3,459 matches
-
metodele lor, mă rog, asta-i altă poveste, cum am ajuns eu să am reclamă-n Adevĕrul: avocat Movileanu, strada Teilor, casele cele noi. Zicea că are o afacere „de maximă importanță, poate primejdioasă“, pe care-o să mi-o deslușească curând, înainte de Anul Nou. Părea un om curat, iar noi, avocații, ne pricepem puțin la oameni, poate nu chiar ca dumneavoastră, desigur. Urma să vină azi dimineață, înainte de-a pleca la Giurgiu, dacă am reținut bine. Am aflat din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ordinea intervențiilor. Pălăria și hazardul au hotărât ca domnul Hristea Livezeanu să fie primul, iar ultimul Dan Crețu. Ceilalți, care cum, dar multă lume uză de dreptul de a se abține, fie din sfială, fie din alte motive, greu de deslușit. Procopiu, care era al doilea, pregătise deja un răspuns vag despre viitorul frumos al gazetei Universul, dar când îl auzi pe Hristea Livezeanu că dorește căderea „doamnei de fier“, altfel spus la tour Eiffel, i se păru de datoria lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-te acasă! Rămase surprins când Creel nu se îndepărtă imediat. În tot cursul căsniciei, ea manifestase o deprindere agreabilă a supunerii, ceea ce făcuse ca menajul lor să fie extrem de fericit. Acum, o vedea privindu-l cu ochi măriți, în care deslușea un fel de spaimă timidă ce o țintuia locului. - Du-te acasă! (Dar temerea ei îi scoase la iveală toată hotărârea de care era capabilă.) Nu putem să lăsăm un lucru atât de monstruos să ne pângărească satul. Închipuiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sediul Districtului 19, se lăsase întunericul peste capitala Imperiului Isher. Ridică ochii spre stelele înghețate ce licăreau printre toate reclamele luminoase și se simți mai în largul său decât în seara precedentă. Întrezărea, încetul cu încetul, posibilitatea de a-și desluși calea prin labirintul existenței în lumea asta. I se păru că s-a descurcat destul de bine, dacă ținem seama de ignoranța lui. Mergând, căpătă tot mai multă încredere. Avusese dreptate să-l atace pe Seal, indiferent de riscuri, și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
secunde mai târziu avea copia celor două mii o sută opt adrese ale "caselor iluziilor" și se grăbi spre "Palatul Gologanilor". Luase deja o hotărâre și, din momentul acela, nici nu-i mai trecu prin cap să dea înapoi. În interiorul palatului desluși anumite lucruri pe care Cayle nu le-ar fi putut observa întrucât nu deținea cunoștințele pe care le avea ea. Jocurile reveniseră aproape la normal. Câțiva dintre angajații plătiți mai jucau ostentativ la aparate care altfel n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
caldelor grădini atomice. Parcul cu arbuști - niște pete cu o înfățișare ciudată - nu făcea decât să sublinieze aerul dezolant al tuturor orizonturilor fizice. Văzu că oamenii studiază niște aviziere de pe unul dintre pereți. Se apropie și citi ceea ce putea să deslușească... cuvântul: ȘANSE Cayle izbuti apoi să descifreze și celelalte cuvinte. Zâmbi și se îndepărtă. Așadar, li se cerea oamenilor să se angajeze prin contract și să lucreze la fermele de pe Marte. Dacă acceptau să rămână acolo cincisprezece ani, Grațioasa Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
roșiatic într-o mare a nopții - greu de identificat printre miriadele de stele cu străluciri de briliant. Treptat-treptat, Pământul apăru ca o imagine luminoasă, din ce în ce mai mare, apoi ca ceva monstruos, incredibil, încețoșat, care umplea jumătate de cer. Începură să se deslușească continentele, iar pe partea nopții terestre, parțial vizibilă pe măsură ce nava străbătea vecinătatea Lunii, se zăreau, scânteind cu un licăr intermitent, orașele. Clark abia percepu această viziune a Pământului. La cinci zile depărtare de destinație, el descoperise într-una din calele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
începea lângă el, în pat, și îl făcea să deschidă ochii pe margaretele, macii și crizantemele strânse în mănunchiuri, în căni, pe homarul și brânza de pe câte o tipsie. Mai sus, spre tavan, se aflau tablouri pe care nu le deslușea foarte clar, dar hotărî ca într-o zi să se urce și să le mai schimbe între ele. Se trezea ca un faraon, în mormântul lui, numai că metresele, câinii și alte comori care îl însoțiseră nu erau lăsate cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rădăcinile părului mirosind a fiertură. — Câți ani ai? Ești de-aici, de prin satele ce se văd pe linia câmpului? Nu știa să-i răspundă. Rămase tăcută și se duse cu pieptul sub nările lui și sub ochii ce îi deslușiră linia dintre sâni. Se aflau într-o casă necunoscută și era vară, iar vântul umfla draperiile de mătase de la ferestre. Omar se uită la cireșele de pe masă și apoi iar în jos, la acel făgaș al pierzaniei, desenat între sânii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ști nicicând ce am fost și, lipsiți de asta, nici nu vom afla spre ce mergem!... I-auzi, dom’ne! Păi, în cazul ăsta, trebuia să stai, frumușel, la tine în țară, în Teheran, și să faci politică!... Poate îi deslușeai și pe alții încotro e raiul, ce zici? De ce-ți trece ție prin cap că asta se-ntâmplă doar la tine acasă, în Orient? — Poate e ca tine, Godune, și nu vreau s-accept. Dacă tot m-ai cules
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca și cum ar fi petrecut împreună o noapte de somn. Nu-ți spun, fiindcă vreau să fii și altă dată la fel, chicoti. — Poate altă dată e-acum, îi zise și o făcu să treacă sub el, iar așa, de deasupra, desluși încăperea și cornișele de marmură albă ale clădirii de vizavi. Era un bloc turn, cu ferestre ornamentate și înconjurat de lumini. — Ce-ai pus în vinul ăla? întrebă iar. Dar Veterinara stătea cu gâtul întors, îi vedea urechea pe pernă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toți cei în viață. Orice înmormântare cu fast era ca o semnătură papală pe o bulă de grațiere: îți plătisei onoarea de a fi rămas între cei pentru care finalul nu putea să se-ntâmple. Ajunsese la performanța de a desluși în orice om viu contribuabilul la o înhumare: știa de la ușă procentul de recompensă pe care clientul l-ar fi plătit pentru ca lui să nu-i vină rândul. În sufletul său de tâmplar, pacifist și obișnuit cu smerenia lemnului, Maradona
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că lumea nu trebuia copiată la nesfârșit, ca în pastișele lui Godun, ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul. Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu-i trimise încurajări, dar se mai calmă sub mâinile ei care îl cuprindeau cu precizie. Îi așeză electrozi la urechi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar fi existat vreun Omid, indiferent cine era el, Armin i-ar fi dat de știre, fiindcă ar fi fost contrariat. Începu să trăiască pândind status-ul fiului său, de pe o rețea de socializare, doar că, în curând, nu mai desluși literele, iar fotografiile îi păreau ca niște ferestre albite de ceață. — Mi-a răspuns? o mai întreba pe Veterinara. Trecuse aproape un an și ea tot mai găsea răbdarea de a se loga în rețea, deși rezultatul era același. Kurdul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiului său, ori era o străină? Le strigă pe fiecare în parte, dar niciuna nu se întoarse, deși erau vii, căci mâncau, mișcând furculița și lingura în porțiile care erau așezate în fața lor. Dar, când se dădu mai aproape, Omar desluși că sunt bani, mormane de bani erau puse în farfurii și pe tăvile de pe care se ospătau. Cele două femei ale lui se ospătau cu bancnote așezate în grămezi peste tot și abia atunci pricepu că tot bani se vedeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o sugerezi altfel, draga mea..." * Se priveau în tăcere. Ochii șoferului poposeau clipe lungi asupra fiecăruia, cântăreau obiectele, masa cu cărțile răvășite printre farfurioarele murdare de cremă, se întorceau la arma din mâna lui Scarlat. Încerca să se dumirească, să deslușească ceva din toată întîmplarea aceasta neobișnuită, să reconstituie evenimentele la care nu participase. Melania Lupu îl examina pe furiș prin grila degetelor sprijinite de frunte. Molfăia o bomboană suspinând. " Inutil te consumi, draga mea. Îți dau cuvântul meu de onoare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi prinse mâna. ― Ce s-a întîmplat? ― Fluturele! Dascălu jubila, continuând să se pălmuiască. A sosit fluturele meu albastru! I-am simțit aripile. ― Slavă Domnului, oftă Nucii Scarlat. Vezi numai să nu-l omori. Melania Lupu era atentă, dar nu desluși nici un cuvânt din șoaptele celor trei. Inginerul și Scarlat trecură în bucătărie. Dascălu îi asigură că a înțeles, clătinând din cap, și trase piedica revolverului. Rămas singur se plictisi repede. ― Care din voi știe o poezie? Bătrânii se priviră contrariați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Miga căscă gura să spună ceva, dar se răzgândi. ― Hai, Ioniță, șopti Melania, vezi că altfel nu se poate. O să te ajutăm și noi. Dragu începu să cânte cu privirea în pământ. Avea o voce jalnică, melodia falsă abia se deslușea. ― Azi am să-ncrestez în grindă, grindă / Jos din cui acum oglindă... ― Nu! urlă cârnul și trimise trei gloanțe în oglinda venețiană agățată deasupra servantei. Ceva mai vesel! Oglinda plesni. Trei păianjeni uriași înotau în apele ei. "Dumnezeule! gândi Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ții să iei un scaun amintire, n-am nimic împotrivă. Ai răbdare! Galeria de tablouri o să ți să pară mai interesantă. Scara luminată slab de becul de serviciu era plină de umbre. Într-o nișă ovală, pândea o siluetă. Se deslușeau limpede umerii masivi. Cârnul se opri brusc. Ridică arma și trase. * Melania Lupu răspunse timidă: ― Alo? Scarlat, gata să apese pe trăgaci, o privea fix. Arăta ciudat și hidos în același timp. Capul părea construit din două jumătăți străine: una
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la Miliție în speranța că or să găsească ăia o formulă să ieși din încurcătură, poți fi sigur că vei asista la patru înmormîntări! Făcu un gest circular spre bătrâni. Alexandru înghiți în sec. Întâlni ochii speriați ai lui Șerbănică. Desluși în ei o implorare mută, disperată. Avea fruntea roșie și în mod ciudat obrajii rămăseseră palizi. Ioniță Dragu, complet stors, părea de cârpă. Privea fix într-un singur punct, neîndrăznind să se uite la Florence. Pilotul întrebă gâtuit fără să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi adoarmă un cal în mai puțin de cinci secunde. Au un ceas la dispoziție. Pe urmă cheamă-l la telefon pe tânărul Miga și trimite-l la mine. A avut și ăsta o noapte... Dincolo de ușă, pe coridor se deslușeau pași grăbiți și câte un bună dimineața mârâit mahmur, într-un birou suna telefonul, pe pervazul de tablă picăturile de ploaie cădeau mărunt. * Ușa de la intrare se închise și Scarlat pătrunse în hol sprijinindu-se de pereți. Ținea în mână
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
va fi extrem de dezamăgit, iar tu nu ai nici un motiv să nu asculți puțină muzică. Mirciulică se întoarse cam după vreo oră. Mirosi cutia neagră din care ieșeau sunetele ciudate, ciulindu-și alternativ urechile. Cu privirea subțiată, Melania încerca să deslușească titlul unei plăci. Peste literele mici un câine de vânătoare adulmeca pâlnia unui gramofon. ― Cum e afară, Mirciulică? Destul de umed, nu-i așa? Mi-am închipuit. Adăugă importantă: Vom avea o seară muzicală. Trebuie să recunoști, educația noastră lasă mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Căutase un bărbat chibzuit, normal... Era într-adevăr "normal", obtuz, lipsit de sensibilitate. Maiorul deschise agenda verificând adresa. Marin Vâlcu își petrecea concediul la soră-sa. Pe gard atârna, într-un singur cui, o tăbliță veche. Literele abia se mai deslușeau: "Nu intrați. Câine rău". Maiorul înaintă pe aleea pietruită trăgând cu coada ochiului la ferestre. Nu se mișca nici o perdea. Sună lung. Aproape simultan se auziră pași și o voce puternică de femeie. ― Imediat, Gheorghiță! Apăru un chip oval, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am cunoscut. Nu mai știu... Am uitat. Am uitat foarte multe lucruri..." Se lăsă moale pe divan. Cristescu apăsă a doua oară pe sonerie, continuând să privească statuia. Bănuia că locotenentul Ciobanu își pusese toată fantezia la încercare pentru a desluși în silueta ciudată un aruncător de disc. Ceea ce ținea în mână părea o pălărie, iar poziția nu sugera nimic. " Oricum, reflectă amintindu-și de obiectele ovoidale din atelierul sculptorului, e un progres. Seamănă cu ceva." ― Scuzați-mă că v-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sânt simple supoziții. Nu are probe împotriva ta..." Arboră o expresie de stupefacție: ― Cum mi-aș fi putut închipui? E prea mult, domnule maior! ― Exact cum ați spus, o întrerupse Cristescu. V-ați închipuit! Numai cineva cu fantezie putea să deslușească jocul acesta dement. Popa era inteligent, dar n-avea imaginație. Matei și Valerica Scurtu nici atât... ― O clipă! interveni Vâlcu. Am impresia că discutați inutil. Dacă vă amintiți, în timp ce oamenii mureau pe capete, eu mă aflam la Iași. Am sosit abia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]