se constituie în mărturii de locuire a zonei, de acum peste 5000 de ani. Săpăturile de la Drumul Carului au dat la iveală și mărturii privind posibila existență a unei cetăți dacice, atestată de piese de ceramică dacică, care par să fi fost modelate manual. Ne aminteam de perioada, când pe valea Grădiștei, copii fiind, ne jucam făcând diferite figurine din lutul albicios pe care îl găseam cu ușurință pe malul apei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
vase de ceramică, care se constituie în mărturii de locuire a zonei, de acum peste 5000 de ani. Săpăturile de la Drumul Carului au dat la iveală și mărturii privind posibila existență a unei cetăți dacice, atestată de piese de ceramică dacică, care par să fi fost modelate manual. Ne aminteam de perioada, când pe valea Grădiștei, copii fiind, ne jucam făcând diferite figurine din lutul albicios pe care îl găseam cu ușurință pe malul apei. Era acolo o zonă despădurită, străbătută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]