2,636 matches
-
în sfârșit, ajungeau și cruciații englezi în Palestina, oastea era bine odihnită, cu moralul ridicat, în timp ce francezii, care veniseră cu mult timp înainte, deja sufereau din cauza climei fierbinți de vară, mulți dintre ei erau bolnavi și descurajați. Când cruciații francezi debarcaseră într-un port de lângă Acra, baronii din Tyr se aflau în mari dezbateri privind alegerea unui nou rege, sub conducerea căruia să reia lupta cu Saladin. Nobilii nu-l mai voiau pe Guy de Lusignan, mai ales după moartea soției
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
de trecere a frontierei dinspre străinătate în România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în străinătate; ... d) în cazurile prevăzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat și debarcat în interiorul țării, călătorind cu un mijloc de transport în trafic internațional, partea de transport dintre locul de îmbarcare și locul de debarcare pentru acești pasageri se consideră a fi transport național. ... (5) Facturile sau alte documente specifice pentru transportul internațional
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
Comunitate. Pentru călătoriile cu trenul, în vederea identificării părții unice a transportului de călători în interiorul Comunității, itinerarul este decisiv. ... (4) Pentru aplicarea art. 133 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal, locurile în care pasagerii, în mod individual, se îmbarcă sau debarcă în/din mijlocul de transport nu au relevanță în stabilirea părții unei operațiuni de transport efectuate în interiorul Comunității. ... (5) Partea din serviciile de catering și restaurant oferite în timpul unei părți a unei operațiuni de transport care nu este considerată a
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
loc la 6 februarie 1862, în vestul statului Tennessee, în timpul Războiului Civil American. A fost prima victorie importantă a Uniunii și a generalului Ulysses S. Grant pe teatrul vestic de operațiuni. În zilele de 4 și 5 februarie, Grant a debarcat două divizii imediat la nord de Fort Henry pe Râul Tennessee. Deși nu era numită încă așa, trupele sub comanda lui Grant au constituit nucleul Armatei Tennessee, care a repurtat mai multe succese.) Planul său era de a avansa până la
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
de navigație, fiind făcute să explodeze la atingerea unei nave în trecere. Măsura s-a dovedit ulterior ineficientă din cauza nivelului crescut al râului și a deteriorării carcasei metalice a torpilelor. În zilele de 4 și 5 februarie, Grant și-a debarcat diviziile în două puncte diferite, pe a lui McClernand la 5 km nord pe malul de est al Râului Tennessee pentru a tăia retragerea garnizoanei și pe a lui C.F. Smith pentru a ocupa Fort Heiman din Kentucky, cu scopul
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
care a cauzat foamete în sudul Basarabiei. În vara anului 1924 au avut loc primele acțiuni de pregătire a declanșării rebeliunii. La 2 iunie 1924, un grup de oameni înarmați a încercat să traverseze Nistrul într-o luntre și să debarce pe malul drept. Grănicerii români a somat grupul să se oprească, dar intrușii au deschis focul. În apărarea celor care încercau să intre fraudulos în România au intervenit grănicerii sovietici care au deschis focul asupra malului românesc. Conform rapoartelor grănicerilor
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
Henderson Field. Trei bătălii terestre majore, cinci mari bătălii navale, și bătălii aeriene continue și aproape zilnice au culminat cu Bătălia Navală de la Guadalcanal de la începutul lunii noiembrie 1942, în care s-a făcut ultima tentativă japoneză eșuată de a debarca suficienți soldați pentru a reocupa Henderson Field. În decembrie 1942, japonezii au renunțat să mai încerce să recâștige Guadalcanal și au evacuat restul forțelor la 7 februarie 1943. Campania de la Guadalcanal a fost o victorie strategică importantă a forțelor aliate
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
Turner. Vandegrift a condus de infanteriști (mai ales pușcași marini) Aliați pregătiți pentru debarcări. Cei de pușcași marini de la Guadalcanal s-au concentrat la început pe formarea unui perimetru defensiv flexibil în jurul Lunga Pointului și în jurul aerodromului, pe mutarea proviziilor debarcate în acest perimetru și pe terminarea aerodromului. După patru zile de eforturi susținute, proviziile au fost mutate de pe plaja unde se făcuse debarcarea în mai multe puncte din cadrul perimetrului. Lucrările la aerodrom au început imediat, mai ales cu echipament japonez
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
japoneze concentrate la vest de Matanikau. Una dintre companii a atacat trecând sedimentele de nisip de la gura râului Matanikau în timp ce o alta a traversat râul la în amonte și a atacat forțele japoneze aflate în satul Matanikau. A treia a debarcat mai spre vest și a atacat satul Kokumbuna. După ce au ocupat pentru scurt timp cele două sate, cele trei companii de pușcași marini s-au întors în perimetrul Lunga, după ce au ucis 65 de soldați japonezi, pierzând doar patru. Această
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
otomanii au negociat cu Muhammad Ali al Egiptului, care a fost de acord să-și trimită pe unul dintre generalii săi, , și un important contigent militar să lupte pentru înăbușirea rebeliunii elene, urmând să primească anumite câștiguri teritoriale. Ibrahim a debarcat în Peloponez în februarie 1825 și a obținut o serie rapidă de victorii. Până la sfârșitul anului 1825, cea mai mare parte a Peloponezului trecuse sub controlul Egiptului, iar orașul Missolonghi, asediat de turci încă din aprilie 1825, a fost cucerit
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
multe capete ale bisericii ortodoxe de pe insulă, considerați organizatorii și conducătorii rebeliunii. Sultanul Mahmud al III-lea a fost obligat să ceară sprijinul vasalului rebel și rival, pașa Egiptului, căruia i-a oferit controlul asupra „Pașalîcului Cretei”. Armata egipteană a debarcat pe insulă în 1824, iar Ibrahim și-a asumat obligația să înăbușe rebeliunea. Insula Creta a fost scena luptelor și atrocităților războiului cretano-egiptean între 1821 și 1828. În cele din urmă, musulmanii au fost alungați în fortificațiile orașelor de pe coasta
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
și rus au acceptat inițiativa Parisului, care a propus ca un corp expediționar francez să fie trimis în Peloponez pentru alungarea forțelor terestre ale lui Ibrahim. Pe 30 august 1828, corpul expediționar francez sub conducerea lui Nicolas Joseph Maison a debarcat la Petalidi. Francezii au luptat alături de greci, reușind să alunge toate forțele ostile până pe 30 octombrie. Se poate spune că Maison a impus astfel respectarea convenției negociate și semnate de Codrington și Muhammad Ali la Alexandria, prin care se stipula
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Steel, urmată de Marcegaglia U.K. pentru producția de țevi sudate din benzi laminate la cald și la rece, apoi în 1997 este înființată societatea Marcegaglia UK din Dudley, West Midlands În 1991, Antonio Marcegaglia lansează proiectul cu care Grupul va debarca pe piețele de peste ocean. În a doua jumătate a anului, Grupul achiziționează în Statele Unite societatea The New Bishop Tube din Philadelphia, iar în februarie 1992, societatea Damascus din Greenville, două unități de producție importante, care vor da naștere societății Damascus-Bishop
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
a început să organizeze grupările clerice care-l susțineau pe prințul napolitan, Carol Robert. Când, în anul următor, arhiepiscopul a refuzat deschis să apară la adunarea „prelaților și nobililor”, regele a confiscat pământurile arhiepiscopiei. În august 1300, Carol Robert a debarcat la Split și a ocupat Zagrebul cu susținerea croaților. Andrei a fost împiedicat să contraatace de faptul că mama sa a murit și apoi și el s-a îmbolnăvit și a murit. A fost înmormântat la Buda. Moartea la 14
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
a părăsit cursul din cauza unei furtuni. În 1675 insulele au fost explorate de către o expediție a șogunatului, care a revendicat insulele. În ianuarie 1862 s-a reconfirmat că insulele aparțin Japoniei. Insulele au fost nelocuite până când americanul Nathaniel Savory a debarcat pe insula Chichijima în 1830 și a format acolo prima colonie. Alt grup a sosit în 1846 la bordul balenierei "Howard". În 1853, Comodorul Perry a vizitat insulele și a cumpărat teren la Port Lloyd de la Savory pentru $50. Istoria
Insulele Bonin () [Corola-website/Science/320498_a_321827]
-
la capătul canalului Lynn. Din aceste orașe, ei urcau pe poteca Chilkoot și treceau pasul Chilkoot, sau urcau pe White Pass și de acolo la lacul Lindeman sau lacul Bennett, izvoarele râului Yukon. Aici, la circa de locul unde au debarcat, construiau bărci și plute cu care coborau cale de 800 km pe Yukon până la Dawson City, în apropiere de terenurile aurifere. Cei care treceau frontiera din Statele Unite erau obligați să aibă la ei provizii pentru un an — care cântăreau circa
Goana după aur din Klondike () [Corola-website/Science/323423_a_324752]
-
sale. Dincolo de Canalul Mânecii, Henry Tudor, descendent al Casei Lancaster, a profitat de dificultățile lui Richard și a revendicat tronul. Prima tentativă de invazie a Angliei a lui Henric din 1483 a fost oprită de vremea nefavorabilă, dar a doua a debarcat la 1 august 1485 pe coasta de sud-vest a Țării Galilor. Pătrunzând spre interiorul insulei, Henric a strâns din ce în ce mai multă susținere pe drumul său spre Londra. Richard a adunat oastea în grabă și l-a întâmpinat pe Henric în orașul Market
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
pe toți cei care au refuzat să i se supună, cum ar fi Jasper Tudor și nepotul său Henric, declarându-i trădători și confiscându-le pământurile. Tudorii au încercat să fugă în Franța dar vântul puternic i-a obligat să debarce în Bretania, pe atunci un ducat semi-independent, unde au fost prinși de Francis al II-lea, duce de Bretania. Mama lui Henric, Lady Margaret Beaufort, era o urmașă îndepărtată a lui John de Gaunt, unchiul regelui Richard al II-lea
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
au ocupat castelul după ce a plecat cu armata. Ducele și-a abandonat planurile și a fugit la Wem, unde a fost trădat de servitorul lui și arestat de oamenii lui Richard. La 2 noiembrie, a fost executat. Henric încercase să debarce la 10 octombrie (sau 19 octombrie), dar flota sa a fost împrăștiată de o furtună. A ajuns la coastele Angliei (fie la Plymouth, fie la Poole), și un grup de soldați l-au chemat să vină la țărm. Aceștia de
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
fiul, pe Lord Strange, ostatic pentru a-l descuraja de la a i se alătura lui Henric. Traversarea de către Henric a Canalului Mânecii în 1485 a fost fără incidente. El a plecat din Harfleur la 1 august și, cu vânt bun, a debarcat în Mill Bay în nordul orașului Milford Haven la 7 august, capturând cu ușurință castelul Dale din apropiere. Deși salutat de barzii galezi contemporani ca fiind prințul băștinaș venit să readucă gloria țării lor, venirea lui Henric a fost primită
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
8 a luptat până la ultimul om. Comandantul comandantului Corpului de armată indian, generalul James Willcocks, avea să spună despre aceștia că "... și-au găsit Valhalla lor". În timpul dezastruoasei campanii din Gallipoli din 1915, gurkha au fost printre primii care au debarcat și ultimii care au fost evacuați. Unitatea gurkha care a cucerit Sari Bair a fost singura care a reușit să cucerească și să mențină controlul asupra înălțimii care controla accesul către Strâmtori. Un batalion din Regimentul al 2-lea gurkha
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
de cărbune. Ajungând în dreptul Insulei Ross pe 4 ianuarie 1911, "Terra Nova" a căutat un loc propice de debarcare în jurul Capului Crozier, în jurul punctului estic, înainte de a se îndrepta spre vestul Strâmtorii McMurdo, unde atât "Discovery" cât și "Nimrod" au debarcat mai înainte. După ce Scott a evaluat mai multe locații pentru iernare, a ales un cap poreclit pe vremea lui "Discovery" ca „Skuary”, la aproximativ 24 de kilometri nord de Hut Point, baza din 1902. Scott spera ca această locație, pe
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
lipsită de gheață în timpul scurtei veri Antarctice permițându-i astfel navei să ajungă des acolo. Pe măsură ce mările sudice aveau să înghețe, expediția putea avea acces spre Hut Point și spre Barieră. La Capul Evans echipa care avea să rămână a debarcat, împreună cu poneii, câinii, cele trei sănii motorizate (dintre care una s-a defectat în timpul descărcării) și cu toate proviziile și echipamentele. Scott era uimit de puterea poneilor de a transporta materiale de la navă la țărm. O cabană prefabricată de 5
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
condusă de Campbell a fost trimisă cu acest scop, cu alternativa de a explora Pământul Victoria dacă obiectivul era inaccesibil. Pe 1911 grupul lui Campbell a părăsit nava și s-a îndreptat spre est. După câteva încercări nereușite de a debarca pe țărmurile Pământului Eduard al VII-lea, Campbell a ales alternativa de a naviga spre Pământul Victoria. La întoarcerea vestică pe lângă marginea Barierei, "Terra Nova" a întâlnit Expediția lui Amundsen staționată în Golful Balenelor, un golfuleț din Barieră. Amundsen a
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
călătorii a fost explorarea geologică a coastei vestice a Strâmtorii McMurdo, într-o zonă dintre Văile Seci și Ghețarul Koettlitz. Această sarcină a fost făcută de o echipă formată din Griffith Taylor, Debenham, Wright și P.O. Evans. Ei au debarcat de pe "Terra Nova" pe la Butter Point, aflat în partea opusă Capului Evans pe țărmul Pământului Victoria. Pe , echipa și-a stabilit depozitul principal în regiunea Ghețarului Ferrar și apoi au făcut explorări și cercetări în Dry Valley și în zona
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]