KorAP: Find »[drukola/base=distra & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...190 >

4,738 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885

transforme de azi pe mâine în luptători profesioniști. Își mușcă buzele până la sânge, cuprins de o furie neputincioasă. Într-atât a scăzut prețul vieții omenești la Roma, încât nu e mitocan în Cetate sau prin împrejurimi care să nu-și distreze oa speții la banchete cu lupte de gladiatori. Cât despre funeralii, ce să mai zică? Îi este peste putință să înțeleagă un astfel de obicei. De parcă și-ar dori ca mortul să coboare în Hades cu o suită după el

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
Aprobă sau dezaprobă? se întreabă Pusio. Instructorul întoarce capul către el. — Să nu crezi toate balivernele și lăudăroșeniile lui Thaos. E cel mai mare mincinos de pe fața pământului... — Ce anume să nu cred? râde călărețul. Adevărul e că l-a distrat ipochimenul. Abia spre sfârșit l-a întristat. — Se prea poate ca tigrișorii ăia, aruncă Rufus peste umăr, să fi fost trimiși principelui de vreo provincie supusă sau de cine știe ce rege client... Da? dă să se minuneze Pusio, dar tace cu

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
am lăsat în urmă revine. Evreul aruncă ironic peste umăr: — Măi, da’ sensibil mai ești, frate! Știe că, dacă ar avea un ochi la spate, l-ar vedea - cu toată bezna - înroșindu-se. Răbufnește și mai aprig: — Voi cum vă distrați pe acasă? Sau nu cunoașteți această patimă rușinoasă? întreabă bat jocoritor. Îl simte venind amenințător spre el. Îl împunge-n piept cu un pumn de oțel. Luat prin surprindere, uriașul se bălăbăne o clipă, dar își redobândește instinctiv echilibrul. Rostește

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

fac eu jurnalism. Când și când, trebuie să mai scriu câte un articol de fond, de obicei vreun preamărit comunicat de presă, o mică adiere de PR ce trebuie folosită pentru a umple niște spațiu, și vai, cât mă pot distra la această treabă aparent neinteresantă! Împart comunicatul de presă pe părți și o iau de la capăt. Dacă unii dintre colegii mei care roiesc pe-aici, cum ar fi reporterii și redactorii care scriu articolele de fond, s-ar deranja să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pe ziua de azi, mă înviorez. Nu știu, nu m-am mai cântărit în ultimele câteva săptămâni, dar nici nu m-am gândit la asta, lucru care s-a petrecut, oricât de miraculos poate părea, pentru că am început să mă distrez cu adevărat. Am descoperit internetul, iar în Geraldine și Ben am descoperit în sfârșit niște persoane care par să fie prieteni adevărați, deși nu mi-am dat seama că am pierdut din greutate până să-mi spună Geraldine acum. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ca vocea mea să pară relaxată, când eu mă sufoc toată pe dinăuntru? ― Ar trebui să mergem acolo într-o seară, spune Ben, ridicându-și furculița plină cu carne friptă. Ar trebui să mergem toți trei. Ce ne-am mai distra! ― Mi-ar plăcea, izbucnesc eu. Vreau să spun că sună chiar interesant, mi-ar plăcea la nebunie să învăț mai multe despre asta. Un ton ceva mai normal acum în vocea mea, păstrez entuziasmul pentru mine. ― Trebuie să aflăm când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
sonerie. Iar mie îmi vine rău. Îngheț. Toate înghețăm. ― Mă duc eu, zice Sophie, și nici măcar nu încerc s-o opresc când aleargă pe scări în jos și deschide ușa. Mă uit pe furiș în jos spre parter. O să mă distrez. ― Bună, spune Ben, sprijinindu-se de tocul ușii, îmbrăcat cu frumosul lui costum marinăresc. Jemima este? Zâmbește, iar eu pot vedea ce vede Sophie acum. Ce văd eu de fiecare dată când mă uit la Ben. Gropițe, dinți albi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
la sută uluită și se dă la o parte, arătând în sus, cu o privire șocată. Ben îi zâmbește în semn de mulțumire și începe să urce scările, în timp ce eu încep să le cobor. Ne întâlnim la mijloc. ― Să vă distrați, strigă Lisa, care în momentul acela apare în capul scărilor ca să vadă cum arată Ben. Nu poate să-l vadă, pentru că nu are lentilele de contact, așa că aleargă în jos pe scări să se uite de aproape, încă sub impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
lui Laurie. Și asta, vedeți voi, a fost începutul sfârșitului. „Deci tu ești tipul misterios al lui Laurie“ obișnuiau oamenii să-i spună, după care îi uitau numele aproape instantaneu. „Deci acesta e prietenul lui Laurie“ spuneau ei, salutându-l distrați, după care se întorceau spre cineva mai celebru, și prin urmare mai interesant, cel puțin în ochii lor. Era plictisit, și asta se vedea. În rarele ocazii când încerca să discute cu Laurie despre asta, ea îl dezmierda cu săruturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
trebuie să fie, spune Lisa, uitându-se pe îndelete la fiecare masă. ― Nu-i văd, zice Sophie, trecând pe lângă bar și în încăperea din spate. Nu, spune ea inspectând încăperea. Unde naiba sunt? Nu-i așa că timpul zboară când te distrezi? Paharele noastre sunt amândouă goale, așa că mă ridic să-mi mai iau ceva de băut, sperând să prelungesc seara asta cât pot de mult și rugându-mă ca Ben să nu se ridice și să spună că e timpul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de după ușa băii. Îmi ridic capul din apă. ― Ce mai faceți aici? O să întârziați la serviciu. A se înțelege: ești o vacă rea și n-am nimic să-ți spun. ― Știu, tocmai plecam, am dormit amândouă prea mult. ― V-ați distrat azi-noapte? Cum a fost în club? Fac tot posibilul să fiu de treabă și nu menționez că le-am văzut, că știu ce pun la cale. ― A fost excelent, răspunde Sophie. Dar cum a fost seara ta? ― Minunată. Zâmbesc. ― Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
adresa, Lisa îi sare în față, gesticulând și strâmbându-se. ― E în regulă dacă o aduc și pe prietena mea, Lisa? întreabă Sophie în cele din urmă, în silă. ― Sigur, răspunde Ben, gândindu-se că la naiba, o să fie prea distrat ca să observe ceva. ― Minunat. Ne vedem mâine-seară. Bună, dulceațo. Mersi de e-mail, mereu îmi luminezi ziua, când vin la birou și găsesc un mesaj de la tine. Nu-mi vine să cred că te simt atât de aproape și nici măcar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pulover și cizme! Oricum, draga mea, ai grijă de tine și nu mai fi așa de tristă. Eu stau aici în lumina soarelui, și mă gândesc la tine. Sună-mă când ajungi acasă și te sun imediat înapoi. Să te distrezi. Te sărut și te îmbrățișez strâns, Brad. xxxxxxx Nu sunt sigură dacă-mi plac aceste familiarități, și e ceva legat de cuvinte care s-ar putea să mă deranjeze, dacă stau să mă gândesc mai bine. Nu e vorba că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Îhâm, în sensul unor surori urâte. ― Exact, râd eu. ― Deci, cum te simți? întreabă Geraldine, în timp ce tragem valizele la ușa de la intrare. ― Emoționată ca naiba? ― Nu fi, mi-aș fi dorit eu să fi fost în locul tău. Ai să te distrezi de minune. Jemima Jones are parte de multă atenție la aeroport, deși încă nu și-a dat seama de asta, prea prinsă de entuziasmul călătoriei ei, ca să mai surprindă și privirile admirative. Poate că e din cauză că arată cu adevărat ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cât ești plecată. Mersi mult. Nu vorbește serios, dar înțelege în sfârșit de ce eram eu atât de nefericită să scriu rubrica sfaturilor de milioane. ― Și mie mi-e dor de tine. ― N-are cum să-ți fie. Probabil că te distrezi de minune. Vreau să aud totul. Cum e superbul Brad? Ești îndrăgostită? Ați făcut-o deja? ― Bine, nu sunt sigur, da. ― Da? ― Da. ― O, Doamne! Cum a fost, cum a fost? Spune-mi totul! Vreau toate detaliile exacte. ― A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
apropiate ca niște adolescenți îndrăgostiți, Ben a înțeles probabil pentru prima oară că viața lui e pe cale să se schimbe. S-a dus acasă și l-a sunat pe Richard să-i spună ce se întâmplase: prietenul lui s-a distrat. ― Ben, știi ce înseamnă asta, nu-i așa? i-a spus el, când s-a oprit în sfârșit din râs. ― Ce înseamnă? ― Înseamnă că de-acum n-ai să mai poți să ieși nicăieri fără să te deghizezi, i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
îl apelează Diana Macpherson pe cealaltă linie, în speranța că-i va putea descreți fruntea. Dar o s-o sune el pe Jemima, negreșit, imediat ce-și va aminti. Capitolul douăzeci și doi Săptămâna poate trece incredibil de rapid când te distrezi. Săptămână poate trece însă incredibil de încet când îți dai seama că de fapt ești cam singură, că nu mai ai plasa de siguranță a prietenilor de acasă, că nu mai ești în locurile cu care te-ai obișnuit. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ce pot mai bun din această relație pe care o am cu Brad. La naiba, mă gândesc eu, în timp ce pun mâna pe telefon și răsfoiesc prin agendă să găsesc numărul lui Lauren. În seara asta o să ies și o să mă distrez. ― Lauren? JJ la telefon. ― Bună! spune ea, și pare extraordinar de încântată să mă audă. Tocmai mă gândeam la tine. ― Asta e bine, spun eu, pentru că și eu mă gândeam la tine. ― Deci care e planul? întreabă ea. ― Ce faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
gustul meu. Ben își petrece restul zilei încercând să rămână la fel de entuziasmat. ― Ticălos nenorocit, spune fiecare documentarist care trece pe lângă biroul lui, pentru că Ben nu este o vedetă pentru ei, ci un simplu coleg de muncă, cineva cu care se distrează. Pe la jumătatea după-amiezii, Ben a redevenit suficient de calm ca să și lucreze ceva, iar apoi își petrece tot restul zilei uitându-se peste tot felul de articole de presă despre Alexia Aldridge. Dacă n-ar fi fost așa amator de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
asigur de la bun început că e bun la pat. ― Asigură-te că folosiți prezervativ. ― Prezervativ? Aici suntem în California, dragă. Aici tai degetele de la niște mănuși Marigold și te folosești de ele! Pufnesc în râs la acest gând. ― Să te distrezi. ― Așa o să fac. Și te sun cât de repede pot. Ne luăm la revedere și mă uit din nou la pată, care, spre groaza mea, arată ca și cum s-ar fi infiltrat prin cearșaf, în saltea. Mă duc la dulap panicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
unde sunt toate vedetele, așa că fugi la telefon și aranjează niște interviuri. Atât e de ușor. Chiar încep să mă simt mai bine. Mult mai bine. ― Și între timp, când nu lucrăm, adică mai tot timpul, noi două o să ne distrăm. Dă-i naibii de bărbați. Noi suntem două englezoaice superbe, iar lumea e la picioarele noastre. ― Da, spun eu, și-mi ridic cana. Lumea e la picioarele noastre. Beau pentru asta. ― Deci, spune Lauren, ce zici să începem diseară? ― Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să ne îmbătăm foarte tare. Sandy? Se apropie de asistentă, care se plimbă indecisă prin încăpere. ― Ce ne poți recomanda în materie de baruri sau restaurante, unde am putea ieși? ― Sigur. Dar ce căutați? ― Un loc în care să ne distrăm, unde să ne facem de cap. ― Unde stați? ― În Santa Monica. ― De ce nu mergeți la Schatzi on Main? Este restaurantul lui Arnold Schwarzenegger și e foarte amuzant, am auzit că mâncarea e excelentă. ― Grozav. Mersi. Și cu asta cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
tot restul vieții mele. O săptămână mai târziu, încă încerc să învăț să trăiesc cu durerea. Sigur, afișez o față curajoasă, încercând să-mi continui viața. Nu mă mai duc la sală, dar ies cu Lauren, mă prefac că mă distrez, și apoi în fiecare dimineață când mă scol primul lucru la care mă gândesc e că ceva nu merge bine, ce e? Apoi îmi amintesc, și nori negri se coboară asupra mea, și gândurile astea nenorocite mă urmează până în dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

bunăvoință, soția seniorului și locuitorii îi cercetau cu toții pe japonezi din cap până în picioare cât e ziua de lungă. Le atingeau hainele, cereau să le vadă săbiile și spuneau că seamănă cu iataganele turcești în formă de semilună. Ca să-i distreze, Nishi Kyūsuke a așezat o hârtie groasă pe tăișul săbiei și a tăiat-o mișcând lin sabia. Toți au izbucnit în strigăte de admirație. Am așteptat să treacă furtuna și abia apoi am plecat din Saint Tropez, dar cele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

contează cine-a fost de vină. Da, cred că nu. Ce conta era că Marjorie nu mai era și că probabil n-o s-o mai vadă niciodată. Vorbiseră despre cum o să meargă Împrună În Italia și ce-o să se mai distreze acolo. Locurile În care o să meargă Împreună. Și acum totul se sfârșise. — Atâta timp cât totu’s-a terminat, asta-i tot ce contează, zise Bill. Crede-mă, Wemedge, Începusem să mă-ngrijorez. Ți-ai jucat cărțile cum trebuie, ce mai. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]