7,734 matches
-
noi nu suntem singuri, pe de altă parte. De fapt, nici nu am putea suporta noi singuri nici o suferință, fie ea mai mică sau mai mare. O parte din suferință se transferă iubitei, mamei, persoanelor apropiate, altă parte o preia divinitatea și ce a mai rămas o suportăm noi. De pildă, crucea căsniciei se împarte la doi: „eu și iubita una suntem”. Atât timp cât zicem "eu" și "el", noi împărtășim suferința și n‑o putem accepta. La piciorul Crucii, Maica Domnului nu
O ALTFEL DE CRUCE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376386_a_377715]
-
lui Hristos însuși. În al doilea rând, prin unirea cu Hristos, noi devenim părtași nu numai la comuniunea cu Iisus, ci cu întreaga creație, prin „sângele mielului” care este iubirea divină. Numai trăim noi, ci Hristos trăiește în noi, adică divinitatea, de aceea spunem că avem părtășie cu îngeri și toți sfinții. Mare lucru cine încearcă să se apropie de acest fel de cunoaștere a lui Dumnezeu. Prin unirea cu Hristos, acesta devine modelul nostru în toate acțiunile noastre pe care
O ALTFEL DE CRUCE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376386_a_377715]
-
oamenii cu zâmbet frumos, Iubesc oamenii cei blânzi și curați, Iubesc oamenii de la care pot învăța, Iubesc oamenii care știu să se joace, Iubesc oamenii care s-au împăcat cu viața și moartea, Iubesc oamenii care s-au împăcat cu Divinitatea, Iubesc oamenii înțelepți, Iubesc oamenii cei frumoși și duioși, Iubesc oamenii și omenia!!! Toate acestea mă fac VIE!!! Însă... Urăsc omul urât la minte și suflet, Urăsc omul meschin și perfid, Urăsc total nesimțirea, Urăsc înșelătoria, Urăsc tot ce-i
IUBESC... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376430_a_377759]
-
și să descopere cum este surprinsă iubirea în literatura populară. Din volumul ,,Tradiții și obiceiuri românești”, coordonat de editura Flacăra, elevii au aflat că: ,,Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul dacilor. Pentru daci, Dragobetele era o divinitate asemeni lui Cupidon al românilor și Eros, al vechilor greci. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet. Citește mai mult Un grup de elevi ai Școlii Gimnaziale Movila Miresii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
și să descopere cum este surprinsă iubirea în literatura populară.Din volumul ,,Tradiții și obiceiuri românești”, coordonat de editura Flacăra, elevii au aflat că: ,,Dragobetele are rădăcini foarte vechi, fiind sărbătorit chiar de pe timpul dacilor. Pentru daci, Dragobetele era o divinitate asemeni lui Cupidon al românilor și Eros, al vechilor greci. Dragobetele, numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aduce iubirea în casă și în suflet.... XVIII. ÎN SUFLET PRIMĂVERI ÎMI ÎNFLOREȘTI!, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
Mircea Trifu este asemeni imnurilor de dragoste ale Împăratului Solomon către iubita sa Sunamita. Dragostea este cântată la cel mai înalt grad de frumusețe, exprimând noblețe, puritate, fără a fi pângărită cu scene obscene sau vulgarități: În fața ta m-aplec divinitate, / Și-ți port cuvântul, caldă mărturie, / Încoronat în rânduri aplecate, / Supune-a lui dorință, numai ție. (Pe aripi de femeie) Expresia „eu nu sunt poet”, surprinde cititorul, în mod vădit. De aceea, nu știi ce să apreciezi mai întâi la
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
și a morții: Trec poarta veșniciei, spre lumea altor vieți, / Să văd cum naște clipa, cât moartea are preț. Uneori, acceptând destinul, alteori din prea multă durere, precum Iacov în lupta cu îngerul, el, poetul, este pregătit să „lupte” cu divinitatea: Azi voi lupta cu Dumnezeu.“( Pe același cer cu Dumnezeu) „Căci mi-e dator, să-i cer o păsuire, / Să-mi plăsmuiască-n grabă un inel, / In el să se-odihnească a mea iubire. ( Îmi e dator ). În vicisitudinile vieții
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
poată coborâ printre oameni, să vină în maximă apropiere de ei și să-și asume firea urmașilor lui Adam pentru a o înnoi dinăuntru, El trebuia să găsească în cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu Cel fără de început, sunt paradoxuri pentru
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
la finalul dialogului cu sine. Autorul prezintă într-o viziune constatativă, multitudinea paradoxurilor, a controverselor din relațiile interumane, fără a se hazarda în a oferi soluții, ceea ce nici nu este atributul poeților. Predomină, în opera păunesciană, dialogul cu Providența, cu Divinitatea, cu Creatorul, dorința sa de a se destăinui, de a se confesa în raport cu multitudinea paradoxurilor, a contrarietăților, a inechităților din lumea în care conviețuiește. Poetul se dezvăluie involuntar, se autodefinește ca fiind un autentic creștin practicant. În creația poetică a
ÎN LOC DE RECENZIE INTEROGAȚIE FINITĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375965_a_377294]
-
sunt o farsă Am cutreierat tărâmul himerelor Avid să regăsesc iubirea nearsă Am coborât în abisul cu îngeri Sufocat de speranțe rănite Defi lau triste cohorte de plângeri Le-nsoțeau cei cu vieți arvunite. Bulversat, am colindat universuri Să judec Suprema Divinitate, Fără teamă, i-am scris câteva versuri Acuzând-o pentru multe păcate În zadar am colindat tot neantul Căci nu este stavilă pentru gânduri Nici Divinul, și nici chiar Necuratul Nu m-au onorat cu câteva rânduri. Am revenit gânditor
AM VIZITAT LUMEA TĂCERILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376086_a_377415]
-
fisurată de niciun decibel, care dăinuiește de o veșnicie și care va mai dura încă o veșnicie. Cele mai mari explozii solare nu au sunet. Cataclismele cosmice, exploziile stelare, sunt făcute în muțenie, în acea muțenie sfântă, dată de puterea divinității. Dumnezeu a clădit această lume în liniște fiind că atunci când crezi ceva trebuie să fie pace, trebuie să fie blumină, trebuie să fie tăcere. Doar așa poți crea ceva desăvârșit. Dar timpul, în mica noastră lume, reprezintă cel mai auster
TIMPUL.... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376092_a_377421]
-
profeții cu tainic înțeles/ Sunt scrise pentru tine, sunt darul tău ales!“ Pentru recuperare purității și păcii sinelui fiecăruia, pentru restabilirea bunelor rosturi, poeta propune revenirea la vechile și adevăratele izvoare ale frumuseții și înțelepciunii prin intrarea în armonie cu divinitatea, care se regăsește în lăcașurile de cult, unde „răscolitor bate toaca“, dar și în lucrurile simple din jur, aflate și ele sub lumina atotprotectoare a creatorului universal. Pelerinajul la Ierusalim, străbaterea Drumului Crucii generează cele mai impresionante trăiri oferind o
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
acum, / El e cu gândul dus în depărtare / În împărăția viselor. / El e nebunul, ce cântă mereu, / El e poetul ce scrie mereu.” De multe ori se creează o simbioză perfectă a omului cu natura, dar și cu universul și Divinitatea, versul său ridicându-se ca un simbol către stele. Însuși universurile, cel exterior și interior, se împletesc într-o alchimie perfectă. Autorul pătrunde cu ușurință printr-o poartă ancestrală dintr-un univers al lucrurilor exterioare în cel interior, al „conștiinței
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
lumi paralele. Și timpul și spațiul parcă fac parte din ființa umană „Eu cad peste munți de mătase / Iar timpul îl simt, în mine, / Este un întreg Univers / Născut în Ființă./” ca un mesaj că tot ceea ce ne înconjoară este Divinitate! Cu un spirit atotcuprinzător parcă timpul nu mai are unitate de măsură: „ E timpul ce-l pierd și simt că trăiesc / Alături de frunze și pietre, / Iar într-o vale trăiesc / Inițierea în misterele getice.” Ca apoi poetul să tragă concluzia
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
cu nostalgia aducerilor aminte în tablouri metaforice unice. „Atunci închid ochii, privind adânc în mine, / Spre o lume necunoscută ce vine de la sine!” Sunt întrebări și răspunsuri, răspunsuri și întrebări, meditații până la hotarul „nirvanei”, simbioza cu natura și comuniunea cu Divinitatea într-o multitudine de „tainice simțiri”. În timp ce parcurgi poemele sale simți că te afli pe aceeași lungime de undă cu poetul alunecat într-o reverie profundă, sau că percepi zbuciumul din interiorul corpului uman și auzi strigătul de disperare împotriva
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
microcosmos în macrocosmos și invers, străbătând porțile străvezii ale universurilor paralele în zborul către „Absolut” și „Perfecțiune”, un dute-vino de la conștiință la materie, de la praxis la spiritual, ca în final să descoperi că tu însuți ești o parte infimă din Divinitatea „infinită” „Tot ce cere gândul, iubirea și durerea, / Să dau minții iertarea și dragostei puerea / De-a scormoni în veacuri, în lumi necunoscute, / Găsind puteri și secoli se scurg pe viaducte / Plecând spre alte ere, spre alte generații” Tema iubirii
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
contopirii a două motive, cel creștin potrivit căruia Dumnezeu este lumină, cu cel păgân al zeului asiatic al soarelui, Mithra, peste a cărui sărbătorire care avea loc la 25 decembrie s-a suprapus Crăciunul. Iisus are și alte atribute ale divinității: sacralitatea „Domnul sfânt” (Sus în vârful muntelui) și veșnicia „Cel făr’de-nceput” (O, ce veste minunată), „Domn a fost și va fi iar pân’ acu și în veci iar” (S-a născut Domnul). Legătura lui Iisus cu lumea muritorilor
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
magi spre locul nașterii, de elemente sacre, corul îngerilor (Îngerii cântă), de elemente profane prin proveniență și sacre prin funcție și mediul în care se manifestă, glasul clopotelor (Colindul clopotelor, Crăciunul), cât și umane, colindătorii. Iisus este un mesager al divinității și scopul venirii lui pe lume este mântuirea omenirii „Să se nască/Și să crească/ Să ne mântuiască.”( O, ce veste minunată) și bucuria adusă în casele oamenilor: „Noaptea asta Sfântul Domn Isus /Bucurie mare ne-a adus.” (Colindul clopotelor
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
Dumnezeu Tatăl. Din aceasta se deduce că Dumnezeu Fiul adică Domnul Nostru Isus Cristos este o entitate distinctă diferită de Dumnezeu Tatăl. În acest caz religia Ortodoxă nu mai este „MONOTEISTĂ” ci politeistă, identică cu aceea a anticilor în care Divinitatea era constituit dintr-o familie cu multe rude. Așadar care este Religia Monoteistă Adevărată? Cea a grecilor antici cu mulțimea de zei sau aceea Ortodoxă cu doi Dumnezei (Tatăl și Fiul) si o pleiadă de sfinți făcători de minuni? Religia
LUMINĂ DIN LUMINĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376756_a_378085]
-
în dubla sa calitate de Tată și Fiu. Dar și religia Ortodoxă are dreptate în „precizarea” că Sfântul Duh purcede „NUMAI” din Dumnezeu în calitatea sa de tată, nu și din entitatea diferită „Dumnezeu Fiul”. Devine însă tipică pentru o Divinitate care nu mai este unică precum susțin religiile monoteiste. Iar ne-am luat cu vorba. Să revenim la adevăratele oițe Purcede PSD din PSD? Nu este deloc un joc de cuvinte. A existat istoric un PSD fondat de însăși Karl
LUMINĂ DIN LUMINĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376756_a_378085]
-
fi cuvenit în societate. Personal cred în existența providenței divine ce este la cârma tuturor lucrurilor din lumea aceasta și poate ridica și înaltă ființă umană din cele mai de jos abismuri. Dar există o condiție și anume conlucrarea cu Divinitatea mai precis acceptarea unui stil de viață pe care Infinită Înțelepciune l-a trasat, însă unii refuză categoric această conlucrare și atunci dezastrul este inevitabil, insă acolo unde divinul și umanul se împletesc rezultatele sunt uriașe.
PORTRETE DE EMIGRANTI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376767_a_378096]
-
social al prezentului incită mase tot mai largi de oameni, dar, mai ales, creează acel fluid propice gânditorilor, duce la un spațiu și timp prin care personalitățile cele mai diverse ale Planetei se întorc cu mintea și cu sufletul spre Divinitate. Omul religios al zilelor noastre nu mai este doar eșantion de percepte însușite în numele unei religii anume, nu se zbate, la polul opus, să cucerească ceea ce a mai rămas întreg din natură. Omul de azi își caută latura sa pierdută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
social al prezentului incită mase tot mai largi de oameni, dar, mai ales, creează acel fluid propice gânditorilor, duce la un spațiu și timp prin care personalitățile cele mai diverse ale Planetei se întorc cu mintea și cu sufletul spre Divinitate. Omul religios al zilelor noastre nu mai este doar eșantion de percepte însușite în numele unei religii anume, nu se zbate, la polul opus, să cucerească ceea ce a mai rămas întreg din natură. Omul de azi își caută latura sa pierdută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
n-ai nici Prut, Nici doina care curge că apa de izvor Și nici vreun Eminescu, vreodată, n-ai avut. Numai românul știe ce-i dorul pe pământ Și Dumnezeul, care, l-a pus în pieptul lui. Ne-a dat divinitatea în dar acest cuvânt Iar noi doinim prin lume de dorul dorului. Referință Bibliografica: Dorul / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DORUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375161_a_376490]
-
niște flacoane cu esențe de credință, denumite de autor, atât de simplu și modest: PSALMI. Să precizăm: DEX-ul definește „ruga” astfel: „a cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe”. Pe când „rugăciunea” este definită: „cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității”. Deci, rugăciunea este o treaptă superioară unei simple rugi, în care relația credinciosului cu divinitatea este mult mai complexă, raportul de credință având alte valențe și conotații. Originalitatea poetului Traian Vasilcău constă în faptul că înnobilează rugăciunea cu inefabile veșminte
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]