5,649 matches
-
bine, spuse ea ca să spulbere îngrijorarea celui mai mare fiu, dar după panihida de nouă zile a Stancăi plecăm toate la Mogoșoaia, să facem pregătirile pentru Paște. Pe domnia ta, Constantine, rogu-te să fii ispravnic pentru ridicarea și terminarea caselor domnești de peste munte de la Sâmbata de Sus. Casele din Brașov trebuie reparate, aș dori să căptușești cu lemn de cireș sala mare a casei și să schimbi grinzile de stejar. Caută acum meșterii și tocmește-i după Paști să înceapă lucrul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-ți sărut mâna. Ștefan ca în vis îi întinse mâna dreaptă. Omul i-o sărută și lăsă să cadă pe ea o lacrimă. — Îți mulțumesc, măria ta, că mi-ai arătat cum se ridică și cresc din ape casele domnești... Stau de cinci ani aci și până azi nu le-am văzut niciodată. — Nea Marine, lasă, nu se cade, eu nu sunt vodă... — Pentru mine ești. Să trăiești, măria ta, și-i mai sărută o dată tandru mâna spălată de lacrimi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când ai ctitorit schitul Sfântului Ștefan de la Hurezi? — Știu eu, nici douăzeci cred. Îl găsești frumos? — La Hurezi totul este frumos, și biserica lui vodă, și bolnița doamnei Marica, și schitul domniei tale, și casele mânăstirești cu paraclisul și casele domnești... Totul! Îl fericesc pe vodă că l-a lăsat inima să aducă meșteri din toată lumea și să zidească asemenea lăcaș de desfătare duhovnicească. — Cum adică, l-a lăsat inima? — Da, l-a lăsat inima, căci inima lui este plină de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mică, cea cu stele, cum i se mai spunea, toate capetele se ridicară din documentele la care se lucra și câțiva din secretari recitară într-un glas: — Măria sa vă așteaptă și a dat poruncă să vă înfățișați degrabă în iatacul domnesc. Ștefan își controlă ținuta - eleganța lui era desăvârșită, ca atare își îndreptă forțat spinarea, își trase umerii în jos și grăbi pasul. Nimeni de pe lume nu ar fi putut spune că din ultimele patru nopți prințul își petrecuse două în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să ne pregătim să mergem la denie, apoi întorcându-se spre Ștefan, întrebă: unde ai fost? — Spusei: am fost la Târgoviște. Vorbise atât de răspicat încât ceilalți trei Brâncoveni înțelegeau că nu rămânea loc de comentarii. La denie în biserica domnească erau doar bărbați, doamnele și jupânițele plecaseră la Mogoșoaia să facă pregătiri pentru venirea Paștelui. În jilțul său, vodă încerca în zadar să se concentreze. Se simțea trădat de cei doi unchi și de vărul său, marele logofăt Ștefan Cantacuzino
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ciocan inima îi bătea în cap asurzitor. Trebuia să se sprijine, trebuia să se sprijine, și Ștefan nu era în spatele lui, nici Constantin și el trebuia să se sprijine. Un pas înapoi și vodă dădu să se așeze în jilțul domnesc. Gestul brutal al lui Mustafa Aga care îl împinse spre stânga jilțului îl făcu să-și revină. — Mazîl! rosti acut Mustafa. Brâncoveanu, în picioare cu pânza neagră atârnându-i peste caftanul luxos, privea nedumerit spre prietenul lui, capugiul Mustafa. Liniștea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin hain și nevrednic de a fi domn al valahilor, poruncindu-i să se supună imbrohorului care îl va duce cu toată seminția lui în fața divanului împărătesc de la Istanbul. Brâncoveanu zâmbea liniștit, ținea mâna dreaptă pe brațul stâng al jilțului domnesc, în spatele lui cei trei prinți, Constantin, Ștefan și Radu, aveau întipărită expresia unei tristeți demne, ca într-un tablou votiv de mânăstire. Ștefan Cantacuzino citea cu noduri și când se poticnea ridica privirea spre boieri și spre tatăl său stolnicul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atenuat de cei douăzeci și cinci de ani de pace și amenințarea capugiului învinsese eventualele sentimente de loialitate ale boierilor care rămăseseră la Curte să l păzească pe domn. Seara cei patru ostatici și boierii care-i păzeau au traversat grădina Curții domnești și au intrat în biserica domnească. Clopotele băteau grav, anunțând începerea deniei. Lumina zilei încă nu murise, dar vremea se stricase și prin ușa prea strâmtă rămasă deschisă nu intra multă lumină, așa că lumânările pâlpâind și sfârâind blajin poleiau auriu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pace și amenințarea capugiului învinsese eventualele sentimente de loialitate ale boierilor care rămăseseră la Curte să l păzească pe domn. Seara cei patru ostatici și boierii care-i păzeau au traversat grădina Curții domnești și au intrat în biserica domnească. Clopotele băteau grav, anunțând începerea deniei. Lumina zilei încă nu murise, dar vremea se stricase și prin ușa prea strâmtă rămasă deschisă nu intra multă lumină, așa că lumânările pâlpâind și sfârâind blajin poleiau auriu totul, luminând cald, de jos în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
auriu totul, luminând cald, de jos în sus fețele celor ce le țineau în mâini. Vlădica Antim, în odăjdii arhierești negre, cusute pe margini cu argintiu, stăpânea cu glasul lui exact emoția credincioșilor. L-au condus pe Brâncoveanu la jilțul domnesc și l-au așezat de ca și cum ar mai fi fost vodă. Încă pentru bisericile țării el era singurul voievod uns în viață. Se așeză și se lăsă pătruns de solemnitatea momentului, încercând din răsputeri să-și unească rugăciunea sa cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru sfințirea crucii înălțate pe locul pe care fusese omorât de seimeni Papa, tatăl lui vodă. Își goni imaginile din minte, propunându-și să reia practica rugăciunii neîntrerupte, care să-l despartă de ambițiile lumii acesteia. După denie, în iatacul domnesc în care erau arestați cei patru bărbați din neamul Brâncovenilor intră cu pas de om obosit Mustafa Aga. Îl salută sever pe domn și politicos îi concedie pentru cină pe cei câțiva boieri care-l păziseră. Radu adormise într-un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
focului, dormeau toți. La lumina puțină a candelei, lui vodă i se părură nespus de dragi. Cum a intrat, venind din odaia de dormit fără să-l simtă nimeni, tot așa ar putea pleca aiurea, știa bine că paza Curții domnești era inexistentă. Ce puteau face doisprezece lefegii turci? Da, putea pleca oriunde, era bogat, avea bani la Zecca Veneției și la Brașov. Dar asta ce însemna? Răzbunarea cumplită a turcilor i-ar fi omorât pe toți cei de aci, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toți ai mei. Un om ca mine nu are ascunziș pe lumea asta, mâna lungă a padișahului m-ar ajunge ori unde aș fi și mi-ar suci gâtul ca unui pui de găină. Oare au mai fost vreodată casele domnești atât de deșerte? De ce mă mir că-i pustiu, pentru că domn nu este ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
termina atunci cu „alegeți domn pământean în divanul cel mare al țării”, se termina cu tot! Totuși poate aș fi reușit să iau un cal și să ies călare pe poartă, să rătăcesc prin târg, cum am cutreierat prin casele domnești. Aș fi învelit copitele calului în cârpe groase și aș fi colindat așa, fără să mă simtă nimeni, târgul meu cu ctitoriile mele, hanurile mele, casele mele. Mai întâi mânăstirile... Apoi, multă vreme și-a adus aminte plimbarea aceea fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ușii. Măria ta, vor să facă divan mare și să aleagă domn nou, da’ Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti ieromonahul aruncând priviri speriate în toate părțile. Să fii pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și cu calpac pe cap. Dinspre Podul lui Șerban Vodă se auzeau sunând trompeții. Cei doi ieniceri de pază intrară și-și ocupară locurile. Pe rând, ieromonahul îi binecuvânta surâzând detașat de cele lumești, doar când a fost rândul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adunării. — Să trăiești, gâfâi întrerupt marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Să trăiești, măria ta, se auzi șovăielnică urarea tuturor celor din divan. Coborâră cu toții în urma noului domn și a trimisului sultanului, la rând după ranguri, toți boierii țării. Pe treptele bisericii domnești îi aștepta mitropolitul Antim cu soborul preoțesc al orașului, cântau cu glas mare, și vocile lor se auzeau până departe, pătrundeau prin ziduri până sus în iatacul Brâncovenilor. Era Joia Mare și oamenii se minunau că vlădica nu spală la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aceleași vise, cu Stanca a fost chiar și la Ierusalim. Nu o să se întâmple nimic, Brâncoveanu va ajunge la Istanbul, va plăti cât i se va cere și se va retrage la Sâmbăta în Ardeal, cu toți ai lui. Scaunul domnesc era al lor, al Cantacuzinilor, și așa este drept, să-l schimbe între ei. De fapt, Brâncoveanu cu încăpățânarea asta a lui de a domni a stricat totul, este drept că și el este Cantacuzin după mamă, dar... Doamne, dă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că și el este Cantacuzin după mamă, dar... Doamne, dă să nu se întâmple ceva rău... După ungerea domnului urma să se facă sărutarea mâinii în semn de jurământ de credință din partea tuturor boierilor. Era o situație încurcată pentru că iatacul domnesc era ocupat de domnul prizonier și de familia lui, spătăria cu stele fusese răvășită de către oamenii lui Mustafa Aga în căutare de documente, iar spătăria mare era aproape devastată de covoare și de mobilier. La ieșirea din biserică, Ștefan Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pună pe cap. Nici urmă de haine, doar ce a mai rămas în iatac, au luat turcii totul. În spătăria mare dorobanții și slujitorii pregăteau pentru primirea la domn, când Ștefan Vodă a intrat cu capul gol în sala iatacului domnesc. Deși auziseră cum paza de la ușă dăduse onorul la voievod, nici unul din cei prezenți în încăpere nu se ridică și nu schiță nici un gest de surprindere. Ștefan Vodă își trecu ochii de la Constantin Brâncoveanu la cei trei fii ai acestuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la București după Io Constantin Voievod, era foarte greu, și spătarul Mihai, ca un bun cunoscător al obiceiurilor și al etichetei, era cel mai în măsură să-și dea seama că pe umerii nepotului său, Ștefan Vodă, apasă tare mantia domnească. În aceste câteva luni de la mazilirea Constandinului Stancăi spătarul albise cu totul, se împuținase la trup, dar nu lipsea niciodată de la divan și sta mereu în preajma domnitorului, sta ca un zid, sperând că privirile triste ale celorlalți boieri și reproșul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și clanțele de la uși, că erau din alamă aurită și aveau pe deasupra lucrătură din filigran de argint cu vulturul cantacuzinesc din aur. — Auzi, să scoață și clanțele de la uși! Doamne ferește, se pomeni spătarul Mihai exclamând, pe când era la un ospăț domnesc. —Ți-o fi părând rău după clanțe, se miră marele stolnic Constantin. Și ca și cum ar fi știut despre ce este vorba, se băgă neîntrebat și marele ban Constantin Știrbei, văr după mamă cu Ștefan Vodă: — Cine spune că au luat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
desenele mele, fiecare odaie cu altă floare și altă lucrătură, nu erau patru la fel... Fu rândul lui Constantin Știrbei, cel care în urmă cu treizeci de ani fusese în primejdie să-și piardă brațul drept pentru că furase ovăzul cailor domnești, să se mire: — Hm! Dacă pentru niște amărâte de clanțe de ușă a fost atâta bătaie de cap și atâta cheltuială, își merită soarta Brâncovenii, că prea au fost nesățioși. Auzi, să pună ei să se lucreze clanțele la meșteri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zidită de Leon Vodă și întărită de Constantin Vodă Brâncoveanu, apoi o făcu la stânga prin Slobozie, ridicând tot praful uliței și scoțând printre ulucile gardurilor nasurile cârne ale puradeilor din mahala. Știa de ce o luaseră așa, drumul prin mahalaua jitnițelor domnești era anevoios de mulțimea căruțelor cu grâne, negustoria lui Constantin Vodă ce acum la mai bine de două luni de la mazilirea lui aducea mult aur. Toca la biserica lui Mircea Vodă Ciobanul, cea de pe colina lui Bucur. Au ajuns la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de roșu scăpăta soarele după Dealul Mitropoliei. La caleașcă, surugiul arătând cu coada biciului spre apus, mormăi: — Mâine o să fie vânt mare, poate chiar furtună. Îl privi fără să audă ce-a spus și, urcându-se, porunci sec: — La curțile domnești! Au stat toată noaptea toți trei: vodă Ștefan, tatăl său marele stolnic și marele spătar. A doua zi, înainte ca să plece Curtea la Târgoviște, divanul a aprobat legea prin care se desființa văcăritul, darea pe care Brâncoveanu o înființase constrâns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzino. Degeaba ctitoreau ei și-i citeau în liturghie preoții ieșind cu Sfintele Daruri: mai întâi a murit Radu, feciorul drag stolnicului, cel care nu a vrut să se facă părtaș la trădare și nu dorise să urce treptele scaunului domnesc. L-au îngropat la mânăstire la Cotroceni, dar la sfânta slujbă a înmormântării stolnicul nu a putut să ia parte. Ostenit de durerea sfâșietoare, de apăsarea anilor, de truda cărturărească și de nopțile de veghe când podagra îi chinuia încheieturile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]