4,111 matches
-
pe medic. Se vedea și tavanul. Eu aveam impresia că sunt încă în tren și credeam că este plafonul din metrou. În timp ce mă transportau la spital, m-au lovit, însă nu am avut nici o reacție. N-au reușit să mă dezbrace și mi-au tăiat hainele cu foarfeca. Doar inima îmi bătea. Cred că am fost la un pas de moarte. La 09.17 am fost adus la spital (Spitalul Facultății de Medicină Japonia). Mi-au pus un tub de oxigen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rău. Am mers la spitalul Kantō-teishin. Acolo doctorul mi-a spus că sarinul îmi afectase ochii. Nu am conștientizat lucrul acesta nici o clipă. Nu vedeam întunecat. Aveam pupilele contractate. Mi-au pus perfuzie imediat și m-au internat. M-au dezbrăcat până la piele, m-au băgat în baie și m-au îmbrăcat cu un fel de robă. Nu aveam lenjerie intimă și mă simțeam ciudat. Am sunat-o pe soția mea să-mi aducă schimburi de acasă, dar ea deja plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de jos. La etajul întâi este Poliția și la parter este morga. Acolo e și parcarea. Am mers acolo. Era o încăpere îngustă, de doi tatami. Soțul meu era întins pe o masă și acoperit cu o pânză albă. Era dezbrăcat complet și avea pânza aia deasupra. M-au avertizat: «Nu ai voie să-l atingi sau să te apropii!» Avea ceva pe el și, dacă îl atingem, chestia aia intra în piele. Până să-mi spună asta, deja îl atinsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
meu! Fiice nepăsătoare, luați aminte la cuvîntul meu! 10. Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor și de rodnicia viilor. 13. Pe pămîntul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
automobil închis și am tras perdelele. Pe drum îmi vorbea despre nuntă. Am ajuns la o casă de petreceri cunoscută și obscură în același timp. Am cerut de mâncare și-mi aduc perfect aminte de niște varză roșie. Apoi am dezbrăcat-o pe încetul, întîrziind la sânii goi, pe care ii cunoșteam mai de mult. N-a protestat o clipă, nu s-a revoltat și n-a făcut nici gestul cedării amoroase. A scâncit doar, și, în întunericul care se lăsa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa de zadarnic. Uneori Charles se arăta uimitor, erou de legendă, parte abia ruptă din natură. Impresia a fost mare când într-o noapte feerică, cu lumina lunii împrăștiată pe toată marea, cum nu aveam barcă la țărm, s-a dezbrăcat și a înotat până la barca lăsată de Cadîr la 2 km în larg, a desprins-o, a adus-o la pontonul unde îl așteptam și, așa ud, cu toată răcoarea serii, cu toată boala care îl mâna, ne-a plimbat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei doi! Pe cât e madame Pitpalac de agitată, de bună de gură, de voluntară, pe atât domnul Jianu este moale, timid, incapabil să spuie o frază până la capăt. Fără îndoială, ea s-a agățat de capul lui! L-o fi dezbrăcat ea, căci lui trebuie să-i fie rușine să se dezbrace în fața unei femei. Trebuie să-l fi găsit fecior. Poate că nici nu știa bine ce se întîmplă între o femeie și un bărbat! I-a explicat madame Pitpalac
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gură, de voluntară, pe atât domnul Jianu este moale, timid, incapabil să spuie o frază până la capăt. Fără îndoială, ea s-a agățat de capul lui! L-o fi dezbrăcat ea, căci lui trebuie să-i fie rușine să se dezbrace în fața unei femei. Trebuie să-l fi găsit fecior. Poate că nici nu știa bine ce se întîmplă între o femeie și un bărbat! I-a explicat madame Pitpalac! La urma urmei, n-au decât să facă după pofta lor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să fie o femeie foarte de treabă, să fi slăbit cu două kilograme de când o îngrijește pe Viky, să nu mai aibă oră de somn și nici timp măcar ca să se spele cum trebuie, iar noaptea nu poate să se dezbrace complect ca să se odihnească în așternut. În timp ce eu, cel care ironizez, nu sunt în stare de astfel de sacrificii și, în cazul morții lui Viky, m-aș ascunde pe cât mi-ar fi posibil, ca să escamotez toată acea situație penibilă și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
FOST, AȘA VA FI „Toate-n viață rămân baltă” - Visuri, fapte și idei - Când iese ultima haltă Cât ai trage c-un condei. Viața are multe haine, Dar ’n-a lumii prisacă, Pe furiș, direct ori tainc Ea, moartea, ne dezbracă. De Dumnezeu și moartea ta N-ai unde a te-ascunde Oricât de mult ai căuta, Oriunde ai pătrunde. Așa a fost, așa va fi , Nu este altă cale, Chiar și la cer de te-ai trufi Cu mari istericale
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
aflau la un pas de el, însă atenția le era atrasă de discuția vie ce se încinsese între Balamber și Gualfard; soldații acestuia din urmă se foiau, între timp, încoace și încolo pe acolo, ocupați să îngrijească răniții și să dezbrace morții. Prin urmare, nimeni nu-i dădea vreo atenție. însă, când încercă să dea un pas înapoi și să se facă nevăzut, Khaba se răsuci și îl țintui pe loc cu o privire amenințătoare, cu mâna deja pe mânerul săbiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui. Din momentul în care îl duseseră până lângă trupul lipsit de viață al lui Waldomar se scursese ceva vreme - nu știa cât, dar pentru el fusese o veșnicie. Așezat pe pietroiul din apropierea drumului, în vreme oamenii lui Gualfard îi dezbrăcau pe cei căzuți și își luau de acolo morții ca să-i îngroape ceva mai departe, se temuse că urma să fie ucis dintr-o clipă într-alta și chiar rămase surprins văzând că nu se întâmpla nimic. Pe când aștepta plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
demonii ăștia. Rapizi și eficienți, burgunzii umblau în căutare de crengi uscate, pe care le adunau într-o stivă la rădăcina copacului celui mai apropiat, un stejar bătrân și rămuros. în timp ce unul dintre ei trebăluia ca să aprindă focul, hunul fu dezbrăcat complet și țintuit la pământ de patru războinici solizi. în acel moment, cu un cuțit, Hariman îi făcu o crestătură de jur împrejur în pielea capului și, sprijinindu-se de spinarea lui cu un genunchi, îl scalpă cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Când cei patru războinici ajunseră lângă el, îi opri cu un gest al brațului. — E în regulă, zise. Să mergem înapoi. Fără grabă, se întoarse la locul care fusese un câmp de bătălie. își vedea oamenii plimbându-se pe-acolo, dezbrăcându-i pe dușmanii uciși, omorându-i pe cei răniți și adunându-se în mici grupuri. O victorie deplină, așadar. Gândurile însă îi erau în altă parte. De ce, după ce o dorise atât, o lăsase să se ducă? De teamă - își răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le luaseră. Iar alții, ajunși în piațetă cu mâinile goale, priveau în jur cu ochi febrili, nerăbdători să pună și ei mâna pe ceva. Cilonus era acum la pământ: doi barbari, fără să se îngrijească de prezența romanilor din redută, dezbrăcau brutal cadavrul. Oroarea pe care putu să o încerce Hippolita observându-i în vreme ce își disputau mantaua elegantă nu însemna nimic în comparație cu groaza ce i-o dădea villa pradă flăcărilor ori zgomotul ce venea din depozit și strigătele animalice ale prădătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu ei. Divicone se repezi în fața lui. — Nu! izbucni, desfăcând brațele și căutând parcă să-l protejeze pe roman. La ce bun toată violența asta? Omul acesta curajos e aici ca să ne ajute. E scris că... Metronius, care deja își dezbrăcase bluza, îl împinse deoparte. — Las-o baltă, Divicone. Din partea mea, spuse hotărât către Ambarrus, putem să începem. Dându-se înapoi, căpetenia bagauzilor desfăcu brațele, controlând poziția celor doi adversari; apoi cu un gest scurt al mâinilor, îi invită să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tresalte Inima și visele ei nalte. CE BOGATĂ E PĂDUREA Mult bogată e pădurea Plină cu de toate-n ea, Roua picură în zori Și-s mărgăritare-n flori. Când pădurea-i înverzită Ca mireasa e gătită, Iar când este dezbrăcată Tot frumoasă-i ca o fată. De te apleci să rupi o floare Și nu te înduri pe care Că zâmbește fiecare ... Ești cuprins de- nfiorare! ERA ÎNĂLȚAREA DOMNULUI Era - Înălțarea Domnului, soarele nu asfințise, Peste tot era tăcere, pruncul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sabia lui Saul peste hainele lui, și a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: "Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea." Și s-a dezbrăcat de ea. 40. Și-a luat toiagul în mînă, și-a ales din pîrîu cinci pietre netede, și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului. 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în Naiot, lîngă Rama." 23. Și s-a îndreptat spre Naiot, lîngă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el; și Saul și-a văzut de drum proorocind pînă la sosirea lui în Naiot, lîngă Rama. 24. S-a dezbrăcat de haine și a proorocit și el înaintea lui Samuel; și s-a aruncat dezbrăcat la pămînt toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: "Oare și Saul este între prooroci?" $20 1. David a fugit din Naiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Dumnezeu a venit și peste el; și Saul și-a văzut de drum proorocind pînă la sosirea lui în Naiot, lîngă Rama. 24. S-a dezbrăcat de haine și a proorocit și el înaintea lui Samuel; și s-a aruncat dezbrăcat la pămînt toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: "Oare și Saul este între prooroci?" $20 1. David a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S-a dus la Ionatan și a zis: "Ce-am făcut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
lui Israel fugeau și că Saul și fiii lui muriseră, și-au părăsit cetățile și au luat-o și ei la fugă. Și Filistenii au venit și s-au așezat în ele. 8. A doua zi, Filistenii au venit să dezbrace pe cei morți, și au găsit pe Saul și pe cei trei fii ai lui căzuți pe muntele Ghilboa. 9. Au tăiat capul lui Saul, și i-au luat armele. Apoi au trimis să dea de veste prin toată țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
mult copiii. Tot așa și scriitorii: unii mai mult operele scrise, alții mai mult opera plănuită. 13. Există imagine mai încîntătoare undeva pe planetă, în sistemul solar, în univers, decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, a lene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? 14. Fără iubire și chiar fără simpatie, un bărbat poate să aibă legături cu o femeie; o femeie, fără nici un sentiment pentru bărbat, nu poate să aibă legături, decât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
adoarmă, fiindcă erau obraznici, alții erau bolnavi - și ea îi admonesta, le făcea morală, îi consola... pe fiecare după starea în care îi găsea. Când îi venea și ei rândul să se culce, rolul meu devenea mai important. După ce o dezbrăca dădaca, trebuia să mă duc în odaia ei și să-i țin de urât "cîteva minute", care uneori se prelungeau atâta, că doamna M... mă dădea pur și simplu afară. Programul sindrofiei cu Adela la patul ei îngrădit cu o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
buzele strivite, arse, cu brațele groase și dure, eșantioane ale întregii ei ființe, cu talia și șoldurile asortate în formă de liră, femeia-fe-melă și nimic altceva, femeia cu maximum de iritabilitate protoplasmatică. Aproape goală sub rochia elegantă, începea să se dezbrace de la ușă, crispată, rea, fără nici un cuvânt, și, peste treizeci de secunde, dădea replica, întregită, a Venerii Callipyge de la Siracuza - atât de albă, că părea mai goală decât o femeie goală. Dar într-o zi apăru omul de doi metri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Adinioarea, când rătăceam în dreptul casei ei ca să fiu mai aproape de dânsa, a închis geamurile și a dat storul în jos, ca să se culce... Există în univers imagine mai încîntătoare decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, alene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? Adela era în cerdac cu doamna M... Treceam la poștă. Am salutat. Ea, cu o înclinare din cap abia perceptibilă, mi-a zâmbit toată. E o spontaneitate, uneori, o uitare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]