113,833 matches
-
Dar, orice viciu, orice păcat este o încercare ce poate purifica... Sau, nu. Firește - în mod evident - numai de tine depinde... Este acest îndemn un truism? Astăzi, globalizată și dincolo de ceea ce înseamnă ca industrie a Răului, pornografia mai poate fi definită și astfel: purgatoriul iubirilor căzute și iadul singurătăților imbecilizante. Doamne - nu lăsa omul să biruie!" Aspra judecată este urmată de un haiku trist, melancolic, un fel de balsam sufletesc ce prelungește judecata cu instrumentele poeziei: "...tac-tac metrou-n/ noapte; stații
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
iubitorului". Și e la fel de clar, dacă analizăm construcția și compoziția cărții, că există deficiențe și stridențe în ambele privințe. Volumul nu reprezintă un întreg, un ansamblu omogen, cu o perspectivă unitară care, străbătând diferitele universuri diaristice și artistice, să le definească în termeni de coerență internă. Paralelele sunt rare, aproape întâmplătoare. Scriitorii se succed într-o ordine aleatorie, iar nu în funcție de un criteriu ordonator. De la un capitol la altul nu apare un progres nici în scrisul autorului, nici în înțelegerea cititorului
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
aduce în fața vizitatorilor imagini de epocă ale lui Victor Hugo, ale dansatorilor Isadora Duncan și Vaclav Nijinsky, ale celebrului violonist Joseph Joachim, ale unor persoane ale căror destine se pierd în anonimat. Mâinile lor, plastica acestora, le împlinește personalitatea, le definește caracterul. Ai ce vedea în aceste zile în capitala Franței. La Primăria Parisului, sub genericul "Armenie mon amie", poate fi văzută în continuare o expoziție de pictură din Armenia anilor 1830-1930. Anul acesta, în întregime, Franța îl dedică valorilor spirituale
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
drumul urmat spre împlinirea lui era plin de injustiții și de crime: Idee pe care o consideram inacceptabilă. L-am citit mult mai tîrziu pe Popper, care identifica în relația dintre cauzalitate și finalitate în istorie eroarea capitală a marxismului, definindu-l, în Căutarea neterminată, drept o profeție istorică îmbinată cu un apel implicit la următorul comandament moral: contribuție la realizarea inevitabilului. Aceasta este chiar Ťidioțenia periculoasăť (...) a unui curs necesar al istoriei care justifică toate ororile". O astfel de interpretare
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
Marina Constantinescu De foarte multe ori, disperarea ne bîntuie existențele. Ne traversează poveștile, ne definește parte din destin, ne aruncă, adesea, în ridicol și ne expune, crud, ridiculizărilor. Nu mai contează cultura, educația, studiile, experiența de viață. Decît, poate, uneori, ca nuanțe. Disperarea permite accesul la starea pură a umanului. Disperarea nu poate să coexiste
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
oferit creații camerale similare semnate de George Enescu. Iar aceasta dat fiind faptul că în anul trecut lumea muzicală internațională a aniversat 125 de ani petrecuți de la nașterea celor doi autori, artiști care, în prima jumătate a secolului trecut, au definit în spirit și în muzică, datele unui umanism european autentic, de dramatică substanțialitate. O zi mai târziu, tot la Ateneu, sub conducerea lui Cristian Mandeal, Orchestra de Cameră a Filarmonicii a susținut un program pe cât de pretențios pe atât de
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
La mijlocul anilor '70 ai secolului trecut, doi istorici literari, Ovid S. Crohmălniceanu 1 și D. Micu2, operau, printre altele, o "revalorificare" remarcabilă - aceea a poeziei "ortodoxiste" a lui Paul Sterian. O calificăm ca atare, dat fiind că ea nu se definea în raport numai cu contextul epocii, cu ierarhia impusă de regimul la putere, ci și cu unul mai larg, urcînd pînă în anii de dinaintea instalării lui în țara noastră. Mai precis, și în raport cu poziția luată de G. Călinescu în monumentala
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
picături de sânge pe mâini". Pe latura sa istorică și în miezul lui parabolic, Viața pe un peron este un roman al angajării și dezbaterii morale, cu întrebări fundamentale splendid formulate și răspunsuri, din toată gama, prin care individul se definește. Reacționând într-un anumit fel, fugind sau rezistând, luptând sau colaborând, el e scăldat - în oricare dintre aceste ipostaze - în lumina rece a unei singurătăți esențiale.
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
voia lor" sau, cum preferă Cătălin Cioabă, lectorul de specialitate al acestui volum, "lăsarea-de-a-fi"), făcîndu-i pe traducători să dispere din neputința de a găsi un corespondent adecvat, dispoziția aceasta a fost condiția prealabilă a gîndirii sale. Pînă la urmă, ceea ce definește un gînditor nu este jargonul pe care și-l construiește și nici viziunea la care ajunge - ambele fiind elemente exterioare și ulterioare de care gîndirea lui se poate oricînd dispensa, înlocuindu-le, ca pe niște haine, cu un alt jargon
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
și-l construiește și nici viziunea la care ajunge - ambele fiind elemente exterioare și ulterioare de care gîndirea lui se poate oricînd dispensa, înlocuindu-le, ca pe niște haine, cu un alt jargon și cu o altă intuiție - ceea ce-l definește este acea dispoziție sufletească constantă pe care o are atunci cînd se străduiește să înțeleagă lumea. Ea precede și însuflețește orice viziune, întocmai ca o pînză freatică care iese la suprafață sub forma unor rîuri întîmplătoare. În cazul lui Heidegger
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
ea acum? - Accepțiunea care se acordă acestei noțiuni este uneori atât de vagă, încât trebuie mai întâi să precizez pe scurt ce înțeleg eu și ce înțeleg alții prin arhetip muzical, pentru a nu crea și mai multă confuzie: eu definesc astfel un fel de cadru psihologic, un nivel primordial al muzicii (în sensul lui C. G. Jung), funcționând "înaintea" celui semantic sau estetic, existent deci în orice fel de muzică, mai accentuat în diferite perioade (de exemplu, la Beethoven, Wagner
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
petrec non-stop pe la noi. Nu căldura insuportabilă provoacă nepăsare, sfidare, minciună, nesimțire, nu ea dă iluzia unora că bunăstarea li se cuvine numai lor, că sănătatea, aerul, apa, răcoarea, liniștea, există doar pentru ei, că țara însăși le aparține, îi definește, îi reprezintă. Poate să-i contrazică cineva? Mă tem că nu. Una din zilele unui trăitor din orașul București poate să fie cam așa. Pe la șapte dimineața, bubuitul baroaselor și zgomotul infernal al unui pickamer mă aruncă direct pe pereți
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
oare presimțea? Scria, prin 1943, într-un Jurnal - a lăsat mai multe: "M-am oprit la Oceanografia lui Mircea Eliade și la Pe culmile disperării a lui Emil Cioran. în felul lor rezumă intersecția dramatică de opinii a unei generații. Definesc oarecum exact starea de spirit și preocupările mele de acum." Pe ce tipare poate deveni absurdul un psihoexperi-ment și un deziderat rațional, iată ce-l preocupa. Un narcisism răsturnat, o dragoste neîmpărtășită complică orice tentativă de a limpezi cazul printr-
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
universului liric al poetului, asupra tensiunilor care îl străbat, asupra căilor prin care acestea ordonează materia verbală. Solo Juster e, prin excelență, un meditativ și un elegiac. O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
care își face drum prin noi cu o viclenie hegeliană. Întreaga noastră cultură e produsul acestei etape - lungă la scară umană, insignifiantă la scară cosmică. Dar cultura asta ne-a format și ne-a spus cine suntem. Cultura asta a definit omul din toate perspectivele imaginabile, iar noi am luat definiția drept bună pentru totdeauna. Dacă în spatele complexității vrem să punem o rațiune superioară sau, dacă o privim ca pe ceva orb, rupt de orice intenție - e o problemă de alegere
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
este fericirea, de aici și reticența de a-i folosi prea des numele, iar neștiința aceasta e stînjenitoare, fiindcă, o spunem din nou, fericirea nu e o problemă teoretică, ci un fapt de viață. De aceea, cine încearcă s-o definească va ajunge să se îndoiască că a trăit-o vreodată cu adevărat, pînă într-atît de dificil este să-i precizezi înțelesul. Dacă e să facem un bilanț istoric al concepțiilor omenești despre fericire, ne-am izbi de două paradoxuri teoretice
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
poate vorbi de un suveran control al expresiei. Discursul muzical - aparent liber desfășurat al lucrării "Rapsodie ebraică" scrisă de Ernest Bloch cu aproape un secol în urmă - cunoaște fermitate în concepție și consistență în susținere. Subtilitățile intonaționale ale lucrării sunt definite în baza unei extinse palete timbrale de care dispune tânărul muzician. Luxurianța cromatică fructifică în chip fericit spiritul însuși, bogăția expresivă a acestei muzici. Prezentând Concertul în mi minor - lucrare a clasicismului italian datorată lui Severio Mercadadante, flautistul Matei Ioachimescu
Tineri performeri by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9550_a_10875]
-
conștiința democrației noastre, în conștiința reînvățării dialogului, a spiritului civic, în conștiința artiștilor din toate registrele - actori, regizori, muzicieni, jazzmani, scenografi, scriitori - care și-au stimulat, deopotrivă, libertatea creației și libertatea interioară ani și ani de zile, un loc care definește deopotrivă ce a însemnat și înseamnă GDS, revista 22, Librăria Humanitas, Green Hours este amenințat direct cu ștergerea de pe harta geografiei democrației. Stupide legi, născocite peste noapte, proprietari apăruți din apele tulburi ale aranjamentelor de tot felul sînt pe cale să
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
de până acum a Festivalului? Imaginația, spiritul managerial al directorilor recentei ediții a "Săptămânii..." - mă refer la compozitorii Dan Dediu și Liviu Dânceanu - au fost realmente eficiente. Am avut parte, spre exemplu, de un portret spiritual al Iașului, a fost definit portretul componistic al unei identități germane autohtone. "Săptămâna..." nu este nu-mai o vitrină. Este un ochi viu cu care - dacă dorim - privim spre noi, cu care privim spre lumea actuală a mu-zicii.
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
trăită și scrisă. Ingeniozitatea scenariului narativ constă în chiar simplitatea lui. Prozatorul alege un spațiu urban prin care a trecut de mii de ori și care s-a impregnat în viața lui până la a-i determina cursul și a o defini. După aproape patruzeci de ani purtați cu pașii între Universitate și Cișmigiu, pe lângă Cafeneaua "Colombo", Cinematograful "București", și apoi, mai jos, "Timpuri noi", "Gambrinus" și "Spicul", Ioan Lăcustă își anexează centrul Bucureștilor, făcând din el inima unei ficțiuni nostalgice. Compozițional
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
se împacă poezia cu semnăturile pe apeluri civice, poeta răspunde: "Poezia înseamnă mai mult decît poezie, înseamnă a acționa permanent pe limbaj, pe tine însăți ș.a.m.d. Eu mă consider din acest motiv o persoană activă, iar lirismul îl definesc ca fiind acțiune concentrată la maximum pe centimetru pătrat de cuvânt". Poate poezia să transforme oamenii, întreabă intervievatoarea, iar poeta răspunde, dincolo de clișeu: "Eu cred că, dacă ai creier, tot ce te înconjoară are darul de a te forma. Literatura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
indoloră" defectivă de datorie, consonantă cu civilizația consumistă a bunăstării, cu un cult al "fericirii de masă", tangent la "decredibilizarea idealului", cu renunțarea la orice referință la "sacrificiu", sub semnul unei seci "filosofii a informației", proprie "cetățeanului planetar". Zygmunt Bauman definește noua etică drept una ambivalentă, căci "nu se poate garanta comportamentul moral, nici prin contexte ale acțiunii umane mai bine concepute, nici prin motive ale acțiunii umane mai bine gîndite". În opinia sa, fenomenele morale "sînt în mod natural neraționale
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
adică exact ceea ce nu mai facem noi azi. Astăzi ar fi nevoie de o imprudență mergînd pînă la inconștiență ca să spui ceea ce putea să spună Nae în articole și cursuri. Iată de ce în el afli genul de gînditor care se definește grație contestației oficiale la care e supus, și asta fiindcă îl parcurgi cu acea curiozitate care se cuvine numai ostracizaților publici. În schimb, dacă ar fi lăudat și înfățișat drept un simbol al clarviziunii contemporane, n-ar mai avea nici un
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
spună ce a înțeles. Iar Nae Ionescu asta va face în gazetăria lui: va spune ce a înțeles de la o zi la alta, schimbîndu-și convingerile, nuanțîndu-și opiniile sau renunțînd complet la unele. Pentru Nae, o națiune este un tot organic definit de relația mistică dintre rege și popor. Poporul însemnă comuniunea de iubire care se încheagă între masa muritorilor și persoana monarhului. El este autoritatea supremă, arbitrul unic, de aceea el nu are de dat socoteală nimănui în afara lui Dumnezeu. Ideea
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
lasă să se stravadă și cealaltă temă, cea contrară spiritului epocii - mesajul încifrat, enigma tabloului -, temă care nu putea fi înfățișată de-a dreptul, ci numai în chip travestit. Firește, tema camuflată e mai importantă decît tema dominantă, căci ea definește tabloul și tot ea oferă rețeta înțelegerii lui. Lecția pe care o capeți urmărind digresiunile lămuritoare ale lui Arasse este că orice tablou începe să fie văzut abia din momentul cînd cineva îl comentează sub ochii tăi. Pînă atunci, vedeai
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]