2,407 matches
-
Convorbiri literare”, „Țara”. Îi apar texte și în publicații străine: „Prager Presse”, „Glos prawdy”, „Droga”, „Der Bund”, „Die Tatwelt”, „Archiv für Geschichte der Philosophie”. Foarte fecund, e prezent aproape în fiecare an cu câte o nouă contribuție pe tărâmul liricii, dramaturgiei sau eseisticii: Pașii profetului (1921), Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Filosofia stilului (1924), În marea trecere (1924), Fețele unui veac (1925), Daria (1925), Fapta. Învierea (1925), Fenomenul originar (1925), Ferestre colorate (1926). Din 1926 intră în diplomație, ca atașat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
profetul revine printre oameni. Aflând că ei se închină unui idol cu chipul său, pătrunde în templu și sfărâmă statuia. Indignați de sacrilegiu, credincioșii îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Lucian Blaga, București, 1982; Bucur, Poezie, 171-201; Cheie-Pantea, Palingeneza, 131-157; Șerban Cioculescu, Poeți români, București, 1982, 312-347; Pop, Lecturi, 22-30; Trandafir, Dinamica, 158-176; Cotruș, Meditații, 170-206, 507-517; Al. Teodorescu, Lucian Blaga și cultura populară românească, Iași, 1983; Dan C. Mihăilescu, Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj-Napoca, 1984; Nicolescu, Starea, II, 20-22; Vodă-Căpușan, Teatru, 24-58; Petru Comarnescu, Kalokagathon, îngr. Dan Grigorescu și Florin Toma, introd. Dan Grigorescu, București, 1985, 240-244, 263-266; Eugen Todoran, Lucian Blaga. Mitul dramatic, București, 1985; Scarlat, Ist. poeziei, III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ACADEMICA 143 Seria Litere Loredana Ilie este lector la Universitatea "PetrolGaze" din Ploiești, în cadrul Departamentului de Filologie, unde predă literatură comparată și limba engleză. Doctor în filologie (distincția Magna cum laude, 2010) cu teza Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană (Academia Română, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu"). A participat la numeroase simpozioane, conferințe naționale și internaționale. A publicat articole, diverse studii în volume colective, buletine universitare, dar și în revista Jurnalul literar. Loredana Ilie, Un veac
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Literară " G. Călinescu"). A participat la numeroase simpozioane, conferințe naționale și internaționale. A publicat articole, diverse studii în volume colective, buletine universitare, dar și în revista Jurnalul literar. Loredana Ilie, Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană (c) 2012 Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, OP 1 CP 161 euroedit@hotmail.com; www
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din Învățământul Superior Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 700469, OP 1 CP 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ILIE, LOREDANA Un veac de caragialism: comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană / Loredana Ilie; pref.: Ion Bălu. Iași: Institutul European, 2011 Bibliogr. ISBN 978973-611-826-5 I. Bălu, Ion (pref.) 821.135.1.09 Caragiale, I. L Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți fără acordul Editurii constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu aceasta. Printed in ROMANIA LOREDANA ILIE UN VEAC DE CARAGIALISM Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană Prefață de Ion Bălu INSTITUTUL EUROPEAN 2012 CUPRINS Prefață Un alt fel de Caragiale! / 9 Capitolul I. INTRODUCERE / 17 1.1. Argument / 17 1.2. Semnul lui Caragiale"/ 21 Capitolul II. COMICUL O ENIGMĂ? / 29 2.1. Scurt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de creația lui Caragiale asupra literaturii române Un veac de caragialism este un studiu original de literatură comparată. Cu minuția unui giuvaergiu, Loredana Ilie recreează conexiunile existente între plasma ficțională a creației lui Caragiale și universul imaginar din proza și dramaturgia generațiilor ulterioare. Consecutivitatea feluritelor aspecte ale operei caragialiene în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gândirii lor paralogice produce un efect comic irezistibil". După ce stabilește dimensiunile interioare ale conceptelor operaționale și aproximează configurarea creativă a scriitorului, Loredana Ilie dezvoltă premisele formulate. Subordonează simțului comic "modurile" adiacente: satiric, parodic, ironic, grotesc, umoristic toate dispersate în proză, dramaturgie, poezie și publicistică. Fiecare mod operatoriu este studiat monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția, delimitează vecinătățile semantice, conturează interferențele, izolează nuanțele și curăță balastul parazitar, năzuind să ajungă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Atracția dintre comic și absurd îi permite autoarei să demonstreze, convingător, "nonaristotelismul" operei, subliniind modernitatea ei intrinsecă. Prin acțiune, conflict, tipologie, stil, limbaj, Caragiale a sfărâmat tiparele existente, ieșind de sub incidența tradiției. Reprezentările artistice ale modurilor comice identificate în proza, dramaturgia și publicistica generațiilor postcaragialiene alcătuiesc substanța treptei finale. Traseele analitice pornesc de la creația lui Caragiale, considerată etalon valoric, și se opresc la sfârșitul secolului anterior. Distorsiunile politice impuse de ideologia comunistă interpretării creației caragialiene nu sunt ocolite. Sub impactul luptei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personaje "aplatizate", al căror nume este înlocuit prin substantive: Domnul, Feciorul, Sergentul, Impiegatul, Aprodul etc., procedeu preluat de Eugen Ionescu în Lecția, Delir în doi, O fată de măritat. Toate caracterizate prin "dezarticularea limbajului". Modernitatea intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în doi, O fată de măritat. Toate caracterizate prin "dezarticularea limbajului". Modernitatea intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale. Caragiale și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
împreună cu Monica Lovinescu O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea. A redactat Portretul lui Caragiale, text de "adâncime exegetică". Iar în eseul Caragiale, actual și universal, publicat la New-York, în revista "România", relevă elementele ce prefigurează temele propriei dramaturgii: "dezarticularea psihologiei" și "distrugerea aceasta a limbajului, pregătitoare a unui nou limbaj". Semnalez acuratețea critică, actualitatea ideatică, perspectiva plurală existentă în capitolul Un veac de ...caragialism. Și relevanța studiului de caz din capitolul Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată acelorași pagini de Nicolae Balotă, în eseul monografic Urmuz, 1970. Cu un zâmbet, autoarea demonstrează cum, "din formele benigne" ale absurdului caragialian au răsărit, "asemenea unor "flori ale răului"" plăsmuirile urmuziene. Proza și dramaturgia lui Caragiale au avut rolul unor "dependențe catalizatoare" cum le numea Paul Cornea -, au acționat ca un ferment și au conturat "transmutația creatoare" în "paginile bizare", dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cartea de față îi restrânge aplicabilitatea la spațiul literaturii, domeniul potrivit nu pentru festivismul cerut de trista comemorare a centenarului de la trecerea în neființă a scriitorului, ci pentru a marca aniversar Un veac de caragialism. Subtitlul Comic și absurd în dramaturgia și proza românească postcaragialiană clarifică scopul și natura demersului critic, și anume: ce se urmărește, unde și cum. Aparența lipsei de dificultate sau a evidenței presupusă de răspunsuri este pusă în lumină de fascicolul interogațiilor pe care, la rândul lor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inițial și pentru care, de neocolit va fi avântarea în zona hățișurilor conceptuale și tipologice pentru acea orientare și ghidare care conferă siguranță în recunoașterea manifestărilor literare cu acest statut. În mod asemănător, localizarea ariei de investigație în "proza și dramaturgia română postcaragialiană" necesită clarificări ale termenului care o delimitează. Definirea acestuia, adevărată piatră de încercare, va trebui să lumineze atât acel teritoriu temporal și valoric din câmpul literaturii noastre, cât și cristalizările comicului și ale absurdului identificate aici. Astfel încât, următoarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piesei comice românești a impus urmașilor responsabilităti uriașe"9. Cu acest exemplu, pătrundem și în domeniul destul de sărac al exegezelor centrate pe comic. Practic, în afara unor istorii ale teatrului, ca Teatrologia românească interbelică, semnată de Justin Ceuca, sau ca Istoria dramaturgiei române contemporane 10, semnată de Mircea Ghițulescu, a celor cu aplicație asupra dramaturgiei universale 11 și a unor capitole consacrate "comediei"12 sau, de cele mai multe ori "umorului", comicul nu a beneficiat de niciun studiu care să-i urmărească sistematic pătrunderea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și în domeniul destul de sărac al exegezelor centrate pe comic. Practic, în afara unor istorii ale teatrului, ca Teatrologia românească interbelică, semnată de Justin Ceuca, sau ca Istoria dramaturgiei române contemporane 10, semnată de Mircea Ghițulescu, a celor cu aplicație asupra dramaturgiei universale 11 și a unor capitole consacrate "comediei"12 sau, de cele mai multe ori "umorului", comicul nu a beneficiat de niciun studiu care să-i urmărească sistematic pătrunderea în literatura românească, ante sau postcaragialiană, astfel încât încercarea de hașurare a unei largi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comediei"12 sau, de cele mai multe ori "umorului", comicul nu a beneficiat de niciun studiu care să-i urmărească sistematic pătrunderea în literatura românească, ante sau postcaragialiană, astfel încât încercarea de hașurare a unei largi zone de răspândire a comicului atât în dramaturgia, cât și în proza noastră din secolul trecut, poate constitui punctul de plecare al unei astfel de lucrări sintetice. De asemenea, nu sunt lipsite de interes și importanță nici intertextualitățile care pot fi reperate în cadrul literaturii românești asociate absurdului, pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parte în interiorul triadei Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu, pe de altă parte, între scriitori precum Tudor Arghezi, Teodor Mazilu, Marin Sorescu și respectiva triadă. Iată de ce demersul nostru, de marcare a traseului literar postcaragialian, prin cartografierea comicului și a absurdului din proza și dramaturgia românească, își dovedește legitimitatea. 1.2. Semnul lui Caragiale Înainte de orice, crucială este definirea noțiunii de caragialism nucleul termenului de "postcaragialian" propus pentru decuparea temporală și structurală a perioadei literare avute în vedere. Apelând la imensa bibliografie critică în căutare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu se pot da decât răspunsuri aproximative, o definiție apodictică fiind de-a dreptul arogantă. Reducerea la o relație sintetizatoare se impune însă cu stringență, dacă ne propunem să demonstrăm instaurarea unei tradiții de tip caragialian în proza și în dramaturgia românească. Îndrăznim, așadar, să conferim termenului două accepțiuni. În primul rând, denumim prin caragialism nu doar o atitudine specifică, un stil sau "o manieră proprie de a vorbi"33, ci un ansamblu de trăsături definitorii ale operei lui Caragiale, mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avut precursori în critica sincronă, de exemplu în Anghel Demetriescu (prin câteva studii din 1896 și 1903), în "cel mai perfid dintre adversarii operei caragialene "35, Pompiliu Eliade, în G. Panu și în mulți alți comentatori care împărtășeau părerea că "dramaturgia lui Caragiale, atât de ancorată în realitatea social-politică a vremii, este condamnată la o moarte rapidă. Așadar, o operă fără posteritate, menită să fie receptată exclusiv de către contemporani"36. Dimpotrivă, în ciuda acestor previziuni, receptarea operei caragialiene a fost impusă publicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mândră statua Libertății (cetățenilor ploieșteni, Națiunea recunoscătoare!) Prezidentul, urcat pe un scaun de tocat cârnați, citește actul solemn al întemeierii Republicii"54. Teoria contrastului dintre pretenții și realitate care scoate în evidență ridicolul explică declanșarea comicului caragialian nu doar din dramaturgia, ci și din proza sa, în care falsitatea și corolarele ei demagogie, incultură, vanitate, obtuzitate, etc. sunt ținte permanente ale râsului său câteodată caustic, cel mai adesea ironic. Se verifică astfel și viziunea lui Tudor Vianu, pentru care comicul este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
factură comică vom folosi atât criteriul "sensului" care departajează modurile comice îndeobște acreditate, cât și pe cel al genurilor și speciilor literare. Se vor putea urmări astfel reprezentările modului satiric, al celui parodic, ironic, grotesc și umoristic nu doar în dramaturgie, ca gen esențial compatibil cu sensul conceptului de comic, substrat de bază al oricărei comedii, ci și în proza scurtă și în cea de mai largă respirație, chiar în roman, și, nu în ultimul rând, în publicistică. În privința limitelor temporale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]