18,730 matches
-
-ntinderea văii se strâng/ Nori roșii în care domnește un zeu mânios,/ Sângele curs, răcoare de lună;/ Duc toate drumurile în negru putregai,/ Pe sub rămurișul de aur al nopții șial stelelor/ Se clatină umbra surorii prin crângul tăcut/ Și salută duhurile eroilor, însângeratele capete;/ Slab printre trestii răsună sumbrele flaute-ale toamnei./ O, doliu prea mândru ! Altare de bronz !/ Fierbintea flacără-a duhului azi o cumplită durere hrănește,/ Nepoții ce nu s-au născut.” Traducerea îi aparține lui Mihail Nemeș. Dar asemănarea
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
negru putregai,/ Pe sub rămurișul de aur al nopții șial stelelor/ Se clatină umbra surorii prin crângul tăcut/ Și salută duhurile eroilor, însângeratele capete;/ Slab printre trestii răsună sumbrele flaute-ale toamnei./ O, doliu prea mândru ! Altare de bronz !/ Fierbintea flacără-a duhului azi o cumplită durere hrănește,/ Nepoții ce nu s-au născut.” Traducerea îi aparține lui Mihail Nemeș. Dar asemănarea aceasta e doar punctul de plecare al eseului lui Ion Vartic. (Care mai identifică un număr de asemenea coincidențe. Nu doar
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
luncile de dincolo? Unde își va fi aflând lăcașul uniunea celor condamnați? Plângem, ne lamentăm după o mare pierdere. Să ne mânjim fața cu cărbune, să ne despletim părul. Să implorăm să ne fie redat Celălalt spațiu. Veni Creator Vino, Duh Sfânt, Îndoind (sau neîndoind) iarba, Arătându-te (sau nu) deasupra capului printr-o limbă de foc, Când e cosit de fân sau când tractorul intră pe ogor Pe valea nucilor sau când zăpezile se prăvălesc Peste brazii infirmi din Sierra
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
clipa saltului. De aceea, opusul romanticului nu e clasicul (care e doar mijlocul unei linii care leagă extremele romantice), opusul romanticului e cinicul. Și, în al doilea rînd, e lubricul. Cinismul reprezintă varianta de inteligență căreia îi lipsește orizontul de duh, adică busola dătătoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, știind că se chinuie într-o lume fără perpective, se răzbună alegînd expresia caustică. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
un nemulțumit de speță visătoare care se lasă purtat de apetențe obscure: vrea vigoarea inconștientului răbufnind în conștient, vrea ființa androgină care să sară peste dezbinarea dintre sexe, vrea spiritul care se ascunde în miezul naturii, și mai ales vrea duhul interior care, trecînd în forma exterioară, își întipărește esența grație unui cod aparte. Cuvintelecheie ale etosului romantic sînt sinonime cu exagerarea: exuberanță, extaz, extremă și extravaganță, iar alături de ele: entuziasmul, tensiunea, vibrația, toate mergînd spre unirea mistică. Romanticii vor dezgrădiri
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
Fiu fidel al Maramureșului, purta în figura sa crispată zestrea acestei provincii avute în tradiții, de-o intemporalitate ce constituia o pavăză împotriva prezentului atît de tulburat. I-a preluat melodiile „bătrînești”, acele incantații din timpuri imemoriale, roade pure ale duhului local. O metafizică spontană se propaga din interpretările sale, sfidînd contingentul. L-am auzit cîntînd ultima oară, cu doi ani în urmă, pe o colină de la marginea Sighetului, cînd se știa deja grav bolnav. Vocea sa avea amploarea unei rezonanțe
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
un manuscris de prin 1700 un sfînt eremit, Yohannes de Wifat, își dăruie carnea sa, drept hrană păsărilor cerului. De la ofranda sacrificială, alături de un alt sfînt, Kiros, gîndul îmi alunecă la imagini altcum elocvente, la amintiri unde nonsensul suav al duhului franciscan părea să retrăiască la nivel popular, deloc livresc, în chipuri ale pietății ortodoxe, culese dinspre Răsărit. În miezul Rusiei, la Serghiev Possad, lîngă cioporul de turle și acoperișuri vălurite, ce cresc sub oblăduirea unui faimos hram mînăstiresc, am dat
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
textul piesei având o sută de pagini - câteva dintre cele mai de impact, dar, mi se pare, și cu aerul cel mai „universal”, fie-mi permis comparativul. Povestea prințului și a prințesei care nu vor să se căsătorească, până ce un duh îi aduce într-o noapte împreună, a prințului purtat pe meleaguri străine de o pasăre care i-a furat broșa iubitei și pe care tot încearcă zadarnic să o prindă (mi-a amintit de iepurele din Tinerețe fără bătrânețe... al
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
Gauck nu e disident, ci mai degrabă un oponent suficient de abil pentru a nu stîrni represalii radicale. Se opune încercărilor STASI de a-l intimida și ia apărarea enoriașilor atunci cînd se încearcă racolarea lor, dar o face cu duhul blîndeții, fără să-și ridice în cap satrapii momentului. De aici situația de tolerat pe care o cîștigă în timp. Un spirit incomod, fără a fi un rebel care caută conflict cu lumînarea. Nu este închis și nu este maltratat
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
ierți, îți poți închipui ce-ar fi fost, dacă acest Călinescu și-ar fi păstrat în critică așa, cum să spun, o linie! Uite, vezi, linia aceasta a reușit să și-o impună un coleg al dșumițtale foarte subțirel cu duhul, de altfel. Căci te iubește lumea, domnule, te iubește foarte mult și când le faci câte una d’alea când îți vin dracii câteodată, le faci, evident, cu acela[și] mare talent, regretă cititorii ca pentru un frate, ca pentru
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
o impietate față de limba română. ”Lecția” IPS Bartolomeu a fost transmisă în mesajul adresat credincioșilor cu ocazia sărbătorilor de Paște, se arată într-o știre Mediafax. În perioada comunistă, autoritățile interziceau folosirea expresiilor «și-a dat sufletul», «și-a dat duhul», «și-a dat ultima suflare», «a trecut la cele veșnice», «s-a mutat la Domnul», în presă ori în comunicările publice. Era acceptată doar formula ”a trecut în neființă”. Expresii echivalente pentru ”a murit”, în limba română "Prin postul nostru
IPS Bartolomeu, lecție de religie și gramatică pentru Băsescu. O expresie folosită de președinte – ”sechelă a limbajului comunist” by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36584_a_37909]
-
decedat», «s-a săvârșit», «a încetat din viață», «s-a petrecut», «s-a stins», «ne-a părăsit», «a plecat dintre noi», «a pornit pe ultimul drum», «a închis ochii», «și-a plecat pleoapele», «și-a dat sufletul», «și-a dat duhul», «și-a dat ultima suflare», «a trecut la cele veșnice», «s-a mutat la Domnul», «a fost chemat de Dumnezeu» și încă multe altele, în toată literatura, în tot graiul și la îndemâna oricui. Ei bine, în ciuda acestei bogății de limbă
IPS Bartolomeu, lecție de religie și gramatică pentru Băsescu. O expresie folosită de președinte – ”sechelă a limbajului comunist” by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36584_a_37909]
-
scos din context. Iată încă o bucată, vreo 300 de pagini mai încolo: „la 1674 au dispărut moaștele muceniței Caterina, cea rea de muscă. Ținuse bordel în port la Neapole și într-o seară s-a pogorât asupra ei Sfântul Duh. L-a zărit o clipă doar, pe tavan, pe când ea se futea cu un marinar din Tunis pe-o carafă de bere și un castron de linte. A zvârlit bărbatul jos și din clipa aia s-a dedicat rugăciunilor” (pp.
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
pământean a lui Agamiță, care-și zidește sufletul, manolic, întru progresul și înveșnicirea poporului, așa cum visau și cațavencii, regăsim ceva și din palpitul vital și melancolic nevoie mare al lacrimilor fără leac vărsate de coana Zoițica. Agamiță sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din orașul de sub munte, iubitori de țară!.. În finalul Scrisorii, împlinindu-și și misia de pacificator divin, Agamiță putea muri liniștit, chiar în grădina lui Trahanache, în sunetele fanfarei dirijate de Ghiță Pristanda, care era în stare să interpreteze
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
și, după părerea mea, mai convingător de către cele două autoare. Iată, comparativ, traducerile primelor versete în diferite variante românești: Varianta BOR: La început a făcut Dumnezeu cerul Și pământul. Și pământul era netocmit Și gol. Întuneric era deasupra adâncului Și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, Și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Cornilescu: La început, Dumnezeu a făcut cerurile
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, Și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Cornilescu: La început, Dumnezeu a făcut cerurile Și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Varianta Anania: Întru’nceput a a făcut Dumnezeu cerul și
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Varianta Anania: Întru’nceput a a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Dar pământul era nedeslușit și ne’mplinit; și întuneric era deasupra genunii; și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“. Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Broșteanu&Băltăceanu: La început a creat Dumnezeu
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Broșteanu&Băltăceanu: La început a creat Dumnezeu cerul și pământul. Iar pământul era neorânduit gol, și întuneric era deasupra adâncurilor, și duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. Și a spus Dumnezeu: Să fie lumină. Și a fost lumină. A văzut Dumnezeu că lumina e bună; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
nu e o concluzie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, 164 pag. Oamenii frămîntați de sensul vieții suferă de o crasă deficiență spirituală: nu pot suporta viața decît în prezența unei perspective lăuntrice. E vorba de ochiul interior, de acel orizont de duh fără de care șirul zilelor devine o pacoste stupidă mergînd către nicăieri. Și cînd ochiul se închide, tonusul cade pînă la depresie cronică. Omul se prăbușește fiindcă nu mai are de ce să se agațe în cadrul vedeniei proprii. Din această categorie face
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
deficitarilor cărora pîlnia unui ideal i se închide la răstimpuri variabile, de unde crizele prin care trece. Neavînd o natură mistică care să-i permită crearea unei breșe directe spre numenul divin, Dan Iacob nu poate recurge la rețeta transfigurării în duh. Asceza îi repugnă, bigoția îl irită, și, în genere, ritualul religios îl rabdă în doze mici. Metanoia, dacă există, nu se numără printre experiențele pe care le are la îndemînă, iar credința, deși asumată în plan conștient, nu e un
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
în spatele tramei epice propriuzise: este vorba de încrederea lui Cătălin Dorian Florescu în puterea poveștilor, ce apar cumva ca metonimii ale înseși literaturii. Poveștile pe care le spun mai tot timpul personajele - bunicul, despre strămoșii Caspar și Frederick, Ramina, despre duhuri, diavoli și alte forțe nevăzute ale pământului și ale văzduhului, apoi Jacob însuși prietenului Petru, în vagonul de deportați spre Siberia - au puteri alinătoare, tămăduitoare, pedagogice. E poate marele mesaj și cel mai subtil al cărții, continuând metafora bibliotecii salvatoare
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
dumnezei a tuturor zeilor păgâni...o organizație demonică, se Închină lui Lucifer, are niște secrete pe care le păstrează cu tărie, dar se descoperă lumii ca o organizație de binefacere, care se ocupă de săraci... dincolo de aceste fapte nu există Duhul lui Dumnezeu și toate faptele sunt puse pentru Înșelare”. Desigur, această oculta mondială, „iluminații”, au preluat multe din simbolurile și ideile din vechime, dar acestea, simbolurile În sine, nu trebuie blamate doar pentru ca ulterior au fost preluate de ocultiști. Zvastica
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
amplu, doar de G. Ibrăileanu. Altfel, totul despre Creangă ar fi plutit într-o anecdotică sprințară și frivolă, precum broșura lui Th. D. Speranția, Amintiri despre Ion Creangă (1927), unde povestitorul e văzut ca un înțelept doldora de vorbe de duh, arătându-și scrierile la unul și la altul, ca să-i mai „îndrepte” slova, unde era cazul, sau secțiunea destul de largă a volumului Figuri din Junimea, 1936, de C. Săteanu (pseudonimul publicistului Carol Schonfeld), dedicată lui Ion Creangă, o colecție pe
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
din raza minții). Aspirația spre transcendență e aici cu atît mai semnificativă cu cît străbate stratul anatomo-fiziologic, uriașul freamăt trupesc spre a-și articula imaginea. Drumul terestru, constrîns pînă la un punct de visceralitate, capătă o perspectivă ascendentă. Deși „întîrzie”, duhul își semnalează prezența: „am găsit piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea”, declară poeta, spre a adăuga: „la zenit singur El// limba Lui izvorul de-acolo/ îndurării de-aici” (Implorat să inunde). Per aspera ad astra.
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
omul are darul vorbirii, omul are și sufletul, și vorbele pe buze. Tu ai uitat de credința cuvântului dat”. Culmea e că șahul, spășit, își recunoaște greșeala. Vechimea anteislamică apare însă mult mai vizibil: prin rolul esențial jucat de divi (duhuri), peri (zâne), prin frecvența divinației, jertfelor, focului, prin delimitări abrupte între bine și rău, duritatea și vitejia femeilor, sau elementele de mitologie arhaică (pasărea Simorgh, căreia eroul îi salvează puii de la înghițirea de către balaurul cu trei capete, iar ea îl
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]