4,704 matches
-
limbă (maternă, națională) actualizată sau concretizată în vorbire, discurs, „limba vorbită” după McQuail. Așadar, „limbajul este limbă concretizată, manifestată, adică limba într-o anumită ipostază a folosirii ei.” (Dima, 1990:24). Când vorbim de limbajul natural ca instrument al practicii discursive, avem în vedere faptul că acesta e utilizat ca mijloc, bază de lucru sau cel puțin ca „materie brută”, punct de plecare în construcțiile discursive din orice domeniu cognitiv sau situație de comunicare, în „ideea că limbajul natural se <<adaptează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a folosirii ei.” (Dima, 1990:24). Când vorbim de limbajul natural ca instrument al practicii discursive, avem în vedere faptul că acesta e utilizat ca mijloc, bază de lucru sau cel puțin ca „materie brută”, punct de plecare în construcțiile discursive din orice domeniu cognitiv sau situație de comunicare, în „ideea că limbajul natural se <<adaptează>> obiectului și particularităților diferitelor domenii cognitive” (Sălăvăstru, 1995:134). Având în vedere varietatea situațiilor în care este utilizat, „limbajul natural este într-o permanentă transformare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
va acționa prin operații de selecție sau îmbogățire lexicală, de precizare și stabilire sau dimpotrivă de vaguizare și metaforizare (în cazul limbajului poetic) a semnificației termenilor și expresiilor, precum și alte operații, iar ca „produs finit” vom avea o anumită „specializare discursivă” a acestuia, un anumit „jargon”. O determinare a principalelor „specializări discursive” ale limbajului natural va face Morris, prin corelarea dimensiunii semnificării cu cea a utilizării, la intersecția cărora se constituie un anumit tip de discurs, ca specializare a limbajului natural
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și stabilire sau dimpotrivă de vaguizare și metaforizare (în cazul limbajului poetic) a semnificației termenilor și expresiilor, precum și alte operații, iar ca „produs finit” vom avea o anumită „specializare discursivă” a acestuia, un anumit „jargon”. O determinare a principalelor „specializări discursive” ale limbajului natural va face Morris, prin corelarea dimensiunii semnificării cu cea a utilizării, la intersecția cărora se constituie un anumit tip de discurs, ca specializare a limbajului natural (cf. Sălăvăstru, 1995:144): Uzaj Mod Informativ Evaluativ Incitativ Sistemic Designativ
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
natural (cf. Sălăvăstru, 1995:144): Uzaj Mod Informativ Evaluativ Incitativ Sistemic Designativ Apreciativ Prescriptiv Formativ Științific Mitic Tehnologic Logico- mate- Matic Fictiv Poetic Politic Retoric Legal Moral Religios Gramatical Cosmologic Critic Propagandistic Metafizic Am putea spune, prin urmare, că practica discursivă din orice domeniu cognitiv (fie el științific, filosofic, religios, etc.) sau din orice situație de comunicare valorifică limbajul natural adaptându-l domeniului sau situației respective. 1.2. Limbaj - limbă - discurs Limbajul este definit, în Dicționarul general de științe - științe ale
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lexic și reguli gramaticale) ca sistem de semne instituite social, actualizată sau concretizată în vorbirea fiecăruia. Cu alte cuvinte, locutorul folosește, în procesul comunicării, un lexic și o serie de reguli gramaticale pentru a-și construi spusele, vorbirea sau secvența discursivă. G. Guillaume face o distincție asemănătoare cu cea dintre limbă și vorbire la Saussure, dar în loc de termenul vorbire el va utiliza termenul discurs. Acesta jucând același rol, adică actualizarea, concretizarea individuală a limbii. În Dicționarul general de științe - științe ale
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lasă să se înțeleagă că această imagine nu este o copie a realității, ci mai degrabă o construcție ipotetică, un model al realității. Cu alte cuvinte, ca imagine a lumii reale și, astfel, ca depozitară a cunoașterii acesteia, o secvență discursivă este mai curând un produs al creativității noastre lingvistice. Totuși, această construcție nu e una aleatoare, ci una gândită în raport cu lumea reală, și care se vrea o reprezentare cât mai fidelă posibil a realității. Avantajul acestei „reflecții lingvistice” asupra lumii
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
una gândită în raport cu lumea reală, și care se vrea o reprezentare cât mai fidelă posibil a realității. Avantajul acestei „reflecții lingvistice” asupra lumii este acela că ea devine depozitarul experienței sau cunoașterii lumii reale, astfel încât, luând contact cu anumite intervenții discursive, dobândim o anumită cunoaștere a stării de lucruri la care se referă acea secvență discursivă. „Propoziția este o imagine a realității, căci dacă înțeleg propoziția, atunci cunosc situația pe care o reprezintă.” (idem:57). Wittgenstein realizează că propozițiile limbajului nostru
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a realității. Avantajul acestei „reflecții lingvistice” asupra lumii este acela că ea devine depozitarul experienței sau cunoașterii lumii reale, astfel încât, luând contact cu anumite intervenții discursive, dobândim o anumită cunoaștere a stării de lucruri la care se referă acea secvență discursivă. „Propoziția este o imagine a realității, căci dacă înțeleg propoziția, atunci cunosc situația pe care o reprezintă.” (idem:57). Wittgenstein realizează că propozițiile limbajului nostru, ca și construcții, pot fi și neadecvate stării de lucruri pe care vrem să le
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este actul de a spune ceva și în același timp actul de a face ceva, sau a face prin a spune. Istoric vorbind, legătura intre limbaj și acțiune a fost evidențiată încă din antichitate de către tradiția retorică, retorica studiind tehnicile discursive prin care putem acționa (convinge, persuada) cât mai eficient pe ceilalți. Peirce și Morris vor studia și ei această conexiune, iar inițiatorii teoriei actelor de limbaj vor aprofunda această relație. Austin va afirma că atunci când producem o secvență discursivă, când
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
tehnicile discursive prin care putem acționa (convinge, persuada) cât mai eficient pe ceilalți. Peirce și Morris vor studia și ei această conexiune, iar inițiatorii teoriei actelor de limbaj vor aprofunda această relație. Austin va afirma că atunci când producem o secvență discursivă, când spunem ceva, noi realizăm, de fapt, trei acte: (a) actul locuționar, pe care îl realizăm doar spunând ceva; (b) actul ilocuționar, pe care îl realizăm în spunere; (c) actul perlocuționar, pe care îl realizăm prin spunere; Textul austinian sună
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
acte perlocuționare, pe care le producem sau îndeplinim prin a spune ceva, cum ar fi a convinge, a persuada, a preveni, și chiar a surprinde și a înșela.” (Austin, 1975:109). Actul locuționar ar fi enunțarea sau producerea unei secvențe discursive care are un anumit sens și o referință, cu alte cuvinte care are semnificație. Actele ilocuționare ar fi mai curând realizarea unor acte interpersonale sau sociale (ordinul, promisiunea) chiar în rostire. Cu alte cuvinte, spunând „Își ordon...” eu realizez, produc
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
să facă ceva, printr-o promisiune mă oblig pe mine să fac ceva, etc. Odată cu actele perlocuționare este pusă în evidență ideea că prin limbaj noi putem acționa asupra celorlalți semeni, obținând anumite efecte. Punând în joc o anumită intervenție discursivă, noi putem acționa asupra universului psihocomportamental al interlocutorului nostru, iar prin intermediul acestuia putem acționa chiar asupra lumii, deoarece îl putem determina pe interlocutor să producă o anumită schimbare în lumea reală. Putem acționa, prin limbaj, asupra interlocutorului, fie printr-o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
mediator al acțiunii sociale, având în vedere că aceasta reprezintă acțiunea realizată împreună cu celălalt, prin celălalt, și asupra celuilalt, iar relația eu-celălalt este, prin excelență, mediată de limbaj. Limbajul este mediu al cunoașterii datorită dimensiunii sale referențiale, căci o secvență discursivă se referă la o stare de lucruri din lumea reală, pe care o reprezintă, reflectă cu un anumit grad de fidelitate, acest raport referențial fiind mediat de gândire. Așadar, un enunț prezintă un anumit conținut informațional (o anumită cunoaștere) despre
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Austin îl numește „iluzie descriptivă”. Prin exprimările noastre concrete sau actele noastre de limbaj noi îndeplinim cel puțin unul din următoarele acte: actul locuționar, actul ilocuționar și actul perlocuționar. Ultimele două dau seamă de dimensiunea performativă, acțională a producțiilor noastre discursive, astfel încât, prin discursul nostru putem acționa asupra sferei psiho-comportamentale a celuilalt, și prin el asupra lumii sociale și naturale. 1.4. Abordarea semiotică ca metalimbaj integrator Semiotica, privită dintr-o perspectivă morrisiană, reprezintă o „teorie generală a semnelor”, ce integrează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sale „ipostaze”. Din perspectiva sintactică, urmărim dimensiunea conectivității discursivității și, funcție de situație sau domeniul în care se manifestă, limbajul natural este mai mult sau mai puțin coerent, consistent. Din perspectiva semantică, analizăm dimensiunea referențială a discursivității, prin care o intervenție discursivă se raportează la lume, reflectând-o sau reprezentând-o mai mult sau mai puțin fidel. Din perspectiva pragmatică, investigăm dimensiunea performativă a discursului, adică acea dimensiune prin care locutorul, producând o secvență discursivă, acționează asupra interlocutorului influențându-l. Analizăm, așadar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
referențială a discursivității, prin care o intervenție discursivă se raportează la lume, reflectând-o sau reprezentând-o mai mult sau mai puțin fidel. Din perspectiva pragmatică, investigăm dimensiunea performativă a discursului, adică acea dimensiune prin care locutorul, producând o secvență discursivă, acționează asupra interlocutorului influențându-l. Analizăm, așadar, trei dimensiuni sau caracteristici ale discursului, dimensiuni care se manifestă mai mult sau mai puțin în orice domeniu cognitiv sau situație de comunicare, deoarece discursul sau limbajul natural se manifestă diferit în funcție de domeniul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
diferit în funcție de domeniul cognitiv sau situația de comunicare în care e întrebuințat, dobândind astfel o anumită „adaptare” sau „specializare” la domeniul sau situația respectivă. Precizăm că cele trei dimensiuni analizate sunt solidare și unitare, ba chiar concomitente într-o intervenție discursivă, astfel încât orice secvență discursivă sau enunț poate fi analizat(ă) din perspectiva celor trei dimensiuni (conectivitate, referențialitate, performativitate). Capitolul 2 ORGANIZAREA SINTACTICĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: „O draperii de cuvinte, asamblări ale artei literare, o pâlcuri, o plurale, straturi de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau situația de comunicare în care e întrebuințat, dobândind astfel o anumită „adaptare” sau „specializare” la domeniul sau situația respectivă. Precizăm că cele trei dimensiuni analizate sunt solidare și unitare, ba chiar concomitente într-o intervenție discursivă, astfel încât orice secvență discursivă sau enunț poate fi analizat(ă) din perspectiva celor trei dimensiuni (conectivitate, referențialitate, performativitate). Capitolul 2 ORGANIZAREA SINTACTICĂ A COMUNICĂRII VERBALE Motto: „O draperii de cuvinte, asamblări ale artei literare, o pâlcuri, o plurale, straturi de vocale colorate, decoruri de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ocupă cu relația dintre semne; semantica, ce se ocupă cu raportul semnului cu lumea pe care o desemnează; pragmatica, care studiază raportul semnului cu utilizatorii și beneficiarii lui. Sintactica studiază, așadar, relația sau conexiunea care se instituie, în interiorul unei secvențe discursive, între entitățile discursive componente, atât între entitățile lingvistice, cât și între entitățile logice. Relația dintre entitățile discursive este asigurată de ceea ce în literatura de specialitate s a impus sub numele de conectori. Conectorii, exprimând relațiile între entitățile discursive, rămân mereu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dintre semne; semantica, ce se ocupă cu raportul semnului cu lumea pe care o desemnează; pragmatica, care studiază raportul semnului cu utilizatorii și beneficiarii lui. Sintactica studiază, așadar, relația sau conexiunea care se instituie, în interiorul unei secvențe discursive, între entitățile discursive componente, atât între entitățile lingvistice, cât și între entitățile logice. Relația dintre entitățile discursive este asigurată de ceea ce în literatura de specialitate s a impus sub numele de conectori. Conectorii, exprimând relațiile între entitățile discursive, rămân mereu aceeași, de aceea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
desemnează; pragmatica, care studiază raportul semnului cu utilizatorii și beneficiarii lui. Sintactica studiază, așadar, relația sau conexiunea care se instituie, în interiorul unei secvențe discursive, între entitățile discursive componente, atât între entitățile lingvistice, cât și între entitățile logice. Relația dintre entitățile discursive este asigurată de ceea ce în literatura de specialitate s a impus sub numele de conectori. Conectorii, exprimând relațiile între entitățile discursive, rămân mereu aceeași, de aceea ei au fost numiți și constante, iar diversele entități (lingvistice și logice) conexate de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
unei secvențe discursive, între entitățile discursive componente, atât între entitățile lingvistice, cât și între entitățile logice. Relația dintre entitățile discursive este asigurată de ceea ce în literatura de specialitate s a impus sub numele de conectori. Conectorii, exprimând relațiile între entitățile discursive, rămân mereu aceeași, de aceea ei au fost numiți și constante, iar diversele entități (lingvistice și logice) conexate de ei schimbându-se permanent, au fost numite și variabile. Entitățile sau variabilele lingvistice, adică termeni, propoziții, fraze sau enunțuri, pot fi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
au fost numiți și constante, iar diversele entități (lingvistice și logice) conexate de ei schimbându-se permanent, au fost numite și variabile. Entitățile sau variabilele lingvistice, adică termeni, propoziții, fraze sau enunțuri, pot fi corelate și integrate într-o secvență discursivă cu ajutorul conectorilor lingvistici, adică un „cuvânt sau grup de cuvinte din clasa adverbului sau a conjuncției a cărui funcție este să asigure legătura formală și semantică dintre segmentele unui discurs” (Bidu-Vrânceanu, 1997:125). Astfel de conectori sunt: și, deci, sau
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Mai precis spus, analizăm câteva forme sau determinanții ale conectivității: coeziunea ca și „conectivitate secvențială” sau gramaticală, coerența ca și „conectivitate conceptuală” și consistența ca și „conectivitatea noncontradictorie” a valorilor de adevăr. 2.1. Corectitudinea și coeziunea gramaticală Orice construcție discursivă trebuie, pentru a putea fi percepută, decodată și înțeleasă corect, să fie produsă conform anumitor reguli sau norme gramaticale ce reglementează utilizarea corectă a codului lingvistic. Chiar dacă aceste reguli sunt convenții, care, ca orice convenții umane, sunt aproximative, respectarea lor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]