49,733 matches
-
nu suntem aici în planul primei căi, a sufletului separat de Dumnezeu și care suspină după El. La acest grad, dorința este sentimentul unei absențe. Suntem în viața de unire. Sufletul participă la Cuvânt, atât cât este capabil. Astfel, inițiativa dorinței nu mai vine doar din partea sufletului, ci și din partea Cuvântului 55. Cuvântul atrage sufletul (ἐφέλχεται), îi dă harul spre a urca (δύναμιν). Totul, în acest stadiu, vine din partea Lui: și chemarea, și forța de a răspunde. Cum se explică aceasta
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
chemarea, și forța de a răspunde. Cum se explică aceasta? Cuvântul, comunicându-se sufletului în fiecare din teofaniile Sale până într acolo încât sporește viața divină a sufletului dilatându-i capacitatea. Copleșindu-l, face să se nască în el noi dorințe 56. Sufletul este în același timp copleșit și însetat. Copleșit, câtă vreme posedă în mod real Cuvântul, iar însetat pentru că nu posedă încă Cuvântul în sine. 52 Ibidem, GNO, 39.20. 53 Ibidem, GNO, 119.17. 54 Jean Daniélou, Platonisme
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 315. Norme de redactare Puține texte ne așează mai pertinent în mijlocul misticii gregoriene. Găsim deci concepția despre viața spirituală ca ascensiune (ἀνάβασις), ca urcuș al unei scări (βαθμός). Sunt imagini clasice pentru a descrie ascensiunea dorinței. La început, e vorba de o deșteptare a dorinței, care corespunde primelor etape ale ascensiunii. Apoi sufletul se transformă în porumbel, el pătrunde în eterul luminos, circulă în înălțimi (μετεωροπορεῖ), își regăsește aripile pierdute. Toate aceste imagini descriu participarea la
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Puține texte ne așează mai pertinent în mijlocul misticii gregoriene. Găsim deci concepția despre viața spirituală ca ascensiune (ἀνάβασις), ca urcuș al unei scări (βαθμός). Sunt imagini clasice pentru a descrie ascensiunea dorinței. La început, e vorba de o deșteptare a dorinței, care corespunde primelor etape ale ascensiunii. Apoi sufletul se transformă în porumbel, el pătrunde în eterul luminos, circulă în înălțimi (μετεωροπορεῖ), își regăsește aripile pierdute. Toate aceste imagini descriu participarea la viața divină, prin harul Duhului Sfânt. Sufletul ar putea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ascensională, neavând însă o specificitate proprie între simbolurile ce exprimă aceeași idee. De aceea vedem cum simbolul scării, utilizat de altfel și în lucrări ca Despre fericiri sau Despre titlurile Psalmilor, cedează progresiv locul altor simboluri mai reprezentative pentru mișcarea dorinței, precum imaginile alergătorului, aripilor sau săgeții 64. Scara care conduce la Dumnezeu nu are sfârșit, pentru că Dumnezeu poate fi văzut doar astfel încât dorința omului de a-L vedea să nu fie niciodată satisfăcută. Principiul „Nici un om nu-Mi poate vedea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
lucrări ca Despre fericiri sau Despre titlurile Psalmilor, cedează progresiv locul altor simboluri mai reprezentative pentru mișcarea dorinței, precum imaginile alergătorului, aripilor sau săgeții 64. Scara care conduce la Dumnezeu nu are sfârșit, pentru că Dumnezeu poate fi văzut doar astfel încât dorința omului de a-L vedea să nu fie niciodată satisfăcută. Principiul „Nici un om nu-Mi poate vedea fața și să trăiască” (Ieș. 33, 20) nu înseamnă că Dumnezeu distruge, ci că depășește orice 63 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 876B-C. 64 Mariette Canévet, Grégoire de Nysse et l’herméneutique biblique, în „Études Augustiniennes”, Paris, 1983, p. 314; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 21. Norme de redactare cunoaștere și este infinit. Astfel, toată dorința pentru El este atrasă împreună cu mișcarea spre El65. Metafora „muntelui cel duhovnicesc” este un alt simbol al verticalității urcușului spre Dumnezeu 66. Muntele este văzut ca o culme sau ca o înălțime a binelui, care permite ieșirea din văile răutății
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
cu aerul, se oprește din mișcarea în sus, la fel se întâmplă și cu sufletul care caută cele dumnezeiești”70. Sfântul Grigorie mai folosește și imaginea aripilor (πτέρυξ)71, cu care sufletul se înalță mereu mai sus, „întinzându-se împreună cu dorința de cele cerești spre cele dinainte ... continuând zborul spre ceea ce e mai sus”72. Iar aripile sunt cele ale harului. „Căci îndată ce Dumnezeu a privit spre noi cu ochii iubirii de oameni, am primit din nou aripile harului străvechi ... Iar
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
țâșnească. La fel, cel ce privește frumusețea cea dumnezeiască și fără hotar, fiindcă ceea ce află mereu se arată mai nou și mai minunat, decât ceea ce a cuprins înainte, se minunează de ceea ce apare necontenit, dar niciodată nu se oprește din dorința de a vedea, pentru faptul că ceea ce așteaptă e mai măreț și mai dumnezeiesc, decât tot ce se vede. (...) minunându-se și uimindu-se necontenit de ceea ce cunoaște, niciodată nu-și oprește în cele văzute dorul de cel văzut”76
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
noastră fiind făcută pentru infinitate, nu se poate mulțumi cu nimic finit. Aceasta face necesar progresul și schimbarea, dar schimbarea spre aceeași infinitate”77. „Adevărata vedere” este, astfel, acea stare în care se depășește „vederea”. De fapt, „adevărata vedere” a dorinței se traduce imediat într-o reprezentare a depășirii, de felul că fiecare început produce un nou început 78. Astfel sufletul constată, pe măsură ce avansează, această realitate, făcând ca, încetul cu încetul, să se degajeze din experierea ei o nouă lege, nebănuită
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
lege, nebănuită până atunci: anume că însăși esența vieții spirituale este de a fi într-un progres continuu. În cele din urmă conștientizează că, deși paradoxal, perfecțiunea (τελειότης) însăși este de a fi într-un continuu progres (προκοπή)79. Desăvârșirea dorinței sau epectaza continuă Când marele Apostol Pavel prezintă corintenilor viziunea sa măreață, pune sub semnul întrebării faptul dacă se afla în trup sau nu. El depune mărturie când susține că el nu și-a atins (țelul), dar se întinde (tânjește
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Moise nu vorbește despre al treilea cer în cosmogonia sa). După ce aude misterele de nedescris ale paradisului, Sfântul Pavel încă va continua să urce și nu încetează nicicând să acceadă. Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința 80. 77 Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 221, în PSB 29, p. 258-259. 78 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, 8, P. G. XLIV, col. 941C . 79 J. Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 292. 80 In Canticum canticorum
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
unirea deplină a sufletului cu Dumnezeu, adică starea de logodnă ce anticipează marea nuntă dintre „împărăteasă”82 și Cel Prea Iubit. Ajuns, în urcușul spre înălțime la treapta cea mai de sus între cele dorite, am putea avea impresia că dorința sufletului este satisfăcută, deoarece el aspira să fie unit cu Cel Preaiubit și acest lucru îl vedem acum îndeplinit. Dar „niciodată dorința celui ce urcă nu se oprește la cele cunoscute, ci sufletul urcând printr-o altă dorire mai mare
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în urcușul spre înălțime la treapta cea mai de sus între cele dorite, am putea avea impresia că dorința sufletului este satisfăcută, deoarece el aspira să fie unit cu Cel Preaiubit și acest lucru îl vedem acum îndeplinit. Dar „niciodată dorința celui ce urcă nu se oprește la cele cunoscute, ci sufletul urcând printr-o altă dorire mai mare spre alta mai de sus, într-o urcare necontenită, înaintează pururea, prin cele și mai înalte, spre Cel nehotărnicit”83. Astfel, „ ... se
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
care transcende întreaga înțelegere este să nu rămânem neclintiți în vreo idee fixă despre el, ci să ne mișcăm mereu spre înainte și niciodată să nu stăm fără să tindem înainte 88. Sufletul îl caută pe Dumnezeu și înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru Transcendent și nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Un astfel de suflet nu încetează niciodată să tindă spre ceea ce se află în fața lui, îndepărtându-se de starea lui prezentă și îndreptându
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
neclintiți în vreo idee fixă despre el, ci să ne mișcăm mereu spre înainte și niciodată să nu stăm fără să tindem înainte 88. Sufletul îl caută pe Dumnezeu și înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru Transcendent și nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Un astfel de suflet nu încetează niciodată să tindă spre ceea ce se află în fața lui, îndepărtându-se de starea lui prezentă și îndreptându-se spre ce 85 Ibidem, Omilia a XI
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
nu se laudă că ar fi priceput” , ci „se avântă mereu spre ceea ce este înaintea lui ... Și după auzirea negrăită a tainelor raiului, merge încă mai sus, și nu încetează să-și facă urcușul, necunoscând niciodată, din binele ajuns, hotarul dorinței” (In Canticum canticorum, 8, P. G. XLIV, col. 940D-941A).
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
se poate ascunde/ sub cearcănele tale, demnitate?// Iată-mă cum muncesc aici,/ în atelierele reci,/ cum îmi oblig tinerețea la penitență,/ cum refuz să cred că dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și cui aș putea explica/ dorința ascunsă/ (viermele gânditor)/ de a mi se întâmpla lucruri obișnuite?/ Uneori îmi imaginez/ o imensă piață publică/ în care ideile sunt jupuite încet/ (pielea lor foșnitoare)/ și aprind un rug din carne de om.// Numai atunci mi se întâmplă/ să
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
mult mișcarea feministă, în special un grup de scriitoare care lucrau la revista Emmei Tenant Bananas, cum ar fi Angela Carter, cu care am fost prietenă. Dar majoritatea romanelor mele descriu lupta pentru respectul de sine care e subminat de dorința jalnică a femeii de a fi parte dintr-un cuplu unit, bazat pe iubire. Romanele mele mă explică foarte bine, dar dacă e să privim traiectoria evoluției mele poetice, îmi dau seama că la început simțeam clar că nu am
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
în inimă: suntem toți/ supranaturali zi de zi/ ne ridicăm ființe noi neprevăzute." E o mărturisire a speranței. Toate poemele tale sunt o așteptare a afecțiunii, de toate felurile. Ce te face să scrii așa? Singurătatea, iubirea, nevoia de solidaritate, dorința indirectă de a te mărturisi? E.F. Poemul acela a fost scris pentru soțul meu, ca dar de ziua lui. Miezul lui este conștiința diferenței dintre știință - soțul meu a fost un strălucit specialist în biologia moleculară - și percepția aproape religioasă
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
tipare când ei de fapt caută dovezi, că n-am mai citit-o cu voce tare în prezența lui, cu toate că e unul dintre poemele pe care auditoriul le ascultă cu cea mai mare plăcere. Cât despre iubire, nu... E poate dorința de a o oferi. L.V.A Prayer for My Sons amintește, fie și doar ca titlu, de A Prayer for My Daughter a lui Yeats. Rescrierea e o obsesie a autorilor Desperado, care fac cu ochiul mai multor texte deodată
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
puțin hoinarul infidel. Așa și criticul, salvat prin curiozitate. Ușor sîcîit și prea puțin în stare de fervori, Sainte-Beuve scrie cu aplicare (și cu aplecare) despre opere care-i convin, în care se găsește, nu în care se pierde. Aceeași dorință (ambiție?) de-a se (re)găsi, fără a scăpa vreo clipă resortul de sub control a condiționat, în bună măsură, selecția lui Mircea Martin. Listă care continuă cu Ferdinand Brunetičre, "baletînd" între maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
pe unde merg, dar nu știu foarte bine încotro se duc. Abia în prezența focului arta muzicală a început să-și dorească necesitatea apei. Pînă atunci doar a judeca-t-o. Or, cum nu există ceva prea bun într-o dorință care te aruncă în flăcări, putem concede că destinul muzicii savante s-a situat sub semnul unui rău-augur originar ce a deschis și netezit calea spre destrămare. Se vede că muzica savantă a fost mai tot timpul obsedată de foc
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
mai amplu al pictorului făcut în urmă cu mai bine de două decenii: Ion Țuculescu văzut de un prieten- în Momente din trecutul medicinei, Ed. Medicală, București, 1983. Cele două epistole au un caracter privat fiind date publicității acum, din dorința Eugeniei Iftodi, destinatarul lor. Ele mi-au fost puse la dispoziție cu o deosebită generozitate, împreună cu fotografiile ce însoțesc acest text, de Eugenia Iftodi, încă din toamna trecută, iar întârzierea apariției lor este o culpă pe care mi-o asum
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
de antropologie socială", "un manual de anatomie consacrat imperiului, oamenilor și stărilor sale". Fluidul iubirii ar obține, în romanul lui Musil, o vibrație supremă, dacă raportăm povestea de dragoste dintre Agathe și Ulrich la spațiul literaturii germane. Cei doi "trăiesc dorința și patima, pasiunea și fervoarea iubirii ca în marile poeme ale Lumii". Și, mai mult: "Oscilațiile și alternanțele de stări, în spectacolul erotic extraordinar imaginat de autor, desenează un veritabil roman al iubirii mistice încărcate de o supremă vibrație a
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]