5,238 matches
-
era tăierea nasului, iar pentru sodomie, moartea prin tăierea capului și arderea trupurilor. În fapt, sentințele date de diferitele tribunale (ecleziastice sau împărătești) nu erau decât arareori atât de aspre: erau preferate detenția ori plata gloabei (cea din urmă pentru delicte „minore“, cum ar fi deflorarea unei fecioare neluate de nevastă). Am aflat atâta din cartea Constanței Vintilă-Ghițulescu, Focul amorului. Despre dragoste și sexualitate în societatea românească, 1750-1830 și tot nu-mi e de ajuns, sunt pe punctul de a renunța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
o fenteze profesionist. Lista soluțiilor continuă cu adăugarea la pedeapsa normală a unui binemeritat supliment de detenție pentru "defăimare și prejudicii grave aduse imaginii României și cetățenilor români din străinătate". Ideea de a introduce în Codul Penal acest din urmă delict mi se pare, în actualul context, realmente binevenită. Toate aceste soluții își cheamă însă oameni și instituții care să le dea viață. Doar așa putem spera într-o suportabilă condiție a românilor din Italia. Sunt oare prea optimist? FMI "Asasin
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pe care Rusia va avea grijă să le asmuțe și să le încurajeze, iar: Această opoziție nu va mai cruța nimic când se va simți sprijinită de însuși guvernul care a hotărât numirea Domnului. Ea va sfârși prin a găsi delicte prevăzute, care fac neînlăturabilă abdicarea de bunăvoie sau destituirea. Puternica Protectoare va fi gata să pornească toate învinovățirile mai mult sau mai puțin întemeiate... Procedurile Rusiei față de Alexandru Ghica aveau să arate în curând cât de îndreptățite erau prevederile agentului
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
să capete un aer special, care-i determină pe ceilalți să le acorde exact cît merită pentru treapta socială la care au ajuns. Societatea deținuților are aristocrații, proletarii și devianții ei, ierarhiile fiind foarte vizibile. Criteriile oficiale de clasificare (după delictul făcut, clasă socială de proveniență, origine etnică sau regională, vîrstă, tip de arest: prevenitv, primar, recidivist, etc.) se traduc în împărțirea lor în diferite spații de detenție, cu privațiuni și facilități diferite. Peste aceste criterii se suprapun cele făcute de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
al unei țări) reflectă lipsa de respect a autorităților față de banul public (dat fiind că încarcerarea este o operație costisitoare, cu efecte preponderent negative), dar mai ales puterea arbitrară a unui stat întoarsă agresiv împotriva propriilor cetățeni, sever sancționați pentru delicte minore. Conform analizelor Comisiei Europene, România ar trebui să aibă în 2007 un număr de 28.000-30.000 de deținuți, număr ce ar trebui să scadă în următorii 5 ani sub 25.000. Ultimii ani au reprezentat, din punctul de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
arătat că perioada de trecere de la starea de copil la cea de adult dă naștere unor comportamente care pot fi ușor catalogate ca deviante: agresivitatea, nonconformismul, instabilitatea psihică, evaziunea, aventura, indisciplina, etc. specialiștii în delincvența juvenilă arătînd că cele mai multe din delictele comise de adolescenți au la origine asemenea manifestări specifice vîrstei. Bineînțeles că nu toți adolescenții care trăiesc în acest univers specific trec prin faza delincvenței. Pentru a fi delincvent mai trebuie ceva în plus, iar explicarea acestui "altceva" a dat
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
multor teorii în domeniu. Unii autori spun că e vorba de o imaturitate afectivă, alții că din contră de o maturitate precoce. Unii vorbesc de slăbiciuni de caracter, considerîndu-i pe minori ca victime ale influenței unor subiecți pervertiți și înțelegînd delictele în special ca fenomene de sugestie, de imitație ce caracterizează interiorul grupurilor de tineri. Nu puțini sînt cei care au pus în discuție fragilitatea morală, arătînd că strada, filmele, discotecile și publicațiile "imorale" exercită o presiune considerabilă asupra lor, acuzînd
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
adus în discuția publicului condițiile inumane de detenție și considerarea arestului preventiv ca o formă de abuz a puterii asupra cetățenilor prezumtiv nevinovați, care sînt împiedicați să-și dovedească nevinovăția. Încă din 1977 sociologul Nicolas Herpin demonstra 168 că, la delicte egale, un preventiv care se prezintă liber la audiență este mai rar condamnat sau primește o pedeapsă mai mică decît un preventiv aflat deja în închisoare. Și peste 60% din procesele preventivilor arestați durează mai puțin de 15 minute, apărarea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de ani Cesare Beccaria atrăgea atenția asupra acestui lucru: "Pentru ca o pedeapsă să nu constituie un act de violență asupra cetățeanului, ea trebuie să fie esențialmente publică, promptă, necesară, cea mai ușoară dintre pedepsele aplicabile în circumstanțele date, proporțională cu delictul și stabilită prin lege"172. În România, pedeapsa cea mai frecvent aplicată este închisoarea cuprinsă între 3 și 5 ani: peste 35% (13.000 de deținuți), urmată de cea cuprinsă între 5 și 10 ani: 24,5% (9.000 de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
174 care au fost confirmate de numeroase cercetări făcute de atunci și pînă în zilele noastre. Astfel, riscul de sinucidere este mai mare în primele săptămîni ale încarcerării, mai mare la deținuții aflați în arest preventiv, la arestații pentru crime, delicte sexuale și la cei condamnați la pedepse îndelungate. Sinucigașii au frecvent antecedente psihiatrice, iar riscul sinuciderii crește la acei deținuți care au mai încercat să-și ia viața în trecut. Riscul de sinucidere este mult mai ridicat la deținuți decît
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
devine vizibilă, totală și greu de controlat. Ceea ce caracterizează sistemul celular este că el conține un mecanism penal inerent: acordă privilegii în împărțirea beneficiilor (porțiile de mîncare, repartiția paturilor etc.), are propriile legi (în fruntea cărora tronează interdicția sifonării), creează delicte specifice (de exemplu, colaborarea cu cadrele), are forme caracteristice de sancționare (spălarea WC-urilor, plata în țigări, cafea etc.) și instanțe proprii de judecată (formate, de regulă, din șmecheri și bătăuși). Fiind un cîmp de comparare și diferențiere, celulele impun
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
însă probleme legate de raporturile de putere din instituție. Căci nu mai încape nici o îndoială că închisorile sînt locurile în care statul își exercită în modul cel mai excesiv puterea. Iar puterea reprezentanților lui produce contraputere, generează rezistență, subversiune, abatere, delict și nesupunere din partea condamnaților. Închisoarea este un cîmp de forțe care se manifestă în forme organizate, pe baza unor strategii rafinate de-a lungul secolelor ei de existență. Aceste structuri de putere interacționează într-un mod ambiguu, își negociază permanent
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
françaises au réalités mondiales, Éditions Hachette, Paris, 2001, p. 87. 170 Steven Box, Power, Crime and Mystification, Routledge/Kegan Paul, Londra, 1983. 171 Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM), Raport de activitate 2004, București. 172 Cesare Beccaria, Despre delicte și pedepse, Editura Științifică, București, 1965, p. 178. 173 Constantin Bădițoiu, George Vasilescu, Marius Ștef, "Analiza comparativă a raportului statistic al Consiliului Europei referitor la sistemul penitenciar european", în Emilian Stănișor, Ana Bălan, Cristina Pripp (coord.), p. 196. 174 David
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fără "răsplată", fiindcă într-o zi senină de primăvară pe când moțăia în dreptul ferestrei prin care privea "panorama" grădiniței de trandafiri, iar la picioarele fotoliului în care ședea se odihnea o sticlă goală de "vin de regiune superior", cineva a comis delictul. Au urmat, firesc, ore și zile încărcate pentru domnul A, deoarece imediat după trezire la propriu și la figurat observă cu stupefacție că trei trandafiri, cei mai luminoși și mai catifelați, nu se mai aflau la locurile lor. Tulpinile firave
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în 1964, devine redactor la Luceafărul (1965-1967) și Viața românească (1968 -1971). Revine în actualitatea critică prin volumul Scriitori moderni (1966). În 1968, publică Poezia lui Eminescu (scrisă încă din 1953 din perspectiva „criticii profunzimilor“ și, totodată, unul dintre „corpurile delicte“ în procesul său politic). Volumele sale de critică, în special Însemnări critice (1970), Engrame (1975) și Analize și sinteze (1976), reprezintă, de fapt, fragmente din proiectata Istorie a literaturii române, al cărei plan, conceput încă din anii de detenție politică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
îmbietoare nu-mi era îngăduit să smulg de pe crenguțele lor, prea accesibile. Cu precauțiuni infinite, mai reușeam eu să-mi satisfac poftele (chiar să urc în părul râvnit, cu poamele mari și zemoase), însă ajutorul cel mai eficace la săvârșirea delictului mi-l dădea bunica, îndemnându-mă să-l comit când popa ațipea sau era ocupat: cu ce oare? căci de citit nu l-am văzut citind niciodată (poate Biblia, poate vreo gazetă), nici nu-mi amintesc să fi avut cărți
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
problema locuinței poate fi rezolvată relativ simplu 3. Revoluționarismul ambiant lăsa să se creadă că problemele își vor găsi o soluție generală odată cu venirea socialismului. Această credință a împiedicat examinarea problemei locuinței în mod evolutiv, metoda fiind imediat condamnată ca delict de reformism. În sfârșit, anarhosindicaliștii nu disting în municipalitate decât un nivel al statului cu care nu se poate colabora. Slaba integrare a problemei locuinței între revendicările muncitorilor rezultă din prevederile ideologiilor și din dezacordul între socialiștii posibiliști și cei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
este un simptom a ceea ce Jean-Paul Lacaze 338 numea "o tendință generală de "deplanificare"3". Să precizăm că acest fenomen este mai pregnant în comunele mici, unde alesul este mai expus presiunii proprietarilor-alegători, în marile orașe el temându-se de delict în cazul încălcării planificării urbane. Dincolo de eventuala tendință a aleșilor de a se comporta arbitrar, planificarea apare ca un corolar al falimentului gândirii funcționaliste în urbanism. Această flexibilitate a regulilor de urbanism putea fi oare evitată, de vreme ce documentele de planificare
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pe nimeni, te concentrezi asupra vieții tale, și teama dispare. Ești pregătit să muncești și la capătul lumii, pentru că, odată depășit dorul, altceva mai rău nu poate fi. Italia - o țară în care te simți pus la zid pentru toate delictele unor emigranți. Te simți inferior, pătat și nedemn de a trăi pe picior de egalitate. Italia - o țară în care ești un nimic, nu ai dragoste, nu ai respect, nu ai biserică, nu ai familie... Și totuși iubesc Italia! Scrisoarea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
măsuri. Temându-se de repercusiunile evenimentelor de la Budapesta, mai ales printre studenții din Transilvania, Gheorghiu-Dej avea să lanseze marea vânătoare de suspecți, menită să semene groaza în rândurile populației. Acest scenariu, precedat de un nou articol în Codul penal, instituind delictul de huliganism și cosmopolitism, avea să se soldeze cu un val uriaș de arestări și de procese politice, implicând intelectualii considerați dușmani din interior, trădători, huligani și cosmopoliți. Pentru alții, aventura absurdă și insuportabilă care i-a dus la exil
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
spital și să se opereze de apendicita care-l sâcâia de câtăva vreme, în timp ce eu aveam să aștept urmarea evenimentelor. Dacă aveam să fiu arestată, urma să neg orice responsabilitate, știind (aveam exemple în jurul nostru) că în acest gen de delict nou soția cu un copil mic putea să scape, „greșeala“ fiind imputată soțului. Astfel, gândeam noi, Vlad avea să aibă timpul să contacteze un avocat și să se pregătească să facă față la ce-i mai rău. A fost o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
murmurând rugăciuni; o țigancă cu rochie înflorată; o profesoară între două vârste; tânăra Măriuca C., arestată pe stradă și adusă - Dumnezeu știe de ce! - direct la Uranus, în rochie de seară și pantofi roșii cu tocuri înalte... Eram toate vinovate de delicte „politice“ sau asimilate, dar eram singura „frontieristă“, conform unei noi expresii... țăranca aparținea, cred, unei secte religioase, iar coafeza și profesoara erau vechi membre ale partidului lui Iuliu Maniu. În acea vreme, închisorile gemeau de oameni care aparținuseră partidelor politice
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
dar n-am știut niciodată de ce era acuzată. Arestul meu „preventiv“ nu a fost decât un aperitiv, o intrare în subiect. Vlad a fost cel care a încasat adevărata închisoare, la sfârșitul procesului. Am fost judecați și condamnați pentru acest delict nou, inventat de regim, delict care, vreme de patruzeci de ani, a populat pușcăriile cu toți cei ce se aventurau în direcția frontierei spre Ungaria sau Iugoslavia și erau prinși: intenția și pregătirea trecerii clandestine a frontierei. Eu am primit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de ce era acuzată. Arestul meu „preventiv“ nu a fost decât un aperitiv, o intrare în subiect. Vlad a fost cel care a încasat adevărata închisoare, la sfârșitul procesului. Am fost judecați și condamnați pentru acest delict nou, inventat de regim, delict care, vreme de patruzeci de ani, a populat pușcăriile cu toți cei ce se aventurau în direcția frontierei spre Ungaria sau Iugoslavia și erau prinși: intenția și pregătirea trecerii clandestine a frontierei. Eu am primit un an de închisoare cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
-ți de treabă!“, care voia să însemne: stai frumos deoparte, fă-ți munca cea de toate zilele! De altfel, ce altceva aș fi putut face? Cu atât mai mult cu cât, în același moment, diverși prieteni erau condamnați pentru același delict: Constantin Noica și Nicu Steinhardt, printre alții, implicați în ultimul proces intentat intelectualilor din epoca Gheorghiu Dej. Făceau parte din același val de arestări ale anilor ’58-’59, care erau destinate să semene teroarea, după plecarea trupelor rusești. Au primit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]