KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...169 >

4,224 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Odgar nu reușea să marcheze și asta ajunsese să Însemne totul pentru el. Cu fiecare vară care trecea era tot mai afectat de chestia asta. Ți se făcea milă. Odgar era cît se poate de amabil și drăguț. Fusese mai drăguț cu Nick decît oricine altcineva. Acum, Nick ar fi putut marca dac-ar fi vrut. „Odgar s-ar omorî dac-ar ști“, se gîndi Nick. „MĂ-ntreb ce metodă ar alege“. Nu și-l putea imagina pe Odgar mort. Probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
plăcea să fii pește, Butstein? spuse, Întinzîndu-se pe scînduri cu spatele la ei. Nu, răspunse Kate. Nu-n seara asta. Nick Își Împinse spatele În talpa ei. — Odgar, ție ce animal ți-ar plăcea să fii? — J. P. Morgan, răspunse Odgar. — Ești drăguț, Odgar, spuse Kate. Nick simți cum Odgar se Îmbujorează. — Mie mi-ar plăcea să fiu Wemedge, spuse Kate. — PĂi poți să fii doamna Wemedge, zise Odgar. — N-o să fie nici o doamnă Wemedge, interveni Nick. Își Încordă mușchii spatelui. Kate Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
un proverb, să știi. — Înțeleg. — Ca, de pildă, cine se scoală de dimineață, departe-ajunge. Și Ăsta-i tot un proverb. — Ăsta-mi place mai mult decît celălalt. — Ăsta nu-i chiar așa de adevărat. De aia-ți place. Proverbele mai drăguțe nu-s foarte adevărate. Era frig; după ce mi-am legat șireturile la celălalt pantof eram gata. — Ai vrea să nu-ți mai luăm pantofi cu șireturi? — Nu contează. — Dacă vrei, Îți iau. Oricine are dreptul să poarte pantofi fărĂ șireturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pachetul cu mîna liberă, Îl strînse, după care și-l puse În mîna prinsă cu cătușa și, ținîndu-l așa, scoase o țigară pe care i-o dădu bărbatului de lîngă el. Acesta ne zîmbi și paznicul Îi aprinse țigara. — Tare drăguț mai ești cu mine, Îi spuse apoi paznicului. Paznicul ne Întinse Înapoi pachetul de țigări. — Ia una, Îi spuse tata. — Nu, mulțumesc. Prefer să-l mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E un oraș frumos, spuse cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
spuse și scoase din buzunar o sticlă de jumătate. O atenție din partea tatălui domnișorului. — Da’ chiar că-i un om atent, spuse bucătarul după ce-și șterse buzele. — Tatăl tînĂrului domnișor este campion mondial. — La ce? — La băut. Este foarte drăguț din partea lui. Cum ai mîncat aseară? — Am mîncat cu echipa aia de gălbejiți. — SÎnt Încă toți? — Da, din Chicago pînĂ În Detroit. Mai nou le zicem Eschimoșii Albi. — Ei, spuse bucătarul, există un locșor pentru fiecare. Apoi sparse două ouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
curățenia. În seara asta am trimis-o la film. Cel mai greu e cu spălatu’. Dar se descurcă ea cumva. Gata. Am pus treișcinci de litri. Se duse să Închidă furtunul. E cam ciudat tipu’, șopti Helena. Da’ căsuța e drăguță și curată. — Deci, o luați? Întrebă bărbatul. — Da, sigur. PĂi hai să vă Înscrieți. Roger Îi Înscrise ca domnul și doamna Robert Hutchins, Surfside Drive Miami Beach 9072 și-i dădu catalogul Înapoi. — VĂ place educatorul? Întrebă bărbatul notîndu-și numărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
E al unei văduve. Da, cred că Ăsta e, spuse fata. — Sigur nu vreți să v-ajut? Nu, ne descurcăm, spuse Roger. — Doar o chestie să vă mai zic - doamnă Hutchins, sînteți o femeie tare frumoasă. — Mulțumesc, spuse Helena. Foarte drăguț din partea dumneavoastră. Dar mi-e teamă că-i doar din cauza luminii Ăsteia. — Nu. Vorbesc serios, sincer. — Eu zic că-i mai bine să mergem, Îi spuse Helena lui Roger. N-aș vrea să mă pierzi așa de curînd. În căsuță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
foarte mult s-o privească, și-i plăcea că-și ținea picioarele pe ale lui. — Îți face ceva chestia asta? Întrebă ea. — Da, sigur. — Pot să simt? — Dacă nu se uită văduva. — Și mie-mi face. Corpurile noastre sînt foarte drăguțe unul cu celălalt, nu? La desert mîncară plăcintă cu ananas și-și mai scoaseră cît o bere de la rece, din fundul lăzii. — Am Flit pe tălpi. O să fie mai drăguțe fărĂ Flit. SÎnt minunate, așa, cu Flit. Împinge tare. — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Nu mă Încurcă cu nimic. N-am Întrebat-o niciodată dacă știe să tragă. Maică-sa trăgea destul de bine, cu tot cu transa aia de drogată În care era mereu. N-a fost Întotdeauna o femeie a dracu’. Era o femeie foarte drăguță, amabilă și cumsecade și bună la pat și am impresia că ea chiar credea toate lucrurile pe care le spunea oamenilor. Chiar cred că vorbea pe bune. Poate că de aia Îți dădea impresia că face ceva periculos. Oricum, cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
drogurile. Deși bănuiesc că, printre păianjenii Ăia care-și mănÎncă partenerii, sînt mulți dintre mîncători care arată foarte bine. Draga mea, n-a arătat mai bine niciodată, niciodată. Dragul de Henry, a fost doar o bonne bouche. Și el era drăguț. Știi cum Îl plăceam cu toții.“ „Însă nici unul din păianjeni nu ia droguri“, se gîndi. „Sigur că ar trebui să nu uit niciodată o chestie În legătură cu fata asta, așa cum nu uiți niciodată viteza cu care decolează un avion, să nu uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de plicticos? Nici nu știu la ce m-așteptam. Poate că ceva gen Marsilia. Și să văd rîul. — E un oraș făcut ca să bei și să mănÎnci. PĂrțile astea de pe-aici n-arată așa de rău noaptea. SÎnt chiar drăguțe cumva. — SĂ nu ieșim pînĂ nu se face Întuneric. E bine pe-aici. Unele chestii sînt chiar frumușele. — Bine, așa facem. Și dimineață pornim mai departe. Atunci n-apucăm să mîncăm decît o singură dată. Da’ nu-i nimic, ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ultima oară pe-aici. Hai că mă duc să mă spăl. Durează un minut doar. După aia poți să-ți faci și tu baia. — Nu, o să-mi fac doar un duș. După aceea coborîrĂ cu liftul. Liftierele erau niște negrese drăguțe. În lift era deja un grup de la etajul de deasupra, de aceea au coborît repede, fărĂ oprire. CÎnd cobora cu liftul se simțea mai gol pe dinăuntru decît oricînd. O simțea pe Helena strîns lipită de el din cauza aglomerației. — Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
făcea greu de pronunțat); și cum ajungem, o să mă apuc să lucrez cît de mult și de bine pot. Minunat, spuse ea. Și nu te superi că ți-am zis de poveștile alea? — Nu, minți el. SÎnt niște povești tare drăguțe. Asta era adevărat. — Pot să mai beau un pahar? Întrebă ea. — Sigur. Acum Își dorea să nu fi comandat asta, deși era băutura care-i plăcea aproape cel mai mult dintre toate băuturile din lume. Dar aproape tot ce i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
se uite la el și lacrimile Îi curgeau pe obraji și buzele i se umflaseră puțin, fărĂ să se strîmbe Însă. Te rog, fata mea. Te rog. Hai să vorbim despre scris sau despre orice altceva și o să fiu mai drăguț. — Cred că voiam să fim parteneri, deși am zis că nu, spuse ea mușcîndu-și buza. „BĂnuiesc că asta face parte din vis“, se gîndi Roger, „și, la urma urmei, de ce dracu’ n-ar face? Ce nevoie ai s-o faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nu-mi pot imagina altă metodă. Of, dă-o dracu’ de poveste. Nu, nu, zi-mi. — Ei, eram plecat cu munca la o conferință din Lausanne și urmau să vină sărbătorile și mama lui Andrew, care era o tipă foarte drăguță, frumoasă și bună... — N-am fost niciodată geloasă pe ea. Doar pe mama lui David și a lui Tom am fost geloasă. N-ar trebui să fii geloasă pe nici una. Au fost minunate amîndouă. — Am fost geloasă pe mama lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

a luat mâna de pe umărul lui Davey, care continuă să-l mângâie. Simt energia pozitivă care se transferă de la unul la altul. Dacă aș vedea doi bărbați privindu-se astfel, aș crede că sunt homosexuali. Tipul îi zâmbește. E foarte drăguț. Are gura mare și când râde aproape că nu poți să nu-i răspunzi cu un surâs. Mă simt ca o intrusă, așa că mă întorc și, instinctiv, deoarece am așa un vecin chipeș, încerc să-mi dau seama dacă puloverul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
mai discretă. Mă simțeam de parcă aș merge la biserică - în final, chiar am nimerit în subsolul uneia. Măcar sunt pe tocuri. Mă uit cu satisfacție la ghetele din piele neagră pe care le-am cumpărat la reduceri săptămâna trecută. Încălțămintea drăguță m-a binedispus întotdeauna. Între timp, Femeia de Afaceri își șterge lacrimile și își încheie discursul, mărturia sau cum i-o fi zicând. —Mulțumim, Philippa, pentru tot ce ne-ai împărtășit, spune moderatorul, în timp ce noi aplaudăm, iar ea se așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
mâna prin păr. Niciodată nu și-a putut suferi claia de bucle șaten închis, pe care le tunde destul de scurt. În facultate, i-am spus să se dea cu gel, lucru care l-a ajutat considerabil. Eu îl găsesc foarte drăguț. Desigur că nu am pronunțat în fața lui acest cuvânt: băieților nu le place să fie numiți drăguți - li se pare cel mai odios cuvânt; suportă insultele mult mai ușor. Pe Davey chiar îl pot numi astfel. Mă uit la el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
tunde destul de scurt. În facultate, i-am spus să se dea cu gel, lucru care l-a ajutat considerabil. Eu îl găsesc foarte drăguț. Desigur că nu am pronunțat în fața lui acest cuvânt: băieților nu le place să fie numiți drăguți - li se pare cel mai odios cuvânt; suportă insultele mult mai ușor. Pe Davey chiar îl pot numi astfel. Mă uit la el stând la pupitru, îmbrăcat în costumul gri încheiat până sus, foarte la modă, cu ochii ascunși în spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
și lucrează pentru o companie de publicitate care promovează o nouă marcă de rom alb, ceea ce înseamnă că putem bea cocteiluri la greu, prin urmare mâine dimineață n-o să mai găsești nici o frunză de mentă în toată Londra. E foarte drăguț, îi răspund. Unde l-ai cunoscut? —La o petrecere, acum două seri. Scriam despre ea pentru Herald. Daisy lucrează la pagina de mondenități a unui ziar londonez. Treaba ei este să meargă la petreceri și să scrie despre ultimele tendințe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
vorbească, apoi m-a invitat la petrecerea asta și mi-a zis că pot aduce pe oricine vreau, povestește Daisy. M-a rugat să nu mă chinui să scriu nimic, dacă nu am chef, ci să încerc să mă distrez. Drăguț, nu-i așa? Nasul meu fin de cunoscător îmi spune că tipul a zis exact ce trebuia pentru a se asigura că va apărea în Evening Herald. Mai ales că, dacă ar fi vrut s-o vadă, ar fi invitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Mai ales că, dacă ar fi vrut s-o vadă, ar fi invitat-o să ia masa oriunde altundeva. În orice caz, tu ai de gând să scrii despre asta, nu-i așa? o întreb. —Bineînțeles. Însă a fost tare drăguț că m-a invitat. Unde aș mai găsi așa multe celebrități pe metrul pătrat... Îl văd că vine. —Daisy. Făt-Frumos se îndreaptă spre noi. Are niște dinți impresionant de albi, care strălucesc chiar și în semiîntuneric, iar pectoralii sunt foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
New York, dar măcar lumea știa că am un prieten. Acum am rămas singura care n-are cum să pună mâna pe un tip ca lumea, pentru că nu mai e nici unul disponibil. Nu știu unde au dispărut. Nu e ca și cum sute de bărbați drăguți s-ar fi luptat ani de zile să-mi câștige atenția, iar eu l-am ales cu bună știință pe cel căruia i-a fost frică de dragoste. Sau poate mă înșel... Ajung târziu la serviciu a doua zi. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
parte de o convorbire interminabilă. —Daisy? —N-am să-l mai văd niciodată! se lamentează ea. —Ești sigură? Ce s-a întâmplat? Mă prefac curioasă, deși prevăzusem totul cu o seară înainte. Am petrecut de minune ieri... a fost așa drăguț și mi-a vorbit foarte frumos... oh, dacă l-ai fi auzit, a fost extraordinar... dar azi dimineață mi-a trântit: „Ne mai vedem“ și m-a sărutat. Imediat am știut că totul s-a sfârșit, pentru că nu m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
anunțul lui Davey au sunat destul de normal. Cea mai vorbăreață este Charlotte, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni bufanți, în carouri. Sinceră să fiu, nu prea îmi place tipa, mă cam intimidează. Ben arată ca un om normal, Jennifer e drăguță, roșcată și foarte tânără, Jim e un tip trist, are în jur de patruzeci de ani, o haină gri și o pereche de pantaloni bej de nailon, foarte șifonați. În comparație cu ceilalți, are o expresie tragică. Mă uit la el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]