2,897 matches
-
În zona aia erau vânzători care o cunoșteau după numele mic, În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse În nici o zi pe lângă bazarul ăla fără să intre În cel puțin câteva magazine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chiar când Rose i-a acoperit fața cu o ploaie de sărutări. Părul ei moale și castaniu era legat cu o fundă aurie, aproape la fel de mare ca și capul ei și era Îmbrăcată cu o haină verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-e foame? Mami o să-ți gătescă mâncare americană adevărată În seara asta! a exclamat Rose. A pus sacoșile pe bancheta din spate, păstrând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
echipă, pentru Dumnezeu! — Este echipa selecționată de mine acum șase ani. În fond, e un grup bun, cu siguranță foarte capabil. — Vreau să știu cine va ceda. — De ce crezi că va ceda cineva? Întrebă Norman. Îl privea pe Barnes, observând dunga subțire de transpirație de pe buza superioară. Comandantul fusese el Însuși supus unei presiuni psihice. — La o asemenea adâncime? Trăind și lucrând Într-un habitat strâmt și aglomerat? Uite ce e, asta nu e ca și cum aș merge acolo jos cu scafandri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În interiorul cubului se vedea o rețea complicată de linii fine de un albastru strălucitor. Printre liniile strălucitoare, mai multe lumini albastre pâlpâiau. Pe partea superioară erau montate două supape de presiune și trei pistoane; și mai erau o serie de dungi și dreptunghiuri argintii, pe suprafața exterioară din stânga. Nu semăna cu nimic din ce mai văzuse până atunci. — Interesant, făcu Harry, zgâindu-se la cub. Cred că e vorba de un soi de memorie optronică. Așa ceva nu s-a construit Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pong! pong! — Realizat imagine. Se Întoarseră spre ecran. Norman văzu o pată informă, vărgată. Nu-i spunea nimic. Pong! pong! pong! pong! — Isuse! exclamă Barnes. Uite cât e de mare! Apăru o altă imagine. Acum pata avea altă formă, cu dungile altfel direcționate. Imaginea avea o definiție mai bună, dar pentru Norman continua să nu Însemne nimic. O pată mare cu dungi... — Isuse! Cred că măsoară vreo nouă metri! spuse Barnes. Nu există nici un pește atât de mare, spuse Beth. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pong! — Isuse! exclamă Barnes. Uite cât e de mare! Apăru o altă imagine. Acum pata avea altă formă, cu dungile altfel direcționate. Imaginea avea o definiție mai bună, dar pentru Norman continua să nu Însemne nimic. O pată mare cu dungi... — Isuse! Cred că măsoară vreo nouă metri! spuse Barnes. Nu există nici un pește atât de mare, spuse Beth. — Să fie balenă? — Nu e o balenă. Norman observă că Harry transpira. Acesta Își scoase ochelarii și și-i șterse de costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
brusc privirea fu surprins să vadă un marinar negru cu uniforma bine pusă la punct, care se ivise chiar În spatele său, privind ecranul peste umărul lui. — Cum merge treaba, domnule? Întrebă marinarul foarte calm. Avea uniforma apretată și călcată la dungă. Norman fu cuprins de un val de entuziasm teribil: apariția acestui personaj În habitat nu putea să Însemne decât că navele de la suprafață se Înapoiaseră! Navele se Întorseseră, iar submarinele fuseseră trimise să-i salveze! Urmau să fie salvați! Cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rețelei și aripa Înaltă a astronavei, ridicându-se abrupt. Deodată, apăru altceva. În depărtare, strălucea ceva verde. Undeva la orizont. E ca un răsărit de soare verde, spuse Beth. Strălucirea crescu În intensitate, apoi văzură un contur verde, nedefinit, cu dungi laterale. „Este exact ca imaginea de dinainte. Arată identic“, Își spuse Norman. Nu se puteau distinge cu precizie detaliile. — Este un calmar? Întrebă el. — Da, răspunse Beth. — Nu-mi dau seama... — Din cauza unghiului de observație. Corpul este Îndreptat spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
metru și jumătate, Îi obligau să le ocolească. Norman era absolut sigur că gorgonele nu se aflau aici când ajunseseră prima dată la habitat. Acum, În afară de acestea, se găseau acolo și bancuri de pești mari. Cei mai mulți erau negri, cu o dungă roșcată pe spate. Beth spuse că erau pești-chirurgi, obișnuiți pentru acea zonă a Pacificului. „Totul e În schimbare“, Își zise Norman. „Totul se schimbă În jurul nostru“. Dar nu era sigur; aici, jos, nu avea Încredere În propria sa memorie. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
propria sa memorie. Erau multe, prea multe detalii care Îi influențau percepțiile - atmosfera de Înaltă presiune, rănile căpătate și teama sâcâitoare pe care trebuia să le suporte. Ceva palid Îi reținu atenția. Îndreptându-și lanterna către fundul oceanului, văzu o dungă albicioasă cu o aripă lungă, subțire și vărgată cu negru, care se zvârcolea. La Început crezu că e un țipar. Apoi Îi observă capul mic și gura. — Stai puțin, spuse Beth, apucându-l de braț. — Ce este? — E un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puțin fruntea și să uit de moartea prietenului meu Leopold Hawelka. Dacă în acest moment ați intra în cafenea, m-ați vedea singur la ultima masă din stînga barului, plasată strategic chiar în colț. Sunt așezat pe o canapeluță cu dungi, iar deasupra mea tronează un imens ceas rotund placat pe un fel de suport de lemn hexagonal. Ceea ce mi-a plăcut întotdeauna în această cafenea a fost de altfel lemnul : aproape totul este din lemn, cu excepția unor plăci rotunde de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care nu avusesem prezența de spirit să-l scot și să-l pun într-o valiză. — Hai că ne vom ocupa de tine, îmi spuse Victor pe un ton consolator. ne-am oprit în fața unei mașini mari, roșie cu două dungi albe, cu reflexe violente, care părea nou-nouță și mirosea bine a tehnică avansată, s-ar fi zis că Victor o cumpărase chiar în acea dimineață. Probabil că privirile mele fură traversate de o sclipire admirativă întrucît Victor se văzu obligat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ca pe toate celelalte, inclusiv bastonul. Judecătorul a prăvălit peste delincvent severitatea legii. Bradford s-a dovedit apoi un pionier călit, În martirologiul din Sierra Chica. A murit acolo de bronhopneumonie, fără alte haine pe el decât un costum În dungi, desenat pe cărnurile-i sfrijite. Carlos Anglada, cu flerul său de a lua urma celor mai remunerative fațete ale modernității, i-a consacrat o serie de articole În L’Officiel. Președinte al Comisiei Pro Statuia lui Bradford pe fosta Rambla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nepotului lui Juan Moreira, 1910); Moreira a fost un cunoscut gaucho din s. al XIX-lea, evocat și de Borges Într-o celebră milonga. Pejerrey. Pește oceanic sau de apă dulce, cu carne comestibilă, având de-a lungul spinării o dungă argintie. Pemán, José María. Scriitor spaniol (1898-1981) de orientare tradiționalistă și monarhică, membru al Academiei Regale Spaniole din 1936. Scrie, cu talent și umor, o serie de comedii de moravuri, printre care Cuando las Cortes de Cádiz (Când cu Cortesurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simplu și nu știa dacă este totul. De adevărat era adevărat, însă nu ajungea. "Și cum ziceți, le-a scăpat, chiar le-a scăpat din mînă?!" Lică Făinaru s-a lăsat pe speteaza scaunului, fața lui spînatecă era brăzdată de dungi verticale, asemenea celor care sînt semnul unei boli de stomac. Poate chiar era bolnav și nu-i păsa. Nu-i mai păsa. De asta l-o fi trimis șefu' pe el și nu pe altcineva. Dacă-l găureau nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întîmplase, chiar și nenorocirea asta i-o prezentase în felul său. Cu un aer distrat, poate numai toropit de căldură, Șerban Pangratty intrase în birou învîrtind pe deget ochelarii săi de automobilist cu sticle fumurii. În jurul ochilor avea o dungă circulară lăsată de cauciucul garniturii, pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa să-și ascundă emoția, neliniștea în cele mai neașteptate chipuri. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știi". M-am ridicat în picioare și în clipa aceea toate culorile pe care le îmbrăcau lucrurile și chipurile celorlalți parcă s-au intensificat brusc, lumina geamurilor înalte a devenit parcă violetă, cotoarele albastre ale manualelor de pe bănci au prins dungi roșii... - Pe cine, a rostit micul nostru profesor punctîndu-și întrebarea prin apăsări cu pumnul în podul palmei, a chemat Ludovic al XlV-lea să redreseze finanțele și când, în ce moment al domniei sale? Mi-am dat seama că nu trebuie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cămășile albe ca o colilie și bine călcate, că se ducea și el cu domnișoarele să se plimbe... împrumutam mașina de călcat de la un croitor vecin cu noi și nu mă lăsam până nu-i făceam gulerul țeapăn, fără nici o dungă... Și într-o zi vine Ilie pe la mine și-mi spune: "Fă, zice, tu ești fată mare?" "Nu sunt, Ilie, da' ce-ți veni?" "Ai vreun băiat pe-acolo prin sat care te-așteaptă?" "N-am nici un băiat!" Hai să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fugim în mod laș, decât să mărturisim un lucru neînsemnat. Ne despărțim de oameni pe care îi admirăm, numai pentru că... Ei, pentru ce? Pentru nimic... - N-are importanță, a continuat el așezîndu-se în sfârșit pe pat, trăgîndu-și ușor pantalonii cu dunga bine călcată. Ți-a fost frică să înfrunți o mică situație imprevizibilă, dar să fii atent că vei avea de înfruntat situații infinit mai grele și mai complexe. Nu fugi!... Cinci sute de lei nu e o avere, nu te
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
plimbându-și limba pe pielea moale din podul palmei până când Fran începu să tremure de nerăbdare. O mai sărutase până atunci, dar niciodată așa. — Cred că mă îndrăgostesc de tine, Francesca Tyler. Blând, dar ferm, îi scoase șorțul mare în dungi și o conduse în dormitor. Capitolul 6 Acum când venise în sfârșit momentul, Fran își închipui că va fi cuprinsă de timiditate sau stânjeneală, dar simțind respirația fierbinte a lui Laurence pe gâtul ei și atingerea solidă a trupului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așteaptă în sala de consiliu. Aveți o oră și jumătate la dispoziție. E destul? — Ar trebui să fie. Norman Jones se uită la ceasornicul de argint cu lanț, un accesoriu care se potrivea, își spunea el întotdeauna, cu costumul cu dungi albe pe care îl purta în mod invariabil la birou și despre care era convins că părea făcut la comandă, deși era cumpărat din raionul de confecții de la Hector Powe. A sosit cineva între timp? — Doar doamna Tyler. — O să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se comporte imprevizibil uneori. Să plece de capul lui. — Tata a zis să încui ușa. — Francesca, draga mea, ce bucurie să te văd. Fran se întoarse uluită. Tatăl ei stătea zâmbitor în pragul ușii de la bucătărie, purtând un șorț în dungi albastre și albe. Dar nu era tatăl din ultimele luni. Cel confuz. Înspăimântat. Care arăta de parcă ceruse un bilet până la gara Victoria și se trezise pe Marte. Era tatăl ei adevărat, cel mulțumită căruia copilăria ei fusese o perioadă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
obsesivă a maică-sii pentru ordine prin simpla sa prezență. Ca și cum ar fi simțit și ea asta, Phyllis își sărută scurt fiica și o întrebă cum se simțea Ralph. — Bine. — Serios? Phyllis se întoarse și îndreptă cărțile deja așezate la dungă pe măsuța de cafea pe care nimeni n-avea voie să-și pună ceașca, nu cumva să se verse pe covorul bej. — Trebuie că mă crezi lipsită de inimă în ceea ce-l privește pe tatăl tău, spuse ea pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sărută. — Știu că starea lui se va agrava. Dar cel puțin va fi îndeajuns de lucid ca să-și cunoască primul nepot. Ralph, care se uitase mulțumit la cursa pe care i-o înregistrase Jack, îmbrăcat încă în halatul lui în dungi, trase cu ochiul la ei. — Ești o tânără foarte greu de înțeles, Francesca. Era limpede că vechiul Ralph revenise. Credeam că te măriți cu Laurence. Fran râse. — Așa credeam și eu. Nu contează, râse Ralph mulțumit. Eu oricum l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un zbor iute de rațe taie cu un șuier văzduhul, deasupra noastră. —Astăzi n-o să întârziem, neică Marine? —De ce? n-o să întârziem! Și trecem încet-încet, tot mai în adâncul Iezerului. Un freamăt lung, mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]