2,836 matches
-
din vecinătatea locuinței soților Caragiale. Este neobișnuită obstinația cu care Mateiu blamează un personaj altfel plin de bunăvoință și dezinteres. Furia sa pare a fi însă una generică, focalizarea atacului pe blândul părinte Dumitru mascând o pornire confuză împotriva ortodoxiei dogmatice. Răbufnirile din însemnările prezente sunt prilejuite de celebritatea pe care numitul paroh o capătă în urma întâmplării din 2 ianuarie 1935, când un neobișnuit curcubeu circular a apărut împrejurul turlei bisericii Sf. Silvestru în momentul în care sumedenie de credincioși ieșeau
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
a cunoaște direct cum a fost distrusă, mistificată o bună bucată de vreme întreaga cultură română, în timpul sângeroasei dictaturi a "proletariatului", mai exact, a partidului comunist. Ana Selejan se ocupă aici de perioada 1944-1948, cum spuneam, adică de începutul orientării dogmatice și proletcultive, care va culmina în anii ^50, înstăpânindu-se cel puțin un deceniu după aceea, "obsedantul deceniu". Să începem cu Trădarea intelectualilor. Autoarea simte nevoia să prezinte mai întâi atmosfera politică imediat după 23 august 1944, când se manifesta
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
adversitățile de acest soi vor facilita apariția unor parodii ale mele trimise la Steaua din Cluj." (Carte poștală, 26 iunie 1956) Alegerea revistei nu era fortuită, ea reprezetînd în acel moment un avanpost al deschiderii literare și al lepădării șabloanelor dogmatice. }intele parodiilor nu sînt, nici ele, alese la întîmplare: Dan Deșliu, Eugen Frunză și Mihu Dragomir, adică trei ași ai poeziei aliniate, superior cotați la bursa valorilor oficiale. Li se adaugă însuși Vladimir Maiakovski, pe care Stalin îl decretase post
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
taina nopții, / așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfînt mister" (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii). Pentru Ion Barbu se poate face un lesne apel la comentariul lui N. Manolescu asupra "increatului" din Oul dogmatic. "E una din puținele încercări, după Eminescu, de a exprima inexistența, locul fără "hotar" unde vremea încearcă în zadar să se nască din nimic". Și încă: "Eminesciană e și tema din Riga Crypto și lapona Enigel, care e un Luceafăr
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
formeze de la sine sau printr-un proces anterior, ci are de la început în sine sufletul, ca factor deosebit de natura lui, tot așa nici sufletul nu exista înainte de a începe să se formeze trupul său<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996, p. 259. footnote>, ne spune Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, când se referă la unirea deplină și tainică dintre trup și suflet. Omul a fost creat
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
ci și pentru că trăia într-o creație plină de Duhul dumnezeiesc. Nu era nici o separație între creație și lumea energiilor divine, nici o contradicție între tendințele omului, nici o separație între ele și puterile superioare dumnezeiești<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., vol. I, p. 325. footnote>. Omul a fost creat pentru fericire veșnică, o fericire pe care nimeni nu putea să-l lipsească de ea, în afară de el însuși. Dumnezeu a creat cerul și pământul, le-a împodobit cu frumusețe, iar
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
nu e ceva adăugat naturii umane, omul contemplând slava lui Dumnezeu, într-o desfătare și într-o bucurie duhovnicească, necoruptă. Ființa umană se distinge prin acea frumusețe originară obținută prin participare la Dumnezeu<footnote Pr.Prof.Dr. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatică și Ecumenică, Edit. România Creștină, p. 109. footnote>. Starea primordială consta în nerăutate, nevinovăție și necunoașterea răului. La început, omul a fost cu o predominare a spiritului în el. Nu-l prea interesau lucrurile materiale ca mâncarea și unirea trupească
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
ar fi consolidat prin fapte de stăruință în ea, forța spirituală ar fi devenit așa de mare, că legea corupției n-ar fi putut să-și impună stăpânirea nici în lume, nici în trup<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., p. 281. footnote>. Această stare de perfecțiune relativă a primului om, ajutată de grația divină, se referă atât la suflet cât și la corp. Perfect era primul om din punct de vedere intelectual, pentru că mintea se afla într-o
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
și afla mulțumire numai în împlinirea poruncilor dumnezeiești, iar voința îi era supusă întru totul rațiunii și - deși putea înclina și spre rău, dovedind astfel libertatea sa - săvârșea în chip statornic numai binele<footnote Pr. Ioan Mihălcescu, Manual de Teologie Dogmatică, ediția a III-a, Edit. Tipografiei Cărților Bisericești, București, 1932, pp. 125-126. footnote>. Și trupul era nemuritor în înțelesul că omul avea putință, dacă asculta întru totul și întotdeauna de Dumnezeu, să fie nemuritor și după trup, dar nu în
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
cunoștința păcatului, <<pomul cunoștinței binelui și răului>>. Acesta din urmă i-a fost oferit lui Adam ca ocazie spre virtute, iar pomul vieții ca o răsplată a respectului său pentru poruncă<footnote Teodoret, In Genes. Quest., 26 apud Macarie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, tradusă de Arhim. Gherasim Timuș, Tipografia cărților bisericești, București, 1886, p. 607. footnote>. Sfântul Ioan Damaschin pare, la prima vedere, să afirme și el caracterul pur vegetal al pomilor raiului: Pomul vieții era un pom care avea o energie
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
pomul cunoștinței binelui și răului, adică cel interzis, este de asemenea tot lucrul sau toată cunoștința și experiența de care se împărtășește omul amăgit de ideea că este bună, dar în realitate este rea<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., p. 321. footnote>. Aspectul sensibil pe care îl dă episcopul Nyssei pomului cunoștinței, poate deveni periculos pentru om, deși nu este rău în sine, datorită simțurilor care, înainte de o întărire duhovnicească a lor, se pot lipi ușor de frumusețea
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
concentrării simțirii la aspectul sensibil al lucrurilor, provine, în viziunea Sfântului Grigorie, din putința nașterii pasiunilor în om datorită înrudirii lui trupești cu natura animală<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, P: G. 44, 192 apud Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., p. 322. footnote>. Deci aspectul sensibil al lumii capătă caracterul de pom al binelui și al răului, amestecat, prin întâlnirea simțirii omului cu aspectul sensibil al lucrurilor, fără a fi călăuzită de o minte înduhovnicită. La aceasta mai contribuie
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
care este sursa vieții mele, prin iubirea ei față de mine; iar Pomul Vieții prin excelență și atotcuprinzător e Persoana absolută, ca sursă a iubirii nesfârșite față de toți și a iubirii tuturor persoanelor între ele<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., p. 326. footnote>. Unii dintre Sfinții Părinți acordă celor doi pomi o semnificație mistică. Aceasta nu contrazice cele relatate anterior, ci dimpotrivă, le încununează, căci este mai presus de ele. Astfel, cei doi pomi ar reprezenta două căi ale
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
personal al lui Dumnezeu. E semnificativ că sfinții, care prin Hristos s-au ridicat peste alipirea exclusivă la creație, văd în ea reliefuri și dimensiuni ascunse pentru cei ce nu știu decât de lume<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., p. 327. footnote>. Drd. Liviu Petcu
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
22 iulie să se dea proba pentru aptitudini muzicale și dicție (pentru candidații la specializarea Teologie Ortodoxă Pastorală care nu sunt absolvenți ai seminariilor teologice). De asemenea, Becali urmează să mai susțină și un test tip grilă, la disciplina Teologie Dogmatică Ortodoxă, care va fi punctat cu 50% din media examenului de admitere. Pe 23 iulie este proba la desen pentru candidații la specializarea Teologie Ortodoxă- Artă Sacră, începând cu ora 09.00, iar pe 23 iulie este programat concursul de
Gigi Becali s-a înscris la Facultatea de Teologie. Vezi probele de examen by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36335_a_37660]
-
într-o singură recenzie, m-am oprit asupra capitolului intitulat Islamul. L-am ales nu doar pentru că în el e vorba de religia cea mai expansivă din lumea contemporană, ci pentru că, în rîndurile lui, Besançon reușește un tur de forță dogmatică, prezentîndu-ne cu limpezime principalele deosebiri ce separă creștinismul de islam. Capitolul e savuros pentru simplul fapt că din el aflăm cum arată creștinismul atunci cînd e privit dinspre lumea lui Mahomed. Și cum experiența pe care o încearcă un om
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
sunt atît de aberante încît reacția firească a musulmanului mediu, atunci cînd e pus în fața lor, e una de stupefacție: pur și simplu nu poate pricepe cum de sunt oameni pe lumea asta care pot da crezare unor asemenea grăzăvii dogmatice. Dar să le luăm pe rînd. Am numărat cu totul unsprezece motive din cauza cărora un musulman își pierde uzul rațiunii atunci cînd descoperă creștinismul. În primul rînd, relația de asemănare ce îl leagă pe creștin de Dumnezeul lui este o
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
p. 12), Radu Cernătescu nu pare să-l condiționeze de adeziunea, fie ea și numai pasageră, la vreuna din direcțiile „esoterismului occidental”. Or, cartea tocmai asta e, o lectură în parcurs de creastă a literaturii române din unghiuri exclusiv ancorate dogmatic. (Le inventariază chiar el: Francmasoneria, Societas Rosicruciana, Ordo Templi Orientis, AMORC, Hermetic Order of The Golden Dawn, Knights of Malta etc.) Ceea ce, până la urmă, e mai aproape ca metodă de norma extranee călinesciană decât de empatia nemijlocită pe care Cernătescu
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
Ion Simuț Trei sunt monștrii literaturii interbelice în viziunea dogmatică a epocii proletcultiste: avangardismul, modernismul și ortodoxismul. Emil Boldan îi tratează ca atare, cu o nedisimulată repulsie, în Prezentare succintă a istoriei literaturii române, apărută în "Limbă și literatură", volumul V, 1961, publicație a Societății de Științe Istorice și Filologice
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
preocupat de inventica mașinilor, Ștefan Bertalan, dintr-un instinct propriu, se regăsește cel mai bine în natură, ale cărei mecanisme se străduiește din răsputeri să le descifreze, căutându-le sens. Am fi înclinați să riscăm o afirmație referitoare la presiunea dogmatică a epocii în care creează, citind în această atitudine gestul retragerii artistului din lume. Se va întâmpla și acest lucru, însă ceva mai târziu. Ileana Pintilie intuiește exact această particularitate și caută în notele, schițele și caietele cu însemnările zilnice
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
și cuvintele încrucișate, jocul cu textul... Tocmai jocul cu textele e cel care comandă demersul... Însă, în același timp, nu-mi interzic nimic. Folosesc și procedee aproape oulipiene, jocuri pure ale formelor textuale, însă nu e nimic strict aici, nici dogmatic... Nu mă feresc însă nici să construiesc psihologia unui personaj, o focalizare internă asupra psihologiei unui personaj... Ne putem juca, într-adevăr, cu toate acestea. Vă puteți considera, așadar, în fond, un postmodern... Nu prea știu... Ar trebui să ne
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
să fie verosimilă, însă „morala" devine clară atunci când puștiul izbucnește în lacrimi. Tragedia lui este muzica răpită de imbecilitatea unui zelot, lyricsurile i-au salvat însă viața. În mod clar, noua generație are fidelitățile investite în total răspăr cu pedagogia dogmatică a Partidului. Chefurile monstru precum cel care se dă în locuința lui Mario îneacă răpăitul revoluționar de tobe, cocteilul psihotrop deconectează de la activismul patriotic, dragostea nu se mai întâlnește decât accidental cu revoluția și numai pentru a o maimuțări sau
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
e!), Năstase ar rupe partidul înainte de anunțatul congres din august. Ultima sa carte ar putea fi aceea a... anticomunismului. Dovedind cu date și fapte că n-a fost lăsat să facă reformele pe care le intenționa din cauza sistemului anchilozat și dogmatic patronat de Iliescu, el ar atrage, eventual, partea sănătoasă a partidului. Și-ar asigura în felul acesta un 10-12 la sută din voturi la viitoarele alegeri. În plus, ar avea șansa, în viitorii ani, a unei dezvoltări modeste, dar reale
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
revolute". "Aceasta e situația în care trăim, astăzi - se plînge patetic dl Borbély: [...] oamenii de la care se așteaptă notele de trecere [...] nu mai au tangență cu literatura vie". Rar mi-a fost dat să mă confrunt cu un mod mai dogmatic de combatere a "reacțiunii" literare. Dl. Borbély merge mai departe și susține că a atribui criteriului estetic "un statut de exclusivitate normativă, absolută" este o greșeală. În consecință, dacă dorim să regîndim istoria și cultura literaturii noastre - și ar fi
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
ca să înțeleg” înseamnă că eu, înainte de a crede, am nevoie de a stabili cu ajutorul rațiunii discursive motivele de credibilitate sau temeiurile credinței mele. La fel, odată credincios, rațiunea fiecăruia are a se exercita mereu dacă vrea să pătrundă armonia adevărurilor dogmatice între ele sau concordanța lor cu rațiunea. Numai în acest caz credinciosul va experimenta veracitatea creștinismului. Lui Augustin îi place să comenteze un vers din Scriptură: scientia inflat, caritas vero aedificat (1 Corinteni 8, 1 - „numai iubirea zidește, știința îngâmfă
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]