KorAP: Find »[drukola/base=dormi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...966 >

24,150 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

singurătate, locul ei este lângă mine! Locul ei este între oameni! Pentru că povestea noastră este povestea tuturor îndrăgostiților! (Efect sonor. Intră Cezara.) CEZARA: M-ai chemat, Făt-Frumos? Ți-am auzit glasul și m-am trezit. Cred c-am dormit... Am dormit de la începuturile lumii până la venirea ta. Cine ești tu, Făt-Frumos? IERONIM: Un om. Numele meu este Ieronim. CEZARA: Dar e un nume de călugăr! Ieronim, ai vrut să te faci călugăr? IERONIM: Am vrut să mă fac sihastru, nu călugăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
eu îs. MARCU: Să fii dumneata sănătos, Dănilă. Da' de ce bați și de ce strigi? DĂNILĂ: Păi, treceam și eu pe-aici și am dorit să aflu dacă-ți merge vânzarea. MARCU: Și dacă n-a merge, n-ai să poți dormi dumneata liniștit? DĂNILĂ: Iaca, bre! Se vede treaba că te-ai sculat anapoda astăzi și ești cu harțag. Atunci oi veni pe aici mai încolo pentru negustoria pe care gândeam s-o facem împreună. MARCU: Bre Dănilă, pe mine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Și cată de vorbește ușurel. CODÂRLIC: Da' ce s-a-ntâmplat? DĂNILĂ: Pricepi tu acuși. Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit jos? CODÂRLIC: Văd. Și ce-i cu asta? DĂNILĂ: Acolo-i copilul meu cel mai mititel. Acuma doarme, că i-a dat maică-sa să sugă. Da-l trezesc eu și-l îndemn să fugă. Tu, după el; și după ce li-i ajunge, întoarce-te să-mi povestești cum a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu scârba aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie unui amic în doliu după o rudă care-i încă vie... În cupa ei de întuneric dorm viitorul și prezentul... Cuvintele prin care, poate, îmi voi începe testamentul... * B2: Ții minte, tu, iubirea mea, o noapte de argint, în care mi-ai arătat pe cer o stea din Carul Mare? Cu fața-s sus, spre Dumnezeu, lăsându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
streșinile cântă. B2: Dar, treptat, cu larmă potolită scade cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar; ploaia peste case pică tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce... B2: Numai eu întârzii, singur, pe cărare, farmecul acestei clipe trecătoare. Gândurile mele vin să te deștepte, din pridvorul tainic să cobori pe trepte; să cobori în toamna limpede și rece și, visând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cu larmă potolită scade cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar; ploaia peste case pică tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce... B2: Numai eu întârzii, singur, pe cărare, farmecul acestei clipe trecătoare. Gândurile mele vin să te deștepte, din pridvorul tainic să cobori pe trepte; să cobori în toamna limpede și rece și, visând cu mine clipa care trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
părinte Mavrichie? Blagoslovește! MAVRICHIE: Domnul...! SISOE: Ia pustia asta de toiag... De la o vreme, când am trebuință de dânsul nu știu unde să-l găsesc; mereu uit unde l-am lăsat. MAVRICHIE: Ba eu toiagul nu mi-l prăpădesc niciodată. Și când dorm, cu el alăturea dorm. SISOE: Parcă eu nu tot cu el alături? Da' uit. Uit să-l iau și mereu mă-ntorc să-l caut. MAVRICHIE: Așa? SISOE: Așa. Și, dacă mi-i îngăduit, ce fel de ceaslov porți sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Domnul...! SISOE: Ia pustia asta de toiag... De la o vreme, când am trebuință de dânsul nu știu unde să-l găsesc; mereu uit unde l-am lăsat. MAVRICHIE: Ba eu toiagul nu mi-l prăpădesc niciodată. Și când dorm, cu el alăturea dorm. SISOE: Parcă eu nu tot cu el alături? Da' uit. Uit să-l iau și mereu mă-ntorc să-l caut. MAVRICHIE: Așa? SISOE: Așa. Și, dacă mi-i îngăduit, ce fel de ceaslov porți sub braț Sfinția Ta? MAVRICHIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
văzut o poză minunată într-o carte despre pădurile virgine. Poza înfățișa un șarpe boa care înghițea o fiară sălbatică. Am citi în cartea aceea că șerpii boa își înghit dintr-odată prada, fără s-o mai mestece. Pe urmă dorm într-una șase luni, până li-i foame din nou. După ce m-am gândit îndelung, am făcut și eu un desen strașnic. El înfățișa un șarpe boa care tocmai înghițise un elefant. Am vi-l arăt. (scoate din spatele avionului Desenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
o lopată, ambele de jucărie. Cercetează Floarea, trebăluiește cu lopata și cu stropitoarea. În difuzoare vocea lui, ușor reverberată, confidențială. Fond muzical discret.) MICUL PRINȚ: Vezi, pe planeta mea, ca pe toate planetele, sunt ierburi bune și ierburi rele. Ele dorm în semințe, în tainița pământului, până când le vine vremea să se trezească și să întindă la soare, cu sfiiciune, un firicel plin de farmec și nevătămător. Dacă e vorba de o plantă bună, o poți lăsa să crească în voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nimic de priceput. Consemnul e consemn. (stinge) Bună dimineața! (se șterge pe frunte, e obosit) Am o meserie cumplită. Cândva, avea și ea o chibzuială. Dimineața stingeam, iar seara aprindeam. Îmi rămânea restul zilei pentru odihnă, și restul nopții să dorm. MICUL PRINȚ: Și pe urmă s-a schimbat consemnul? FANARAGIUL: Consemnul nu s-a schimbat. Tocmai aici e nenorocirea! De la an la an, planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede, iar consemnul nu s-a schimbat. MICUL PRINȚ: Dacă stai toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Aceștia vin în locul celorlalți. MICUL PRINȚ: De ce? Erau nemulțumiți acolo unde se aflau? ACARUL: Niciodată nu ești mulțumit acolo unde te afli. Întoarce acul, tren în goană) MICUL PRINȚ: Aceștia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? ACARUL: Nu urmăresc nimic. Dorm acolo, înăuntru, ori poate stau și cască. Numai copiii își turtesc nasul de geamuri. MICUL PRINȚ: Numai copiii știu ce caută. Ei își cheltuiesc timpul cu o păpușă sau cu o minge, și aceste obiecte devin astfel foarte prețioase. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut niciodată geamuri. Cuibarul găinilor îl găsim tot acolo. Singurul lucru viu din toată această încăpere ciudată. Polata comunică cu cotețul în care se adăpostesc pentru a dormi găinile. Mai sunt unele poteci, trasee ale șobolanilor. Găuri, curse de șobolani, curse în funcțiune sau opărite. Purificate. Singurul obiect periculos. Igiena e periculoasă. Găina, o pasăre considerată a avea o inteligență deficientă. Animal aproximativ. Și găina tot o ființă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
din Burluși, care este tot un obiect ambiguu. Și cu funcție sacră, și utilitară, și stație de autobuz, și staul pentru vite, și motel pentru bețivii din cârciuma de vizavi. Cam cum era linul obiect ambiguu, multifuncțional, în care se doarme, se îmbăiază copiii, se face vinul. De insistat asupra diferenței dintre pod, beci și polată. Polata-obiect intermediar, de tranziție. Polata conține lucruri care nu se fură, adică nu s-ar înjosi nimeni să le subtilizeze, pentru că ele nu au decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
de ani. Fiicele lui, printre care și bunică-mea, trebuiau sa aibă grijă de el. Împliniseră cel puțin 70 de ani atunci. Dar tot despre tăticu vorbeau. Și era cam penibil. Mergeau la Tăticu să vadă ce mai face, să doarmă cu el. Mergeam și io cu bunică-mea. La Tăticu. Omul se născuse la 1886 și a murit în 1986. România abia devenise regat când venise el pe lume. Avea înșirate în jurul patului Magazine istorice și știa la milimetru istoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
a agăța clientul ai nevoie de abilități argumentative la greu. Cicero era doar un oratoraș prăpădit. Întâi și întâi, tanti Magdalena își asigură ei necesarul de chiriași. Are trei camere pregătite special pentru indivizii de felul acesta. De teapa? Ea doarme în pod. Copiii și bărbatul și i-a trimis la țară. Bărbatul oricum e un mameluc sinistru. Și nici nu poate fi altfel pentru că, atunci când popa le-a pus pirostriile, tanti Magdalena l-a călcat energic pe picior. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
cărțulie și-mi arată că are și el. Era ucrainean. Da’ tot blonziu ca un neamț. Ne-a explicat el unde găsim mai ieftin. Aveți zwei kinder, două camere. Și mit frühstück, altfel nu se putea. Lasă dom’ne că dormim noi acolo întinși pe jos, vedem noi cum. Nein! Nu se poate! Au început ei să facă combinații, că dorm io cu băiatu’ și mama cu fata! Până la urmă, lasă, dă-ne camerele! Hai să facem câte un duș, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
unde găsim mai ieftin. Aveți zwei kinder, două camere. Și mit frühstück, altfel nu se putea. Lasă dom’ne că dormim noi acolo întinși pe jos, vedem noi cum. Nein! Nu se poate! Au început ei să facă combinații, că dorm io cu băiatu’ și mama cu fata! Până la urmă, lasă, dă-ne camerele! Hai să facem câte un duș, că eram mizerabili după ce străbătusem toată Ungaria plus o porțiune din Austria. Erau cabine din astea de duș. Fi-mea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
urmă am mai făcut o buclă, am intrat în Germania. Am venit iar în Austria. Am văzut și acolo trambulinele. Acolo, la Innsbruck, am pățit una dintre cele mai groaznice nopți. Am oprit la o pensiune, n-am găsit să dormim, am fost pe la săteni, era un moșulete cu care nu ne-am înțeles. Și era seară, începe ploaia. Toți trăgeau pe dreapta, stăteau liniștiți, numai io cu Dacia mea, de nici pe viteza mare nu aveau ștergătoarele cum să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
mă, da’ proști sunteți, de ce ați mai venit înapoi? Cum am ajuns în centru, în Oradea i-am spus nevesti-mii, știi ceva, acum mă duc, îmi iau juma’ de vodcă și patru beri și mă îmbăt și mă lași să dorm până mâine dimineață! (Așadar, dacă ieșirea din țară stă sub semnul abstinenței, reacomodarea la rigorile patriei se face prin, birocratic spus, consumul de băuturi alcoolice.) Am băut vodca, am băut berile și, când m-am sculat dimineața, lângă mașina noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
și om de afaceri. Ce a atins s-a transformat în literatură. Chiar el spunea că a construi o instituție e același lucru cu a scrie o proză. Și era un scriitor cu biografie. Se spune că un om deștept doarme în două ore cât un prost în opt. Poate de asta, Nedelciu n-a apucat să împlinească 50 de ani. Născut în ’78, aveam impresia că cele povestite acolo le-am trăit într-o altă viață. Atmosfera de trecere între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

se întâlnească cu agronomul... Ai stat atât de târziu, Costăchele! Cum ai venit pe bezna asta? Mai devreme, când lămpile sunt aprinse, e altceva, dar acuma îți bagi degetele în ochi nu alta... Ai dreptate, Măriucă, dar acum hai să dormim, că mâine am treabă până peste cap. Uite că nu te-am întrebat ce face tata. Nu chiar așa bine. Răsuflă greu și m-a întrebat de tine. Când i-am spus unde ești, l-am auzit vorbind, așa ca

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
lume. Știu, Costăchele. Numai să nu întârzii prea mult. Poate mai apucăm să trecem și pe la tata. Ne așteaptă. N-am să întârzii, Măriucă... Petrache! Ieși din bârlog, ursule! a strigat peste pârleaz Costăchel. Nu-i prea devreme? Dacă tu dormi până la amiază, cum să nu fie prea devreme? Uite cu cine mi-am pus eu boii în jug. Cu leneșul satului - a îngroșat gluma Costăchel. Of! Nu poate ormul să se hodinească de răul tău. Da’ ce mai pot face

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
geam, pe unde o rază de soare - curioasă - își făcuse loc. A pornit apoi ca o furnică să pună toate treburile la rostul și locul lor. Din când în când, trecea în fugă pe la ușa camerei. Asculta cu respirația oprită... „Doarme încă. Tare-i vlăguit, săracul” - se consola cu gândul - deși tare ar fi vrut să intre să-l alinte cu vorbe și cu gesturi tandre... .În crucea zilei, Măriuca și-a luat inima în dinți și, cu multă atenție - să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
a fost chip însă. Simțurile lui Costăchel, încordate atâta vreme, nu au slăbit. A întors capul zâmbind, dovadă că i-a ghicit gândul... Ce face gospodina? - a întrebat el întinzând brațele spre Măriuca. Gospodina a venit să afle cum a dormit gospodarul, dragul de el - a răspuns Măriuca, lăsându-se să-i cadă în brațe. Au rămas așa o vreme. Într-un târziu, Măriuca a rupt tăcerea: Ți-o fi foame. Îi amiaza mare. Privind-o ștrengărește, Costăchel i-a șoptit

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]