31,078 matches
-
Angi, nu-i reușea din poziția ei pe canapea. Sora mea a petrecut o vară acolo cu Hélène, ții minte, dragă? În drum spre Grecia li s-a stricat trenul și au stat în Iugoslavia câteva ore bune. Locomotiva era distrusă. Și ele disperau, crezând că au să-și petreacă acolo toată noapte, și spiritele erau destul de agitate. Însă ce rost are să trăiești dacă nu o poți face la maximum? Adăugă Françoise. Spre exemplu eu și sora ta, Lili, am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vrăjii, cu toate că în continuarea ei. În cameră mă aștepta Amélie. Cum închisei ușa, mă plesni. Scoasei un țipăt scurt, de surpriză. Și o plesnii și eu pe ea. Îi dădură lacrimile. Îți dau cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui de repede și fugii în grabă spre mașină. O pornii și plecai spre casă cu viteză. Condusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
continuarea ei. În cameră mă aștepta Amélie. Cum închisei ușa, mă plesni. Scoasei un țipăt scurt, de surpriză. Și o plesnii și eu pe ea. Îi dădură lacrimile. Îți dau cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui de repede și fugii în grabă spre mașină. O pornii și plecai spre casă cu viteză. Condusei ca nebuna, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ești puternic ai cucerit deja lumea. Nu-i vorba nici de împotrivire, nici de nesupunere. E vorba de tine. Dacă ai voință te poți pune cu oricine din orice colț al universului, poți învinge toate simțămintele ostile, fără să le. distrugi. Nimic nu se poate împotrivi ei. Uităm prea des că suntem ceea ce suntem. Dacă avem ce trebuie, suntem veșnic ce am hotărât. Nu știu nici eu ce avem de înfruntat, cum va fi sau orice altceva, dar știi că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Niciodată în Veșnicie n-a fost noapte mai rece, furtună mai sălbatică, Lună mai luminoasă sau natură mai fioroasă. Nu erau spiritele rele cele care mergeau, era Universul întreg împotriva a două entități separate, care, prin voință, nu s-au distrus. Ele n-au luptat, ei au supraviețuit, existând mai departe și dăinuind universal împreună. Au mers în alt colț al Nimicului și au format acolo un alt Univers. Au devenit Soarele și Luna și sprijinul unei noi Veșnicii. Pentru că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și unde hotărăsc eu. Simțim plăcerea, asta înseamnă ca suntem vii. Viața e o plăcere. Luat separat, Pământul cu plantele și viețuitoarele lui e un miracol; atâta vreme cât dragele de ele trăiesc în echilibru. Oamenii sunt periculoși deoarece majoritatea profită și distrug, uneori fără nici o filosofie, ci doar din meschinării și mediocritate. De ce nu există viața veșnică? Dacă Dumnezeul biblic și catolic există, atunci totul este perfect. Dar dacă nu, atunci există spiritul nostru care ne va asigura, poate, acest lucru dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-l frământa. — Gândurile zboară peste tot, mamă, ofta el ușor. Însă se opresc într-un singur loc care și acela este foarte, foarte departe, dar dacă iubirea voastră este adevărată, fiule, ascultă la mine,nimeni și nimic n-o poate distruge. Așa că nu mai fi trist. Când o vei revedea, îți vei da seama că iubirea nu va trădat, ba dimpotrivă depărtarea a făcut-o mai puternică. Toate acestea le vei simți când o vei îmbrățișa. —Când mamă? Se ridică, îmbrățișând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să facem? Am discutat fel și fel de lucruri, am povestit, am glumit. —V-ați sărutat? — Sigur că da, curioaso. —Sărută bine Matei? —Ce întrebare? Este foarte tandru. —Te iubește mult. S-a perpelit tot când ai plecat supărată. Era distrus săracu’. —Serios? — Zău. De câte ori mă întâlnea, mă întreba despre tine să afle cât mai multe. Și-a merita-o că m-a jignit. —A fost fără voia lui. A suferit mult să știi. După ce v-ați logodit, era în al
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu este de acord. Ce păcat! —Mare păcat! Când am văzut-o nemișcată, cu ochii închiși, m-a cuprins jalea. Dar bietul Matei, cum se va simți săracu’?! îmi pare atât de rău de el. Ai văzut cât era de distrus? îl compătimea Gelu. Dacă stă tot timpul cu ea și zi și noapte, mâncat, nemâcat, dormit, nedormit, cum să arate bine? Cât o să mai reziste? —Gelule, dar Cecilia cât va mai rezista? Ce se va întâmpla? —Leontina, dragă, sunt două
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ori nu mai iese din comă sfârșind prea tânără cu viața, frângând inimile celor care o iubesc și în special pe a lui Matei, deoarece copiii sunt mici și nu le înțeleg ei pe toate. — Doamne ferește! Moartea ei n-ar distruge-o pe tanti Silvia și pe Lenuș? că domnul Alexandru ca orice bărbat îndură mai ușor. Totuși, tot Matei va fi cel care va suferi mai mult, cel care își va crește copiii fără mamă. — Cu timpul își va reface
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Viața este darul cel mai de preț ca și iubirea”. Tu spre care posibilitate înclini, Gelule? Nu știu ce să spun, Leontina, era îngândurat Gelu. După cum am văzut-o mi-e greu să mă pronunț. —Vezi? Poate de aceea bietul Matei este distrus, că el fiind medic își dă seama de toate implicațiile acestei come, deși ar trebui să gândească pozitiv. Cred că gândește pozitiv, cu toate că n-am putut să stau prea mult cu el de vorbă. Ar trebui să ne mai întâlnim
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pot înțelege pe ele însele! „În plus, greu mai este să pătrunzi total în sufletul copiilor!”, își mai spunea dânsul des. Dacă, înainte de isprava cu Carla, bărbatul se simțea trist și descurajat, acum el era de-a binelea prostit și distrus în mândria lui de sine. Orgoliul masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră și grea, pe care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză, care îmi mai ascundea ceea ce căutam. Înlăturând-o, am constatat, fără chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această activitate cu totul searbădă și stupidă, mi-a distrus de-a dreptul viața! Pot spune că am muncit Istorisiri nesănătoase fericirii 143 întotdeauna acolo exact ceea ce mi s-a cerut să muncesc, complet, cuviincios și fără urmă de crâcnire, însă niciodată cu dăruire și cu dragoste, iar orice muncă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
absolute prin chiar vulnerabilitatea sa (numai viețuirea în spațiul morții face posibilă epifania acestui absolut), este legată, organic, de ideea nebuniei. Oamenii se tem de florile de cireși, pentru că neîndurătoarea lor frumusețe, inumana lor grație sunt în stare să le distrugă resorturile fragile ale psihicului. Este o prevestire a morții în fiecare petală adormită în vânt. Iată ecourile ei în notația reținută a lui Ango, care își pune eroul, posedat de demon, să moară sub o ploaie de flori albe de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cohorta de Sulamite, Rașele, Elhame, Shiftehe, Zohrehe, Tayyebehe, Namite, Lakshme, Amatullahe, Maymunahe, Tawbahe, Fa'iqahe, Vasudare, Veene, Kamakshe, Idite, Eliezre, Ofire, Afrouzehe și mai presus de toate Roshane. Roxana adică, lumina, cea pentru care Alexandru se zice că ar fi distrus Persepolisul. Femeile celeilalte Asii defilează prin fața mea. Între barocul ei și minimalismul japonez, îndrăgostirile mele au trecut de la o extremă la alta, iar viața mea s-a așezat, poate, într-un făgaș al cumințeniei, al micii răsuflări retrase în sine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de înțelepciune practică, un sandviș de pui. Poate că pasărea nu are, totuși, manii de canibal. Pour la bonne bouche, să vă mai spun că dacă ați ajuns în acest punct înseamnă că am câștigat pariul. Dualisme, pragmatisme, bovarisme... Oamenii distrug orice poveste de dragoste atunci când încearcă s-o facă eternă. Oscar Wilde Deconcertant, în contactul cu japonezii, este un alt aspect și îți ia destul de mult timp sa-l definești -, la început este doar o senzație difuză, neliniștitoare, pe care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o chema, a crescut mare și pe zi ce trecea, era din ce în ce mai frumoasă, dar alintată peste măsură. Cât era ziua de mare, împreună cu alți copii, Viorela alerga pe câmpii, pe dealuri, prin lunci și prin păduri, după păsări cărora le distrugea cuiburile și le spărgea ouăle, dacă găsea pui îi omora. Călca și rupea plantele pe unde trecea apoi le arunca, copacilor în care se urca rupea fără milă ramurile acestora. În tot ceea ce făcea, punea o răutate de nemăsurat. Într-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că voi primi un sfat bun, zise în încheiere Zâna florilor. Cu greu au găsit Vântul, pentru că fiind început de vară, plecase de pe acele meleaguri încă din aprilie și acum era pe unde își făcea intrarea Toamna. -Despre fetița care distruge florile, ce ai auzit pe acolo unde-ți călătorești aripile, Vântule? a întrebat Zeul șoaptelor. Noi am primit plângere din partea tuturor florilor de pe pământ, dar nu știm ce să facem și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
periculos. -Înseamnă că salvarea Viorelei nu este pentru mine, trebuie să-i chem părinții. -Nu știu dacă o mai apucă în viață; este condamnată să moară, pentru că și ea a omorât destule flori, a spart multe ouă ale păsărilor, a distrus plante din grădinile oamenilor, a rupt crengile copacilor încărcați cu flori și le-a aruncat în drum. -În cazul acesta o să mă duc cât pot de repede, zise Codiță. La revenirea câinelui și a stăpânului, Viorela se chinuia să-și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sufocare. -Dar nu te gândești că este doar o fetiță? -Răul trebuie stârpit de la rădăcină. Niciodată nu s-a gândit când a spart ouăle din cuibul păsărilor. Fetița ta este o rea, a cauzat moarte multor flori rupându-le și distrugând atâtea plante de aceea s-a hotărât să fie pedepsită în mod exemplar pentru copiii din lume. -Ce este de făcut? Te rog, spune ce să fac? La cine să mă duc și să mă rog? -Dacă mai stai mult
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru ceilalți copii. -Bine, așa voi face precum spune Tulpina neagră, zise silabisind Viorela. Atunci mesagerul a slobozit-o, adăugând: -Dacă purtarea ta se repetă, vom fi nevoiți să apelăm la Floarea diavolului, pentru că cine nu iubește florile și le distruge nu are loc pe lume, a mai zis pentru încheiere mesagerul, fiul Tulpinei negre. După ce și-a strâns tulpinile întinse pe pământ, a dispărut în mijlocul unui vârtej de fum. Viorela, speriată de moarte, împreună cu prietenul, cățelușul Codiță și cu tatăl
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să zică mai departe, fără a se opri. -Omul este acela care a produs haos pe pământ, mi-a făcut zilele amare, nu mai vrea să muncească. Ziua doarme și noaptea se distrează în cele mai scumpe cazinouri. Omul a distrus pădurile, a înecat în chimicale apele, a inventat mașina timpului care funcționează cu gaze ce omoară păsările, organizează vânătorii, ocazie cu care omoară animalele pădurilor care au mai rămas pe pământ. Lasă copiii să se joace în pădure fără să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
copiilor care rup, fie din greșeală, fie intenționat, cozile șopârlelor. Cu această ocazie vreau să particip și eu la acest sfat, unde mă întâlnesc cu mai mulți confrați ai mei care au pățit la fel ca mine. Copiii le-au distrus casele și vrem să facem plângere împotriva lor. -Și crezi că rezolvi ceva cu asta? -Sigur că da, altădată să ne ocolească și să nu ne mai calce. -Te privește, dar nu te gândești cât trebuie să mergi ca să ajungi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Discuțiile aprinse au fost în cazul în care cele șapte șopârle au propus forului coordonator să fie aspru pedepsiți copiii care rup, din greșeală sau voit, cozile șopârlelor. Un alt subiect aprins a fost acela despre modul în care sunt distruse casele melcilor de către persoane care, în loc să-i ocolească, îi calcă pur și simplu. Melcii s-au plâns că trebuie să consume o mare cantitate, din rezerva internă, de alantoină la refacerea caselor. Dar voi, șopârlelor, de ce vă plângeți? Șiu că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]