5,416 matches
-
care sunt formații românești ), ci apelativele de la originea lor aparțin limbilor menționate mai sus. O parte numeroasă din toponimia Văii Trotușului este formată din antroponime (nume de persoane), fie calendaristice (sau biblice ), fie laice, multe din ele fiind de origine ebraică sau greacă, dar intrate în română prin filieră slavă, pe calea calendarului ortodox ( Ana, Constantin, Bogdan, Elena, Gheorghe, Ion, Maria, Pavel, Vasile ș.a.). În ceea ce privește geografia lingvistică, se cuvin, de asemenea, remarcate două aspecte: 1) unele nume de locuri din acest
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
palestinieni. Sosirea constantă a imigranților evrei fugind de ascensiunea nazismului din Europa, a determinat încă din perioada interbelică o crispare a populației arabe autohtone, care nu accepta politica acaparării/cumpărării treptate de terenuri pe care o practicau în Palestina organizațiile ebraice, contribuind la cristalizarea primelor tensiuni între arabii palestinieni, evrei și autoritățile britanice, sub al căror mandat era administrată regiunea. Astfel, comunitatea arabă a inițiat în 1936 1939 prima revoltă împotriva pătrunderii neîncetate a imigranților evrei sosiți din Europa. După 1945
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
științei sacre 87. Simbolul Agartthei este discutat atât de René Guénon, cât și de Mircea Eliade. Guénon se referă la o cetate misterioasă numită Luz, existentă în tradiția iudaică. Aproape de Luz, afirmă Guénon, se află un migdal (numit luz în ebraică) la rădăcina căruia se află o cavitate prin care se pătrunde într-un subteran, iar acest subteran duce la orașul respectiv care e complet ascuns. Luz, afirmă Guénon, derivă dintr-o rădăcină care desemnează tot ceea ce este ascuns, acoperit, învăluit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
toate detaliile dezvoltării nu sînt practic decît imagini. Întrucît imaginea "Creatorului intenționat" este o personificare simbolică, mitul are tot dreptul să inventeze un nume; el este numit în toate mitologiile "divinitate creatoare": Vișnu în India, Uranus la greci, Iahve la ebraici etc. Trebuie să ne dăm seama că fiecare fază a evoluției simbolice este periculoasă nu pentru fantezia mitică, ci pentru înțelegerea sa intelectuală, care va încerca să introducă elementul speculativ, uitînd avertismentul că nu este vorba decît despre imagini personificante
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-l reprezenta familia (economie naturală). Religiile și filosofiile care constituie fondul de referință al societății umane au fost, inițial, ostile fenomenului economic, în sensul res-trîns în care era el înțeles în societățile arhaice. Iată cîteva repere în acest sens: • gîndirea ebraică: potrivit Legii și profeților Vechiului Testament, calea cea dreaptă nu se bazează pe bogăție. "Un nume bun este mai de preț decît bogăția; cinstea este mai prețioasă decît argintul și decît aurul" (Pilde, 22.1.); • gîndirea greacă, regăsită în filosofiile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se contopesc; diferențele dintre ele se estompează (...) iar forma socială în care se manifestă acest eu emotivist este societatea managerială (liberală), dominată de individualism birocratic"35. Suntem încă printre ruinele Babelului... Dar omul rămîne "natura perfectă" (Hermes), Ego integral. În ebraică, cuvîntul Adamah desemnează mai mult decît grecescul Anthropos sau latinescul Homo, și anume munihis concentratus, dualitudine, înger și om, chip și asemănare. "Omul nu este numai fiul pămîntului exterior. Sămînța sa este plantată esențialmentc în ceea ce mitul biblic numește Adamah
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la infinit. În cîmpul evoluțiilor naturii, sau al schimbărilor din societate. Aristotel acceptă existența fluctuațiilor, a fenomenelor de ascensiune și de regresiune. Reprezentările sale sunt însă mai rigide, timpul fiind, într-un fel, neutralizat între fizic și metafizic. În tradiția ebraică, spațiul și timpul se confundă în același registru al sacrului, fiind create simultan. Astfel, între "și a fost seară și a fost dimineață și a fost ziua a....", se pune în mișcare istoria, care capătă sens numai în această alianță
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fost dimineață și a fost ziua a....", se pune în mișcare istoria, care capătă sens numai în această alianță între Dumnezeu și poporul său, și lume. Ritmul zilelor și al generațiilor este ritmul Cuvîntului, al Verbului divin, spre infinit. Calendarul ebraic transpune în viața concretă acest ciclu al Creației, remarcînd ciclul sabatic și cel jubiliar ce organizează viața lumii, per-mițînd menținerea sau regăsirea echilibrelor economice și sociale, reînnoirea ritmică a activităților agricole, comerciale, financiare etc. Această concepție ebraică va inspira și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
spre infinit. Calendarul ebraic transpune în viața concretă acest ciclu al Creației, remarcînd ciclul sabatic și cel jubiliar ce organizează viața lumii, per-mițînd menținerea sau regăsirea echilibrelor economice și sociale, reînnoirea ritmică a activităților agricole, comerciale, financiare etc. Această concepție ebraică va inspira și viziunea creștină asupra timpului și istoriei, chiar dacă subzistă diferențe fundamentale. Istoria este împărțită în trei vîrste, sau epoci mari: era Tatălui, a creației inocente, era Fiului, a răscumpărării și era Sfîntului Duh, sau cea a sanctificării. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
malteza și engleza; malteza este un vechi dialect al limbii arabe, presărat cu cuvinte italienești și englezești. O poziție aparte în masa lumii arabe revine statului Israel (cu peste 1/5 din populație de etnie arabă și două limbi oficiale - ebraica și araba), o analiză pertinentă asupra spațiului arab neputând fi realizată fără luarea în calcul a intereselor staului evreu și sensibilelor raporturi arabo israeliene. Practic, arealul arabofon în ansamblu cuprinde 24 de state independente și 3 teritorii cu statut politic
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Pe locul actualei depresiuni, a existat în cuaternar lacul Lisan, ce a persistat 80000 de ani, și care prin sedimentare a fost restrâns la actuala Mare Moartă. În zona acestei mări s-au descoperit ,,manuscrisele de la Marea Moartă’’ în limbile ebraică și arameică, în anul 1947, ce conțineau documente, vase de lut, circa 40000 fragmente pe suluri de piele, cu o vechime de peste 2000de ani. Din cauza plajelor și a fundului lacului, tapițat cu cruste de culoarea asfaltului, romanii au denumit-o
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
bologneză a tarotului. Cărțile de tarot au oferit o simbologie iconografică tuturor epocilor, revendicată fiind până și de mișcarea hippy sau de asasinatul ritual în California. Astăzi încă sunt folosite în cartomanție și sofrologie. Conform Cabalei, tarotul corespunde literelor alfabetului ebraic și povestește ritul inițiatic al tânărului, reprezentat de Iluzionist, în timp ce Lumea este dobândirea adevărului, unitatea contrariilor, armonia, creația ordinii din Haos. Binomul ordine/haos este tema de bază și în lumea poetică a lui Italo Calvino, inclusiv în acest roman
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
40, epicentrul istoriei contemporane, al marii conflagrații mondiale cu întregul său cortegiu de nelegiuiri, aberante vânători de oameni sau exterminări în masă pe criterii rasiste. O obsesie doctrinară a intelighenției din toată lumea, un motiv recurent în cărțile scriitorilor de origine ebraică, dar și o piatră de încercare a talentului autorului Variantei Lüneburg. Variantă ce vrea să însemne o mutare de șah, deschidere atac surpriză, într-o partidă a cărei miză este chiar viața jucătorului sau viețile unor semeni. Întru salvarea cărora
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al ortodoxiei, aparent neconformist, probând o neasemuită fervoare teologică, ceea ce nu-l împiedică să accepte, la propunerea lui Alik, drept ultimă împărtășanie, un păhărel de tequila Margarita. La rândul său, rabinul Menașa (audiatur altera pars), expert, printre altele în filosofia ebraică din Evul Mediu, în fond un sceptic constructiv, îi amintește lui Alik de cartea de căpătâi a evreului, Tora. Fiind lipsit de Tora, de modul de educație și învățătură evreiască, Alik este iertat și declarat orfan, unul din milioanele de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tînăr. O splendidă transformare. O conștiință. Nașterea din cercuri care se rotesc, această creștere este o imagine poetică des Întîlnită. „privea În zare cum pe mări, răsare și străluce. Îl vede azi, Îl vede mîni, astfel dorința-i gata” În ebraică cuvîntul Ayin-ochi Înseamnă și cursă. Fata de Împărat Îi Întinde o cursă, o capcană zeului. Ea este cea care așează capcane asemănătoare ca ale zeiței sumeriene Avștar. Ochiul avînd În textele vechi și conotația de străpungere, are și o lectură
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Dicționar de simboluri, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Pentru nu puțini dintre teologii creștini, albina este înțeleasă drept un simbol al sufletului și al cuvântului de esență divină, ba chiar ca emblemă a lui Hristos. Un alt detaliu esențial: în ebraică numele albinei, Dbure, și cel al cuvântului, Dbr, provin din același radical. Asociind feminitatea cu albinele și, simultan, cu regalitatea ("regină exilată", respectiv "Doamnă" înveșmântată în "albastră togă"), eruditul poet nu face altceva decât să sugereze legătura strânsă, chiar indisolubilă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pp. 573-589), Leopardi cunoștea bine și istoria studiilor clasice în Italia. Potrivit lui Tristano Bolelli ("Leopardi e le lingue antiche", idem, pp. 11-29) sunt deosebit de numeroase referirile la limbile italiană, latină, greacă, dar și franceză, spaniolă, română și chiar chineză, arabă, ebraică, pe care poetul filolog le privește din perspectiva sincronica și diacronica. Dedică pagini întregi limbilor neolatine. Despre limba română (valacca) scrie, printre altele, că este derivată dai soldați români che vi și lasciarono stazionarii da Traiano. Zibaldone, 656. 422 Nostră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
I.A. Candrea, nici la Tiktin; nu se regăsește în niciunul dintre dicționarele mari cercetate de noi. El trezește curiozitatea mai ales prin forma sa de feminin, care are, totuși, precedente cunoscute de exemplu, numele Adonoaea (adaptare la feminin a ebraicului Adonai), menționat ca un apelativ al lui Hristos în apocriful gasterian Cele 72 de nume. Ce semnifică termenul verdeleancă e greu de spus; se poate înainta ipoteza că Hristos, pe care Biblia îl numește adesea "Piatră", cu trimitere fie la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a problemelor și dificultăților de traducere a textelor biblice, de multe ori aflate la interferența nu doar a două limbi, ca în actele de traducere obișnuite, ci a mai multora, unele dintre ele cu statutul de limbă "moartă" (latina, greaca, ebraica biblică, slavona), ca să folosim, din rațiuni de comoditate, această nefericită metaforă. În articolul citat mai sus (p. 275-276) mai constatam următoarele: "Complexitatea maximă a textului scriptural a reclamat din partea traducătorilor români în primele două secole de existență a tradiției biblice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și adecvată. O sferă de desemnare prezentă în hipertextul biblic este configurată de numele de vietăți, animale, păsări, reptile, insecte etc. Relativ bogată, zoonimia biblică reprezintă o materie de studiu dificilă, reclamând nu doar competențe lingvistice în limbile biblice primare (ebraica, aramaica, greaca, latina) ci și cunoștințe solide de istorie, geografie și arheologie biblică, precum și depriderea de a întrebuința eficient instrumente de lucru indispensabile cum sunt taxonomiile botanice sau zoologice, concretizate în atlasele și dicționarele de specialitate. Alături de animale fantastice mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tigrul pusă de Daniil Andrean Panoneanul în dreptul furnicoleului din text, arată că acesta consulta sistematic și Vulgata, unde la Iov 4:11 citim: tigris periit, eo quod non haberet praedam. După toate probabilitățile, această creație lexicală a autorilor traducerii din ebraică în greacă a Cărții lui Iov, evrei elenizanți din Alexandria, are la bază o confuzie, căci echivalentul din textul originar, ebr. layish (לַיִשׁ), reprezintă un cuvânt ebraic mai rar, desemnând felinele în general. Acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
probabilitățile, această creație lexicală a autorilor traducerii din ebraică în greacă a Cărții lui Iov, evrei elenizanți din Alexandria, are la bază o confuzie, căci echivalentul din textul originar, ebr. layish (לַיִשׁ), reprezintă un cuvânt ebraic mai rar, desemnând felinele în general. Acest sens generic al ebr. layish a fost corect decodat de Sf. Ieronim prin lat. tigris. Așa se face că, în vesiunile românești apropiate de Vulgata sau, mai târziu, de textul masoretic sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de până acum ne permite să tragem o concluzie fermă. Prezența zoonimului furnicoleu (gr. murmhkolevwn) în textul biblic este o particularitate a filierei septuagintale, cuvântul fiind, se pare, o invenție a traducătorilor alexandrini. La locul respectiv (Iov 4:11), textul ebraic originar vorbește pur și simplu despre feline în general (BIBL.HEBR: layish), de unde derivă opțiunile de traducere în versiunile care au ca bază, direct sau indirect (cel mai adesea prin intermediul Vulgatei Sf. Ieronim sau al versiunii lui Martin Luther) textul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1914. BIBL.1921 = Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, edițiune nouă, revizuită după testurile originale și publicată de Societatea Biblică pentru Britania și Străinătate, București, 1921. BIBL.1936 = Sfânta Scriptură, tradusă după textul grecesc al Septuagintei, confruntat cu cel ebraic, în vremea domniei Majestății sale Carol II, regele românilor, din îndemnul și cu purtarea de grijă a înalt prea sfințitului dr. Miron Cristea, patriarhul României, cu aprobarea Sfântului Sinod, București, Tipografia cărților bisericești, 1936[trad. de Nicodim Munteanu, Gala Galaction
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o Velho e o Novo Testamento. Traduzida em português por Joăo Ferreira de Almeida. Ediçăo revista e corrigida. Ediçăo da Sociedade Bíblica, Lisboa, 1988. BIBL.RADU-GAL. = Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, tradusă după textele originalelor ebraice și grecești de preoții profesori Vasile Radu și Gala Galaction, din înalta inițiativă a Majestății sale regelui Carol II, Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", București, 1938 (ed. a II-a, 1939). BIBL.ȘAGUNA = Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]